1,091 matches
-
imperiu pe jumătate grecesc, compus în mare parte din țări grecești sau de expresie grecească, noul imperiu având centrul de gravitate în țările grecești. Dușan, în calitatea sa de împărat al sârbilor și grecilor, plasase sub administrația sa directă partea meridională a imperiului său, care era în majoritate grecesc, în timp ce lăsa fiului său, regele Uroș administrația vechiului teritoriu septentrional sârbesc. În ceea ce privește curtea, organizarea administrativă și dreptul, imperiul lui Dușan lua modelul Bizanțului în mare măsură, mai ales în partea meridională a
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
partea meridională a imperiului său, care era în majoritate grecesc, în timp ce lăsa fiului său, regele Uroș administrația vechiului teritoriu septentrional sârbesc. În ceea ce privește curtea, organizarea administrativă și dreptul, imperiul lui Dușan lua modelul Bizanțului în mare măsură, mai ales în partea meridională a teritoriului. Dar înalții funcționari ai administrației, în ciuda titlurilor lor grecești, erau cel mai adesea aleși dintre membrii nobilimii sârbești, companionii de arme ai lui Dușan și primii beneficiari ai războaielor sale victorioase de cucerire. Se continua să se trăiască
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
reținând majoritatea arealului său. În Statele Unite este pe cale de dispariție. S-a încercat fără succes reintroducerea speciei în statul New York în anii '80. O altă încercare, terminată cu succes, a avut loc în 2002 în Colorado. În părțile centrale și meridionale ale Americii de Nord există o mare populație a râșilor roșii. Ei trăiesc pe aproape întreg teritoriul Statelor Unite, în afara regiunii de centru-est. În Canada, se pot găsi în partea de sud, părasită mai înainte de lincși canadieni. Se raportează și existența populației în
Râs (animal) () [Corola-website/Science/299722_a_301051]
-
sau predă engleza în Elveția, Iran, China, Arabia Saudită și SUA. În Germania este cunoscută ca una dintre cele mai bune romanciere. Conform dorinței Donnei Leon, romanele ei nu sunt traduse în italiană, motivul ar fi scutirea scriitoarei de reacțiile temperamentului meridional venețian. a fost distinsă în 2003 cu premiul beletristic bavarez. Scriitoare este o iubitoare a muzicii culte printre compozitorii preferați fiind Georg Friedrich Händel.
Donna Leon () [Corola-website/Science/322224_a_323553]
-
din care face parte și respectiv „municipalitatea” (δήμος / "dimos") al cărei centru istoric este. Numele actual al localității (și al unităților administrative omonime) reprezintă o reluare a denumirii antice a orașului grecesc Abdera (înființat în sec. VII î.Hr., pe coasta meridională a Traciei, de către colonizatori ionieni din Asia Mică), ale cărui ruine au fost descoperite în apropiere. Acest nume a fost recunoscut oficial prin actul de constituire a comunității Avdira, din 1924. Denumirea sub care era cunoscută anterior această așezare - folosită
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
suprafață totală de 45 km și este al patrulea lac, ca mărime, din Grecia. Reprezentând un biotop acvatic de mare raritate, lacul Vistonida este declarat rezervație naturală și protejat prin Convenția internațională de la Samsar (1971) cu privire la zonele umide. Limita naturală meridională a „municipalității” o constituie litoralul Mării Traciei. În acest sector (cu o lungime de peste 30 de km), apele puțin adânci ale mării, aluviunile de pe fundul ei și plajele largi de nisip nu favorizează dezvoltarea de activități portuare. O excepție notabilă
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
