1,354 matches
-
începe să fie cald și mi-e sete - observă un glas anonim. Iar mie mi-ar cădea foarte prost să ajung hrană pentru vulturi. Mecanicul studie cu atenție trupa demoralizată, păru să ajungă la concluzia că nici unul dintre acei duri mercenari nu era deloc dispus să facă o faptă eroică mai potrivită cu filmele proaste decât cu autenticul profil moral logic al unei bande de aventurieri plătiți, și în cele din urmă ridică din umeri, arătându-și dezinteresul față de problemă. — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
stai cât timp ai nevoie. — Sunt îngrijorat că te las singur... Dacă apar probleme? — Aici...? Nu cred. Femeile vor fi în siguranță în peșteră, iar eu am știut întotdeauna să mă descurc... — Și dacă li se năzărește să se întoarcă? — Mercenarilor...? Îmi închipui că n-or fi așa nebuni... Mergi în pace și Allah să te călăuzească! — Allah să te apere! Când fratele său dispăru după o dună îndepărtată, Gacel Sayah se așeză pe o piatră și contemplă apusul soarelui, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
aruncase în haos Uniunea Sovietică iar el se trezise lăsat la vatră, practic fără nici o sursă de venit. Îl cunoscuse pe Vlad Mihailovici din întâmplare și rămăsese alături de el. Noul patron ridicase din sprâncene mirat când auzise cum cheamă pe mercenarul proaspăt angajat. Cred că nu începeți și dumneavoastră să faceți glume pe seama numelui meu! spusese Boris, suspicios. Crezuse că scăpase de ironiile celor din jur. În armată, nu îndrăznea nimeni să se ia de el din această pricină. Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
problemă! Numai să nu cumva să te bată gândul să faci și tu ca tizul tău! Nu vă faceți griji, domnule! Am știut întotdeauna unde să leg calul! îl liniști Godunov. Îl însoțise peste tot, făcându-și datoria. Era un mercenar, cel puțin așa îi plăcea lui să spună. În realitate, cariera sa militară se încheiase de mult, odată cu lăsarea la vatră. Acum, nu mai avea vârsta potrivită pentru așa ceva. Nu se putea plânge, însă știa că viața de mercenar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un mercenar, cel puțin așa îi plăcea lui să spună. În realitate, cariera sa militară se încheiase de mult, odată cu lăsarea la vatră. Acum, nu mai avea vârsta potrivită pentru așa ceva. Nu se putea plânge, însă știa că viața de mercenar nu era lungă. El, cel puțin, nu cunoștea pe nimeni care să fi ieșit la pensie din această meserie, iar dacă Boris ținea la ceva mai mult decât la bani, aceasta era viața lui proprie. Nu intenționa deloc să sfârșească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spun. Adică, nu vreau să-l duci acasă și să-l pui la loc în pat. Găsești tu o soluție! adăugă el după o clipă. Fă de așa natură ca să nu-l mai găsească nimeni niciodată! Am înțeles! rosti nemulțumit mercenarul, căruia îi era clar că în noaptea aceea nu mai avea nici o șansă să pună geană peste geană. Privi pe geamul mașinii, dincolo de marginea drumului. Tocmai treceau prin dreptul unei vâlcele pe care o umpluseră cu bolovanii și pământul scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
scaunul pe care îl aruncase cât colo mai devreme. Se așeză și își rezemă coatele pe tăblie. Întotdeauna, mai există o soluție! spuse el calm de această dată. Înțelegi ce vreau să spun? continuă el privindu-l în ochi pe mercenar. Boris se îndreptă de spate, devenind dintr-o dată încordat. Înțelegea perfect ce îi cerea omulețul din fața sa. Ești sigur că asta vrei? întrebă el cu o voce lipsită de inflexiuni. Crezi că e bine? Ce-i cu tine? se arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
suntem atât de aproape, tu vrei să ne oprim? Omul meu cel mai apropiat îmi propune să dau cu piciorul unei comori care nu așteaptă decât s-o luăm de acolo? Își reluase plimbarea agitată prin încăpere. Se proțăpi în fața mercenarului, dând să-l apuce de revere. Renunță imediat, își dăduse seama că nici dacă s-ar fi ridicat pe vârfuri, tot n-ar fi ajuns la gâtul lui Boris. Făcu doi pași înapoi, străpungându-l cu privirea: Da, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Clătinând resemnat din cap se îndreptă încet spre ieșire. Mâine vreau să reîncepem săpăturile, ai la dispoziție douăzeci și patru de ore să rezolvi situația! strigă Mihailovici de la birou, chiar înainte ca ușa să se închidă în spatele lui