2,515 matches
-
restrîng în subsidiar caracterul aleatoriu. Fiu fidel al unui răstimp istoric, Liviu Georgescu înfățișează aspectele unei panorame ce cuprinde "epoca de aur" și dramatica ei abolire. Nutrimentul istoric acordă versurilor o violentă autenticitate existențială care o susține pe cea pur metaforică, încercînd a suplini deficitul propriu-zis confesiv. în pagini joacă ample umbre epice. îl înregistrăm astfel pe Liviu Georgescu în ipostază de cronicar, pe spații suficient de extinse, al unor împrejurări și evenimente care, trecute prin alambicul imagistic, își degajă figura
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
ați avut în vedere? Pentru mine, poezia este fundamentală. Iar poezia se face pe bază de simboluri. De aceea, în toate cărțile mele este simbolic conținutul, nu numai titlul. Dar despre semnificația lui nu pot spune prea multe. Simbolurile sînt metaforice, iar metaforele nu pot fi explicate. Pot fi doar simțite. Dar titlul ultimului roman, încă inedit? Se intitulează Cerul Madridului și, ca toate celelalte titluri ale mele, este și el o metaforă. Deși are și o dimensiune obiectivă, aceea a
Interviu cu Julio Llamazares - "Pentru mine poezia este fundamentală" by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11986_a_13311]
-
comunismul anilor '50 debutul agresiv al unei noi religii. Ambele par să păcătuiască prin exces livresc - introducerea comunismului într-o ordine "evoluționistă", organică a istoriei, în care un fenomen poate evolua sau involua pe o scară precisă, poate avea valoare metaforică, mai puțin valoare teoretică. Regresia este evidentă și situația de atunci poate fi comparată cu multe alte fenomene, pe lîngă feudalism (să ne gîndim la un stup de albine: trîntorii erau securiștii, matca era cine era, "cercetașele" erau navetiștii, albinele
Identitate și ruptură by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16048_a_17373]
-
reluat cu forțe proaspete de Constantin Noica, a-ți da cu părerea despre cum e de fapt poporul român e o datorie de onoare și un exercițiu curat filosofic. Nu pot decît să sper ca publicul care gustă asemenea generalizări metaforice să fie în scădere. 5. Gazetarul (a se vedea sonoritatea voit umilă) e un adevărat, un erou, singurul erou. ("Un ziar adevărat, un ziarist adevărat trebuie să-și asume în astfel de momente singura opțiune cu adevărat patriotică, adevărul. Chiar dacă
Scriitorul deghizat în jurnalist by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16095_a_17420]
-
ca o încercare de comunicare mai profundă și mai cuprinzătoare, ci, pur și simplu, ca o fatalitate, ca o erupție abisală deja anticipată subtil prin nenumărate semne lesne de înțeles post factum, cum ar fi: narativismul sau, după caz, încărcătura metaforică din fraza muzicală, anecdotica ori puterea de sugestivitate, ritmurile largi sau tăietura severă etc. etc. Cam în această situație și-a pus cititorul, doar cu vreo două săptămîni în urmă, poetul Șerban Foarță, cel care a deschis la Muzeul de
Un pictor și atît by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16086_a_17411]
-
om de cultură și-a construit imaginea unui Blaga izolat în studiu, încovoiat meditativ asupra ființei trăitoare în "orizontul misterului", aristocrat al gândirii asaltând în tăcere barierele aruncate de Marele Anonim în calea cunoașterii, autor al unui stil elegant și metaforic, împrumutat unei întregi școli. De aceea va fi greu să accepte că el, Tao, cum l-au supranumit elevii, ar fi putut trece de granițele academismului fără a-și compromite imaginea clasicizată. Și totuși, întors cu spatele spre zonele abisalului
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
justificare a trăirii prin practica rostirii metafizice care e o imprudență în principiu, deoarece prvoacă esențele, dar și un mijloc de reducție a răului de-a fi. Fragilității de fond a ființei i se opune capacitatea de rezistență a limbajului metaforic: „Cel căruia i s-a pronunțat sentința/ simte că a dobîndit un drept imperial:/ dreptul de a vorbi; prudența e inutilă/ ca tăcerea vînatului căzut în capcană” (Dobîndirea unui drept). În consecință, bardul își măsoară performanțele distanțării de sine (“Mă
Invers decît Dorian Gray by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2803_a_4128]
-
poeme de la sfîrșitul anilor ’70, și pînă la Témoin des crépuscules (Champ Vallon, 1989), volum scris între 1984 și 1987, un nou fel de a scrie se afirmă, mult mai ancorat în concret și din care dispare toată acea bogăție metaforică ce îți era proprie pînă atunci. Întrebarea mea este dacă această evoluție a scriiturii tale poate fi considerată un semn al distanțării față de suprarealism sau, mai curînd, o tentativă (mai mult sau mai puțin conștientă) de a relua pe cont
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