de literatură rusă, poloneză, cehă, sârbă. Împreună cu alți doi profesori celebri de la "Collège de France" din acea perioadă și anume Jules Michelet (titularul catedrei de „Istorie și morală”) și Edgar Quinet (titularul catedrei de „Literaturi și instituții comparate ale Europei meridionale”, în cadrul căreia acesta a susținut primul curs de literatură comparată din lume), a întregit o ilustră triadă, supranumită de contemporani „cele trei catedre de democrație”, care a avut o influență semnificativă asupra efervescenței revoluționare premergătoare Revoluției de la 1848. În 1845
Adam Mickiewicz () [Corola-website/Science/309859_a_311188]
-
nemțească, cu speranța că aceasta îi va ajuta în mod intrinsec să se opună nazismului. La început, manifestele au fost răspândite în mulțime, fiind trimise cu sutele către diferite orașe din Bavaria și din Austria, întrucât membrii nădăjduiau că Germania meridională va fi mai receptivă față de mesajele lor antimilitariste. În februarie 1943, „” a adoptat o poziție mai viguroasă împotriva lui Hitler și a aparatului său de reprimare. Concret, această atitudine s-a tradus în faptul că ultimul manifest (al șaselea) a
Trandafirul Alb () [Corola-website/Science/306242_a_307571]
-
României în război, corpul a fost redislocat pe frontul românesc, participând la campania împotriva României, în compunerea Armatei 9, condusă de generalul Erich von Falkenhayn. Aici a participat la Bătălia de la Brașov și la operațiile de forțare a trecătorilor Carpaților Meridionali. Trupele sale au ocupat Ploieștiul și au intrat în București, la 6 decembrie 1916. În primăvara anului 1917 Corpul XXXIX Rezervă condus de von Staabs a participat la Bătălia de la Mărășești. Pentru faptele sale de arme, von Staabs a primit
Hermann von Staabs () [Corola-website/Science/334360_a_335689]
-
este un oraș în județul Vâlcea, Oltenia, România, format din localitățile componente Căciulata, (reședința), Jiblea Nouă, Jiblea Veche, Păușa și Seaca. Orașul se află situat în parte de nord-est al județului Vâlcea la poalele masivului Cozia și Căpățânii din Carpații Meridionali, pe ambele maluri ale râului Olt, la ieșirea acestuia din defileu, fiind la nord de reședința județului, municipiul Râmnicu Vâlcea și la sud de municipiul Sibiu. Această localitate, în care Mircea cel Bătrân a ctitorit mănăstirea Cozia, este cunoscută încă
Călimănești () [Corola-website/Science/299606_a_300935]
-
a format ca și târg. Aici exista curtea boiereasca a neamului cnezilor Balș. O altă ipoteză în legătură cu toponimia orașului Balș este enunțată de către Andrei Pandrea în lucrarea “Petre Pandrea martor de veac”, "„Târgul Balș se află în mijlocul Olteniei, la limita meridională a podișului getic, chiar între dealurile Chiliei și ale Surului, zise și ale Oltețului, după numele afluentului Oltului, care îl străbate. Așezat într-un ținut cu văi line umbrite de zăvoaie, adică pădurici pe malul apei, în lunca apătoasă și
Balș () [Corola-website/Science/297000_a_298329]
-
traduce următorul text din limba greacă: În timpul Slujbei de Înviere și a Vecerniei din după-amiaza următoare nu este un lucru neobișnuit să se cânte Troparul pascal în limbile cunoscute de către coruri. "(Traducere a Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Europa Occidentală și Meridională)" "(Traducere după slavonă. Versiunea Chevetogne: prima versiune francofonă.)" "(Versiune ruteană. Traducere după slavonă.)" "(Versiune flamandă.)" "(Versiune amsteleză.)" În ritul armean, Troparul pascal are alt text decât în cel bizantin, și se folosește drept jamamud, adică înlocuiește imnul Unule-născut.