Boris. Negru la față, mercenarul părăsi încăperea, îndreptându-se spre biroul său. Se trânti pe scaunul tare de lemn și își aprinse o țigară. Trase cu sete câteva fumuri, după care își întinse picioarele pe masă. Orbit de febra aurului, șeful nu avusese răbdare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a fost război în toată regula. Acum, mă crezi? Din moment ce ai văzut cu ochii tăi, înseamnă că trebuie să mă crezi. Vlad Mihailovici dădu din cap aprobator. Nu mai era nervos, ba chiar zâmbea, iar calmul său îl descumpănea pe mercenar. Se întâmplase ceva cu șeful? Situația era deosebit de gravă însă el nu părea să își dea seama de acest lucru. Liniștește-te! rosti Vlad cu glas ferm. Ia o cafeluță, aprinde-ți o țigară și hai să judecăm lucrurile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
somn și vrei să te culci la loc, rosti malițios Boris Godunov, n-aș vrea să te deranjez. Hai, nu te mai prosti! surâse Vlad candid. Zi-i mai departe! Se aranjase mai bine în vârful patului, invitându-l pe mercenar să vorbească: Nu vreau să crezi că nu e bună ideea dar nu prea văd în spațiu, cum ai de gând să construiești capcana. Construcția nu ridică probleme, facem o cutie metalică, suficient de mare ca să încapă bestia înăuntru. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Au alte planuri, mai importante. No, și? Ce-i cu asta? Or veni ei, doar nu ne-or lăsa aici! Pop nu părea îngrijorat, însă Toma era înfricoșat de-a binelea. Pentru el era clar ce plan puseseră la cale mercenarii lui Mihailovici. Își revenise complet și acum își amintea foarte bine toate cele întâmplate. Capcana din gura peșterii și întrebarea pe care și-o pusese în privința momelii de care era nevoie pentru a atrage vâlva înăuntrul ei. Ei erau momeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
își facă o părere despre locul în care se afla. Se părea că Pop avusese dreptate, după ce fuseseră capturați îi aduseseră la baza Pinforest de la poalele Muntelui Rău. Recunoștea drumul construit de basarabeni spre Râpa Dracului. Discuția dintre cei doi mercenari încetă brusc. Aruncaseră țigările și își aranjaseră rapid ținuta, luând o poziție aproximativă de drepți. De după colțul clădirii, apăruse cineva care se apropia de ei. Șeful lor, Boris Godunov, pentru că el era cel ce venise, le răspunse cu o înclinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
poate mai mulți, nimeni nu putea ști. Era însă limpede ca lumina zilei că mai devreme sau mai târziu se va întâmpla. Se apropia de cincizeci de ani și nu mai avea timp. Cine mai avea nevoie de serviciile unui mercenar bătrân? Își făcuse socotelile și, cu părere de rău, constatase că banii de care dispunea nu îi puteau garanta o bătrânețe liniștită. I-ar fi ajuns poate doi, trei cel mult cinci ani, dar numai dacă i-ar fi chibzuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dar în mod cert, de la distanța aceea, glonțul nu și-ar fi greșit ținta. Se mută în partea stângă. Nici aici situația nu era mai bună, deși poate că ar fi putut încerca ceva. Corpul cilindric îl proteja de privirile mercenarului. Dacă se strecura pe lângă peretele metalic, putea ieși pe platforma remorcii neobservat. Apoi trebuia să coboare pe platou, având grijă să rămână în dreptul roții din spate. Cu puțin noroc și, având în vedere că Boris nu se aștepta să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
peste tot. Atât pe drumul forestier cât și în interior erau parcate mașini de poliție. Tot efectivul secției din Baia de Sus împreună cu un detașament de la DIICOT Deva se afla acolo. Cu fața la perete și mâinile încătușate la spate, cei nouăsprezece mercenari erau aliniați lângă clădirea principală. Pop asistase neputincios la plecarea ginerelui său luat de cei doi acoliți ai basarabenilor. Rămăsese cu urechile ciulite ascultând pașii acestora îndepărtându-se de ușă. De îndată ce liniștea coborâse din nou, reîncepu încercările de eliberare. Legăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cămăruței în care se afla. Dădu de o parte un colț al perdelei și privi dincolo de geam. Era chiar lângă gardul ce împrejmuia baza. Mai puțin de un metru îl despărțea de drumul forestier ce ducea spre Baia de Sus. Mercenarii consideraseră că, din moment ce prizonierii au mâinile legate la spate, nu vor mai putea face nimic. Nu erau nici gratii și nici fereastra nu era încuiată. Simion deschise cerceveaua și trecu dincolo de geam. Se piti lângă gard, și începu să desfacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