intervenției sale: „Cuvîntul meu la acest congres a fost considerat de unii ca «o piatră de hotar în evoluția cultului personalității lui Ceaușescu». Este o exagerare simplistă. El nu s-a deosebit de cuvintele celorlalți decît, poate, printr-o oarecare plasticitate metaforică. Aceleași idei spuse altfel. Alegerea verbului cu un impact mai puternic, mai percutant, prin contrast cu șirul de cuvîntări șablon, cu masa de locuri comune, deși bombastice.”xii Autorul are, cum se vede, o părere excelentă despre arta lui literară
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
viață puterile primordiale. Și indiferent că e vorba de simțirea misterelor, de voluptatea iubirii sau de ritualuri cinegetice, vinul e sinonim cu ieșirea din condiția rutinei. Îți depășești nivelul și treci în altă stare, vinul fiind prin excelență o licoare „metaforică“: te trece dincolo, aruncîndu-te fie în condiția îngerului, fie în cea a animalului. Răzvan Voncu nu e nici enolog și nici viticultor, ci critic literar, de aceea domeniul în care se așază spre a vorbi despre etosul vinului e literatura
Înainte și după filoxeră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2688_a_4013]
-
mtul ei hotar, unde epitetul str`mt se referă atît la scepticismul poetului privind dimensinile fericirii umane, cît și la suprafața restrînsă a domeniului de la Argeș). Încastrarea figurilor semantice una într-alta reapare la începutul strofei secunde, în care epitetul metaforic provoacă o comparație, să spunem, de gradul doi (viile de aur ca banii într-o salbă), aflată și ea în cadrul unei metafore inițiale. Iar nuci bogați în umbră, umbrind o casă albă, printr-un ingenios parigmenon sursă de aliterație, dă
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
a coborît din Transilvania și a întemeiat Muntenia, Ion Pillat „a întemeiat“, scriptic vorbind, domeniul de la Florica drept teritoriu literar. O afirmație importantă îi scapă autorului în chiar prima strofă: Mi-am ctitorit viața pe dealurile toamnei. Mărturisirea, sub formă metaforică, ne introduce în intimitatea conștiinței sale poetice. De la primele versuri din jurul lui 1910, poetul și-a legat indisolubil numele de Toamnă, cu tot ceea ce asta presupunea. Toamna străbate poezia lui Ion Pillat pe tot parcursul ei. Printre ultimele sale poeme
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
rețeta care recomandă ca femeia însărcinată să bea apă în care s-au deschis nouă lacăte nu e repudiată ca fiind aberație. Raționamentul gîndirii magice este un raționament analogic, spune Laugier, iar analogia e procedeu curent al gîndirii artistice și metaforice. Cine respinge magia trebuie să respingă și atitudinea artistică, motiv pentru care medicul îndeamnă la modestie în aprecierea actelor magice. Foarte bine, dar faptul că un leac are virtuți artistice nu-l face să fie mai plauzibil sub unghiul vindecării
În mintea babelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2766_a_4091]
-
o lume criticată adesea de amândoi, veștejită, dăruită cu ironii și invective, dar această lume nu a afectat niciodată esența perenă a Țării, privită ca loc de conservare și de organizare a neamului românesc. Iorga spune undeva frumos, cu aparență metaforică, dar cu rădăcini într-o viață de cercetare a trecutului: „În timpurile cele vechi, românii nu făceau nicio deosebire în ceea ce privește ținuturile pe care le locuiau; pentru dânșii, tot pământul locuit de români se chema Țara Românească. Țara Românească erau și
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
format din Kōji Yamamura, Stéphane Berla și Uri Kranot a decis să acorde Premiul cel mare animației Yùl et le serpent / Yùl and the Snake (r. Gabriel Harel), pe care a descris-o drept “o felie de viață despre transformarea metaforică a unui puști, bogată în simbolism și susținută de un dialog excelent.” Premiul pentru Cel mai bun Film de Scurtmetraj a fost adjudecat de Leftover ( r. Tibor Banoczki, Sarolta Szabo), “pentru viziunea poetică asupra vieții și a ceea ce rămâne în urma
Trofeul Anim’est 2015 merge în Franța [Corola-blog/BlogPost/99283_a_100575]
-
decât o dată la o oră. De mult îmi doream să instaurez această regulă, dar n-am făcut-o până n-a apărut provocarea AXA Asigurări de a trece linia. Unde “linia“, conform filozofiei și sistemului de valori AXA, e granița metaforică dintre “a face o promisiune” și “a face și a ține o promisiune”. Termenul până la care îmi iau angajamentul mai sus menționat este nelimitat și vă promit, de asemenea, că voi reveni în două săptămâni, pentru a vă da socoteală
Vrea cineva să mai treacă linia? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20859_a_22184]
-
că matematic. Se vede că este locuită de un profesor de matematică. - Ha, ha, ha. Ce, crezi că dacă eram de română sau de fizică putea să arate altfel? - Nu știu, am zis și eu făcând mai mult o remarcă metaforică sub formă de glumă. - Te rog, dă-mi pardesiul pentru a-l duce la cuier. Apoi uite, alege unul dintre fotolii până pregătesc eu prânzul și ia loc. De obicei eu când sunt singur servesc masa în bucătărie unde este