Tropar pascal () [Corola-website/Science/302599_a_303928]
-
ape, în apropierea căruia s-a construit actuala cabană Cumpăna). Drumul Național 7C (DN7C), supranumit " "(de la prefixul „trans-” + Făgăraș) leagă regiunea istorică a Munteniei cu Transilvania, străbătând Munții Făgăraș, cea mai înaltă grupă montană din România, făcând parte din Carpații Meridionali. Este un drum asfaltat, ajungând în apropierea tunelului de lângă Lacul Bâlea la altitudinea de 2042 m. Astfel, Transfăgărășanul se situează pe locul al doilea ca altitudine în clasamentul șoselelor alpine din România, după Transalpina (DN67C) din Munții Parâng, care urcă
Transfăgărășan () [Corola-website/Science/300261_a_301590]
-
din care 20 de tone numai la tunelul Capra-Bâlea, precum și multe alte materiale de construcții. Transfăgărășanul a fost construit între anii 1970 - 1974, la inițiativa lui Nicolae Ceaușescu. Deși la momentul respectiv România avea deja mai multe treceri ale Carpaților Meridionali moștenite dinainte de perioada comunistă (Șoseaua Alpină Novaci-Săliște ori vechea Șosea Câmpina-Predeal) sau făcute în primii ani ai regimului (drumul Bumbești Jiu-Petroșani), invazia Cehoslovaciei din 1968 de către trupele sovietice și ușurința cu care puteau fi blocate sau atacate trecerile existente între
Transfăgărășan () [Corola-website/Science/300261_a_301590]
-
în lunca Mureșului, la confluența acestuia cu râul Strei, protejată la nord de lanțul Munților Metaliferi din Carpații Apuseni, la sud de Munții Poiana Ruscă, Retezat și Sureanu, iar la vest, de câteva defilee din zona de întrepătrundere a Carpaților Meridionali și Apuseni. La est, lunca Mureșului se întinde spre Podișul Transilvaniei. Localitatea este așezată la 16 km vest de municipiul Orăștie și 10 km est de municipiul Deva și este un important nod de cale ferată cu stație de triaj
Simeria () [Corola-website/Science/297038_a_298367]
-
sunt două lacuri glaciare învecinate situate în Parcul Național Retezat din Munții Retezat (Carpații Meridionali, România), în căldarea Vârfului Custura (2475 m). Tăul Mare al Custurii se află la altitudinea de 2226 m, are o suprafață de 2,78 hectare și o adâncime de nouă metri. Tăul Mic al Custurii se află la altitudinea de
Tăurile Custurii () [Corola-website/Science/335824_a_337153]
-
(Sebeș) sunt o grupă muntoasă a Munților Șureanu-Parâng-Lotrului, aparținând lanțului muntos al Carpaților Meridionali. Cel mai înalt pisc este Vârfu lui Pătru, având 2.130 m. (Sebeș) au înălțimi relativ medii și mici și ocupă o suprafață destul de întinsă, 1585 km². Sunt lipsiți de creste zvelte și de custuri glaciare, însă au suprafețe de
Munții Șureanu () [Corola-website/Science/306299_a_307628]
-
de "Gălbinița" sau "Galbenul", având la bază același principiu descriptiv care a dat naștere și numelui de origine slavă. Limita bazinului hidrografic Ialomița, în zona superioară (cumpăna apelor) o constituie crestele masivelor muntoase Leota, Bucegi, Clăbucet și Ciucaș din Carpații Meridionali și dealurile subcarpatice. În zona inferioară, delimitarea bazinului hidrografic Ialomița este realizată la vest și sud de înălțimile din Câmpia Vlăsiei și Moștiștea, iar spre nord de culmea Istriței și slabele denivelări din Câmpia Bărăganului. Rețeaua hidrografică a râului Ialomița
Râul Ialomița () [Corola-website/Science/300048_a_301377]
-
