214 matches
-
prin aceasta o transformare a lumii sociale și chiar fizice, dar toate acestea nu atât în beneficiul destinatarului, cât mai ales în cel al emitentului, de aceea discursul ideologic și propagandistic ia, de obicei, forma „persuasiunii clandestine”. 4.3.5. Metaforizarea ca strategie performativă Putem vorbi de o „strategie discursivă globală” dar și de „strategii discursive parțiale (secvențiale) ale discursului”. Metafora sau mai bine zis metaforizarea este o astfel de strategie discursivă parțială ce face parte dintr-un anumit tip de
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
de aceea discursul ideologic și propagandistic ia, de obicei, forma „persuasiunii clandestine”. 4.3.5. Metaforizarea ca strategie performativă Putem vorbi de o „strategie discursivă globală” dar și de „strategii discursive parțiale (secvențiale) ale discursului”. Metafora sau mai bine zis metaforizarea este o astfel de strategie discursivă parțială ce face parte dintr-un anumit tip de discursivitate și anume: „discursivitatea performativă, marca oricărei intervenții discursive ce stă sub semnul retoricului” care își are originea în modelul morrisian și austinian asupra discursivității
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
211-212). În modernitatea târzie, rolul discursivității nu este altul decât cel formativ, de emancipare și edificare, în timp ce în copilăria modernității accentul cădea pe vericondiționalitatea acesteia. În paradigma rortyană și davidsoniană, acest rol formativ îl are, în special, limbajul metaforic sau metaforizarea. „Noi, filosofii - va spune Rorty - tindem încă să considerăm „cunoașterea” drept cel mai mare compliment pe care-l putem aduce discursului”, iar în ce privește limbajul metaforic va afirma că „Davidson ne permite să considerăm metaforele...drept cauze ale schimbării credințelor și
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
și rațiuni pentru credință” (idem:306-307). Așadar, pentru Rorty metafora este non referențială, ruptă de lumea reală, lipsită de conținut informațional, dar, în același timp, plină de efecte practice importante, printre care cel mai de seamă este „creația de sine”. Metaforizarea este indispensabilă în procesul creației de sine, „să-ți creezi propria minte înseamnă să ți creezi propriul limbaj, mai degrabă decât să ți lași întinderea minții să fie ordonată prin limbajul pe care alte ființe umane l-au lăsat în
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
un domeniu de cunoaștere și de comunicare particular. Cuvintele care circumscriu lexicul politic reprezintă, în mare parte, elemente ale vocabularului comun, a căror polisemie include unul sau mai multe sensuri legate de referențialul politic, de obicei sensuri secundare, dezvoltate prin metaforizarea unor cuvinte comune sau proprii (antonomază). În zona denominației sau a referinței politice, sunt atrase unități lexicale care aparțin unor câmpuri semantice variate, mai vechi sau mai recente, precum și elemente ale lexicului altor domenii de cunoaștere și comunicare, în special
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
1978), se remarcă prin metafora abundentă, care uneori, când se rarefiază, apare încadrată în versuri remarcabile, amintind de maniera lui Lucian Blaga. În Neoromantică (1982), unde autorul ajunge la o maturitate deplină, imaginea este mai funcțională, scutită de abuzul de metaforizare. Un poem (Orgolii) evocă „deșertăciunea deșertăciunilor”, amintind de sonoritățile biblice și de întrebările esențiale din Viața lumii de Miron Costin. Tânăr este o replică la Odă (în metru antic) a lui Mihai Eminescu. I. scrie, în paralel, proză scurtă (Strigătul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287643_a_288972]
-
Margareta Bărbuță) Alexa Visarion și-a cristalizat, în ultimul deceniu, un concept propriu de teatru. E grefat pe relevarea stărilor colective, a tensiunilor apte a exprima tragicul existenței în modalități de cea mai concentrată expresivitate, în maxime esențializări și reverberante metaforizări, sugerând, cu violență artistică, dereglări ale unor mecanisme sociale și istorice. Spectacolul cu Woyzeck, de G. Buchner, e o aplicare strălucită a acestui concept. Spectacolul este de sesizantă originalitate, complex și dur, de o dramaticitate pe alocuri excepțională, convocând numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ca un ermetic care, respingând provocările realității, se dedă la o tainică ars combinatoria. Meticulos elaborate, mizând pe sugestie și pe forța de iradiere a unor simboluri care revin, caligrafiate cu rafinament, poemele iau nu o dată aspectul unor ceremonii de metaforizare a limbajului. Gestul liric este aici mai mult învăluitor decât dezvăluitor și solicită un anume efort de decriptare. P. a lăsat însă destul de repede în urmă această fază, iar a doua carte, Apropierea (1990; Premiul revistei „Poesis”), aduce o radicală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288882_a_290211]