ROMAN, CAPITOLUL ŞAISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384055_a_385384]
-
acestei idei. Autorul se întrece pe sine prin limba literară cu parfum de cronică moldovenească pe care o folosește parcă îmbogățind-o în această plăcută lucrare inspirată din viața reală a personajelor. Este „ o limbă domoală, blajină, cu largi volute metaforice, epitete și comparații neașteptate” (Gheorghe C. Patza / „Cuvânt înainte”). Pe de altă parte, scriitorul Vasile Sfarghiu socot că a intrat în conștiința cititorilor și prin preocuparea sa permanentă de a le oferi cât mai multe, cât mai bogate și cât
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384068_a_385397]
-
la tine în cap, o să fii așa, un fel de creier ambulant, care produce chestii pe bandă rulantă. Nu mă interesează cum o să procedezi, nu mă bag, dar vezi că e singura ta șansă să te salvezi. Într-un sens metaforic și literar, desigur. Hai, să te văd, talentatule, de-abia aștept să văd ce-ai în dovleacul ăla îmbibat de alcool.” Da, Sebastian e alcoolic și e la vârsta la care te uiți în urmă și nu înțelegi ce naiba ai
Melancolia, Sebastian și un câine by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18440_a_19765]
-
-i va servi ca subiect pentru romanul său Tema pentru acasă). Ne amintește, de asemenea, că poetul însuși a fost exmatriculat în anul trei de facultate (împreună cu Vasile Romanciuc și Aurelian Silvestru) pentru ,,activitate proromânească și antisovietică”, că după titlul metaforic, încărcat de o grea simbolistică, al volumului de debut, Ochiul al treilea, a fost denumită (de acad. Mihai Cimpoi) o întreagă generație de poeți (generația de aur a anilor 70 din Basarabia); că din 1986 conduce destinele revistei ,,Literatura și
O CARTE-OGLINDĂ A UNEI PERSONALITĂŢI: NICOLAE DABIJA de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383694_a_385023]
-
acestea ce-și oglindesc făptura în lac. Ele îmi țin de foame și de sete”. Chibrit vine pe malul lacului zilnic, “să descifrez chipul fulgerului și să-i fur oglinda”. De la oglinda lacului, cei doi încerarcă să pătrundă, în limbaj metaforic, la “oglinda libertății”. Parabola ciobului care i-a intrat în ochi unui copil și i-a răpit libertatea, împiedicându-l să vadă chipul adevărat al lucrurilor, îl face să devină prizonierul unei oglinzi. Doar ascultându-și glasul inimii, s-a
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
Piesa scoate în relief atitudinea oamenilor în fața comorilor: unul preferă comorile spirituale, altul, comorile materiale. Și e de prisos să mai specificăm, cine are mai mult de câștigat. Piesele în întregul lor, oglindesc în mare măsură, chiar dacă într-un limbaj metaforic, lumea de azi, atât de confuză, controversată, în care omul se simte prizonier al propriilor pasiuni, vicii, temeri sau pur și simplu al capriciilor altora. Referință Bibliografică: ȚIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂȚII / Ana Cristina Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
care a investigat revoluția și teroriștii săi, dar dându-și seama că a omis unele amănunte a făcut și două filme. În care apar și agenturili, iar într-unul din ele și legendarul Marcel. Dar voalat și aluziv, esopic și metaforic. Și așa va rămâne. Nici securiștii învinovățiți acum de domnii Nahoi, Dinescu și Cotoi că o dau pe ideea complotului și loviturii de stat și trag spuza pe turta lor, susținând că ar fi avut rolul primadonei, nu se vor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93259_a_94551]
-
Și adevărat este că „cerul” fericirii și „infernul” durerii se apropie și se depărtează de sufletul omului, împletindu-se ciudat, urcându-ne și coborându-ne pe spirala viețuirii. Citind poeziile doamnei Ileana-Lucia Floran, cunoaștem alte fațete ale personalității autoarei, căci metaforicul cer al împlinirii și al bucuriei, din volumul anterior (Cercuri concentrice - premiat de curând în Italia), e devansat de confruntările cu infernul efemerului, al fragilității ființei umane, al vulnerabilității vieții și al confruntării cu veșnicia morții. Un asemenea volum, cu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
toți ne vom pierde cândva în anonimatul veșniciei: „Albit de-aritmice coșmaruri,/ inventezi universuri paralele/ în care te înscăunezi/ cu focul încrederii/ sau abdici/ înainte de a deveni/ un zero absolut” (Ofrandă). Incertitudinea destinului și enigma sfârșitului care ne înghite sunt metaforice concluzii filozofice topite în versuri de răscolitoare vibrație: „Nu știe nimeni/ când ne vom opri/ și ne vom așterne sălaș/ vremelnic/ pentru vreme de iarnă./ Nici ninsorile ne le știe nimeni./ Vin când vor... (Ninsoarea care nu mai vine). Delimitând
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]