și Pintenul de Homorâciu-Prăjani. La sud, depozitele paleogene sunt mărginite de o importantă linie tectonică de-a lungul căreia ele încalecă peste depozitele neogene. Peste Paleogen invadează dinspre sud Neogenul care formează cuvete dispuse în două zone principale: o zonă meridională de care țin cuvetele de Vitioara-Predeal, Vărbilău-Trestioara și o zonă nordică de care țin cuvetele de Drajna și Slănic. Comuna Vărbilău se înscrie, prin așezare și prin caracteristicile morfografice și morfometrice, în tipul specific de relief al Subcarpaților Curburii, dominați
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]
-
Munții Țarcu reprezintă o unitate montană aparținând părții vestice a Carpaților Meridionali. Unitatea geografică a Munților Țarcu ocupă regiunea de nord-vest a Carpaților Meridionali, suprafața sa fiind asemănătoare cu cea a unui triunghi dreptunghic, cu catetele aproape egale, orientate spre văile râurilor Timiș și Bistra, respectiv cu ipotenuza formată din cele două
Munții Țarcu () [Corola-website/Science/304877_a_306206]
-
Munții Țarcu reprezintă o unitate montană aparținând părții vestice a Carpaților Meridionali. Unitatea geografică a Munților Țarcu ocupă regiunea de nord-vest a Carpaților Meridionali, suprafața sa fiind asemănătoare cu cea a unui triunghi dreptunghic, cu catetele aproape egale, orientate spre văile râurilor Timiș și Bistra, respectiv cu ipotenuza formată din cele două vai cu direcții opuse, cea a râului Rece (cunoscut și ca Râul
Munții Țarcu () [Corola-website/Science/304877_a_306206]
-
noului edificiu de întreceri și adunări se apropia de 450 de metri, cu o lățime exterioară de 117,5 metri și una interioară de 79,5 metri. Se estimează că putea primi în jur de 100.000 de spectatori. Extremitatea meridională a "Hipodrom"-ului, adică cea opusă bisericii Sfânta Sofia se termina cu un arc de cerc numit "sphendone" - adică "praștie". In acea porțiune, platforma arenei și tribunele erau suportate de arcuri și coloane subterane. Amenajarea era menită să compenseze panta
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
întindea în Banat între Mureș și Dunăre, ajuns la apogeu sub voievodul Glad (sec.IX-X) , cuprindea în teritoriul său și Valea Jiului. Mai târziu, aceste pământuri au făcut parte din voievodatul lui Litovoi ce se întindea pe ambele versante ale Carpaților Meridionali, din ținutul Gorjului și până în țara Hațegului. Cel mai important document scris despre Valea Jiului este un act de danie al regelui Vladislav I al Ungariei către cneazul român Mihail Cânde, datând din anul 1493. Este scris în acest hrisov că
Petrila () [Corola-website/Science/296993_a_298322]
-
Bătrân, Curtea de Argeș cu mănăstirea ctitorită de Neagoe Basarab, Târgoviște - localitate în care se rememorează perioadele în care Vlad Țepeș sau Constantin Brâncoveanu și-au avut acolo curțile domnești și Valea Prahovei. După ce descrie foarte viu și plin de pasiune Carpații Meridionali, autorul trece prin zona Vrancei și urmează traseul Carpaților Orientali, ale căror repere sunt marcate de mănăstirile ridicate de Ștefan cel Mare și de evenimente care aveau să rămână în legendele și istoria românilor: Bătălia de la Baia împotriva lui Matia
România pitorească () [Corola-website/Science/326607_a_327936]
-
Le Voyage de la Terre de Sud”, în 1676. Alexander Dalrymple a utilizat termenul în lucrarea sa: „An Historical Collection of Voyages and Discoveries in the South Pacific Ocean (1771)”, pentru a se referi la toate regiunile din Pacificul de Sud Meridional. În 1793, George Shaw și Sir James Edward Smith, au publicat „Zoology and Botany of New Holland” unde se menționa numele de „Australia” sau „Noua Olanda”. Numele „Australia” a fost popularizat și de publicarea raportului de curse a lui Matthew
Australia () [Corola-website/Science/297266_a_298595]