blocheze drumul. Desigur că ceva nu era în ordine, așa că își scosese arma din toc. Locul în care se aflau cei doi era un punct de observație perfect. Farurile ambelor mașini luminau din plin zona din fața lor. Așteptară puțin ca mercenarul să facă câțiva pași, după care se hotărâră să acționeze. Culcat! strigă Vasilică din toți rărunchii, imediat ce Boris se îndepărtase suficient de Toyota cu care venise. Mercenarul tresări și dădu să se întoarcă spre locul de unde venise vocea. Pohoață reacționă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
perfect. Farurile ambelor mașini luminau din plin zona din fața lor. Așteptară puțin ca mercenarul să facă câțiva pași, după care se hotărâră să acționeze. Culcat! strigă Vasilică din toți rărunchii, imediat ce Boris se îndepărtase suficient de Toyota cu care venise. Mercenarul tresări și dădu să se întoarcă spre locul de unde venise vocea. Pohoață reacționă imediat, apăsă pe trăgaci și trase un foc înspre el. În liniștea pădurii, focul de armă răsună puternic printre copaci. Godunov se aruncă repede la pământ. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe obraz. Aruncă arma și rămâi pe burtă cu mâinile și picioarele crăcănate! urlă din nou Pohoață cât putea el de tare. Următorul glonț ți-l bag direct în spinare. Ieșise de după movila de pământ și se apropia încet de mercenarul întins în mijlocul drumului. Cu vârful pantofului îi îndepărtă picioarele lui Boris, astfel încât acesta să nu se poată ridica de jos, după care, cu un șut puternic, lovi pistolul acestuia, îndepăr tându-l cât mai mult de el. Dom' comisar, strigă iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tot aia e. Comisarul se apropie de Toyota cu care venise Boris. Nu-i trebui mai mult de câteva clipe pentru a constata că în vehicul nu se află nimeni. Sperase ca Toma să fie acolo. Se întoarse apoi la mercenar și se proțăpi în fața lui. Între timp, Vasilică îl ridicase pe acesta în genunchi, continuând să-l amenințe cu pistolul. Unde este inspectorul Cristian Toma? întrebă Pop amenințător. Cel pe care l-ai luat de lângă mine acum câteva ceasuri, preciză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
credeți că îl lăsă ăsta pe domnul inspector liber acolo sus, așa cum spune. Nu e liber, interveni Godunov, l-am închis în container. Dacă vă grăbiți, s-ar putea să-l mai prindeți în viață. Nenorocitule! se repezi Pop la mercenar. Ce ai făcut cu el? Boris continua să rânjească, privindu-i sfidător pe cei doi. Rămâi aici cu el și nu-l scăpa din ochi! rosti repede comisarul. Eu plec după Cristian. Cred că îți va fi greu să descui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
muta dintr-un buzunar în altul, ori de câte ori își schimba uniforma și, pentru că el considera că este curată, nici nu o spălase vreodată. O strânse boț și se pregăti să o îndese în gura lui Boris. Nu te grăbi, spuse repede mercenarul, văzând că agentul nu glumește, comisarul este în pericol. Containerul de sus este plin cu un gaz toxic care se va scurge spre noi de îndată ce el va deschide capacul. Trebuie să ne punem la adăpost fără întârziere. Cel mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se opună din toate puterile. Nu în benă trebuia să urce, acolo nu ar fi fost protejat de bestie. Vasilică nu-l băgă însă în seamă. I se așeză în spate și îl lovi puternic cu patul pistolului în creștet. Mercenarul icni și căzu inert la pământ. Imediat ce se asi gură că bărbatul prăbușit la picioarele lui este inconștient, îl urcă în Toyota cu care acesta venise, după care trecu la volan. Cheile rămă seseră în contact. Porni repede motorul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care o dusese până atunci, rămăsese departe, în urmă. Acum era paznicul vâlvei și nu își dorea nimic altceva. Îl frământa însă întrebarea la care nu reușise să găsească răspuns. Cum ieșise afară din capcana în care fusese închis de mercenarul Godunov? Încercase să stea de vorbă cu nevastă-sa dar de fiecare dată când se hotăra să deschidă discuția, ceva îl împiedica s-o facă. Vorbele i se opreau în gât și gândurile îi fugeau în altă parte. Avusese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]