-
Jacques Damourette, Larousse, Paris, 1939. 1386 Alexandra Indrieș souligne le rôle d'élément générateur de sens acquis par le tiret dans leș poèmes de Blaga : " [...] semnul "-" indică sentimentul intens al semnificării că act creator, operația de generare a sensului, procesualitatea metaforizării fiind redata prin hiatul introdus în text de acest grafem. " V. Alexandra Indrieș, Corola de minuni a lumii..., op. cît., p. 140. (" [...] le signe "-" indique le sentiment intense de la création de la signifiance, l'opération par laquelle est généré le sens
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
socială, alunecând în absurda concluzie a lui J. Derrida cum că "totul este text". Luată literalmente, afirmația lui Derrida este în mod evident absurdă; înțeleasă ca metaforă, își pierde din pretențiile inițiale, existând riscul de a salva orice afirmație prin "metaforizare". După cum o arată societățile orale sau non-literate, străine de tehnologia culturală a scrisului, există viață socială și în afara textului! Astfel de evidențe de bun simț epistemologic ar trebui să tempereze pretențiile totalitariste ale adepților analizei de discurs care, urmându-l
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
se explică idealul estetic existent în matematică și logică înțeles ca simplicitate. Nu e deloc greu de argumentat existența unei poetici a științei sociale în care metafora este utilizată pe post de dispozitiv euristic (Rusu, 2013b). Ca specie a analogiei, metaforizarea este procedeul stilistic responsabil de producerea unora dintre cele mai spectaculoase efecte poetice. Creațiile estetico-literare sunt, în mare parte, dependente de metaforizare pentru livrarea mesajului și captarea interesului publicului cititor. Însă metaforizarea nu este proprietatea exclusivă a operelor literare. La
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
științei sociale în care metafora este utilizată pe post de dispozitiv euristic (Rusu, 2013b). Ca specie a analogiei, metaforizarea este procedeul stilistic responsabil de producerea unora dintre cele mai spectaculoase efecte poetice. Creațiile estetico-literare sunt, în mare parte, dependente de metaforizare pentru livrarea mesajului și captarea interesului publicului cititor. Însă metaforizarea nu este proprietatea exclusivă a operelor literare. La rândul lor, științele sociale capitalizează conceptual metafore și analogii, utilizând aceste procedee literare nu ca figuri de stil cu efecte estetice, ci
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
dispozitiv euristic (Rusu, 2013b). Ca specie a analogiei, metaforizarea este procedeul stilistic responsabil de producerea unora dintre cele mai spectaculoase efecte poetice. Creațiile estetico-literare sunt, în mare parte, dependente de metaforizare pentru livrarea mesajului și captarea interesului publicului cititor. Însă metaforizarea nu este proprietatea exclusivă a operelor literare. La rândul lor, științele sociale capitalizează conceptual metafore și analogii, utilizând aceste procedee literare nu ca figuri de stil cu efecte estetice, ci ca dispozitive euristice cu efecte epistemice. Faimoase sunt "mâna invizibilă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
metaforice, condamnată din capul locului la imperfecțiune. O "coerență metaforică" între fenomenul metaforizat și referentul său metaforic nu poate fi niciodată fără cusur. Aspirația perfecțiunii modelării metaforice este împiedicată de natura diferită a fenomenelor puse în legătură analogică de procesul metaforizării. Chiar dacă între cele două fenomene există multiple puncte de contact, ele aparțin, în definitiv, altor sectoare ale realității. Această apartenență ontică specifică este cea care zădărnicește totalitatea modelării metaforice. Cazul palimpestului ca metaforă pentru memoria istorică românească nu se poate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]