2,951 matches
-
tainicului mecanism universal. O altă inadaptare e de factură temporală. Reflex al pierderii unității primordiale, al Paradisului conținut în aceasta, se ivește deplîngerea copilăriei apuse, așijderea înzestrate cu atribute paradiziace, "sîmburele" omului ce devine, după cum Dumnezeu e germenele cosmosului abandonat metamorfozelor. Simbologic (o simbologie inversată), marea, leagăn al vieții, e percepută ca un mediu al durerilor "neegale", ca o lacrimă enormă a deznădejdii trecerii prin timp(uri): "Sarea din păr, de pe piele, de pe sandale,/ Și sare uscată pe gene, pe buze
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
a cărților trimite cu gîndul la Urmuz care sesizează criza literaturii tradiționale și face o apologie a devorării acesteia de către bizarele sale personaje. Și personajele lui Ioan Es. Pop au un iz urmuzian, fiind hibride între om, obiecte și animale, metamorfoze eșuate, altele simbioze între om și spațiul artificial, sau simple excrescențe ale acestuia. Un singur exemplu, un ins aproape ca noi: "Acesta este Petru, vărul lui Anton. E făcut din cuie, ghips, zahăr ars, puțin omăt și beton. Rinichii lui
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
se găsește un croat și în America, un croat adevărat care știe că sîrbii trebuie împușcați, oriunde ar fi pe lume. Ca să nu se extindă conflictul dincolo de granițele cunoscute, acesta îi omoară pe cei doi artiști bălgrădeni ce visau la metamorfoze de tip De Niro sau Jodie Foster. Am insistat asupra piesei pentru că mi se pare lucrul cel mai interesant din spectacol. Am senzația, s-ar putea să mă înșel, că textul să fie chiar mai tare decît pare citit scenic
Sîrbii sînt cu ochii pe Anna by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16454_a_17779]
-
făcută este: mulți comentatori cred că noțiunea ca atare a cunoscut, în timp, o evoluție și că de la Voltaire la Zola și de acolo la Sartre, spre a rămîne pe sol francez, intelectualul ca subiect istoric ar fi suferit o metamorfoza importantă. Și totuși: anumite constante pot fi notate. Sînt de acord cu Julliard cînd susține că sensul general al termenului - acela în care ne referim la intelectuali că la acele tipuri pe care societatea le produce în nevoia ei de
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16444_a_17769]
-
Documente, scrisori, articole sunt citate și analizate cu o acribie demnă de toată lauda. În centrul preocupărilor sale rămîne însă în permanență personajul, cu toată gama de antinomii pe care o presupune, cu toate dedublările succesive, cu tot cortegiul de metamorfoze radicale, de la nihilism la sublim și ridicol. Există, la Ion Ianoși o adevărată voluptate de a urmări, pas cu pas cum "unicul se bifurcă în unități contrare distincte", o adevărată obsesie a ideii "personale și personificate", care se confundă neîncetat
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
ale unei eterne antinomii, mostre ale dualismului permanent al naturii umane. În romanele lui Dostoievski, ipostaze ale "omului ridicol" (în termenii lui Turgheniev, reprezentanți ai lui Don Quijote rus), ar fi Sonia, Mîșkin, Makar Dolgoruki, Aleoșa Karamazov, chiar omul ridicol (în urma metamorfozei), în timp ce sub zodia lui Hamlet, în adîncimile subteranei s-ar alinia Raskolnikov, Ippolit Terentiev, Stavroghin, Versilov și Ivan Karamazov. La prima vedere am fi tentați să credem că acestora din urmă li se acordă cu precădere atenție în studiul de
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
realitatea subiectivă a indivizilor. Mutațiilor macro-structurale ale societății le corespund, la nivelul destinelor particulare, în acel moment, diferite tipuri de "șocuri biografice". Privite împreună, ele formează o serie istorico-biografică.1) O privire cuprinzătoare, care să permită aproximarea rolului literaturii și metamorfoza acesteia în contextul socialismului real, ne este facilitată printre altele de perspectiva asupra socializării dezvoltată de Peter L. Berger și Thomas Luckman,2) care pune în valoare mecanismele de articulare a macrosocialului cu micro, adică de constituire și evoluție, în
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
făcută să rănească sensibilitățile. Regăsindu-le, în acest fel, și verificându-le. În lirica antilirică a Marianei Marin oamenii iau trăsături de câini, unghiile protestului sunt acoperite de ghearele acaparatoare, utopiile se transformă în gunoi - și, contemplând toate aceste jalnice metamorfoze, personajul care spune eu își bea ceaiul agățându-se de umila cană ca de un ultim reazem al existenței. Din războiul de o sută de ani, din atelierele morții și din tinerețea mutilată a artistului nu există scăpare. Salvarea poetului
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
practic, ceea ce analiza lui Mircea Martin, atentă la detalii, caută să dea la iveală. Bunăoară, "biografismul" lui Sainte-Beuve. Premisa unei lecturi "de identificare", greșită în ochii noștri clătiți cu tot felul de "autonomii". Dar, spune Mircea Martin, "identificarea e momentană, metamorfoza e permanentă." Atras pînă la a-și primejdui zborul de flacăra cîte unei lămpi, fluturele rămîne nu mai puțin hoinarul infidel. Așa și criticul, salvat prin curiozitate. Ușor sîcîit și prea puțin în stare de fervori, Sainte-Beuve scrie cu aplicare
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
acelui lung poem pe care - spunea Shelley - îl scriu poeții de la începutul lumii." Despre geometrie în sensul cel mai propriu scrie Mircea Martin în studiul dedicat lui Georges Poulet. Prieten, de altfel, cu Marcel Raymond. Cartea adusă în discuție este Metamorfozele cercului. Cercului hermeneutic, teoretizat cîndva de Schleyermacher, îi corespunde, la Poulet, o formă a formelor, esențială în raporturile omului cu Dumnezeu, cu spațiul, cu timpul. Cercul, fără să fie construit, ca alte figuri, din muchii și unghiuri, echilibrează perfecta simetrie
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
și zuzătul luptei e la culme." Și mult(e) aș mai cita... Burlescul irupt în lentoarea nostalgică a rememorării te lasă perplex nu doar prin fractura narativă a unei compoziții care părea că-și urmează cursul firesc, dar și prin metamorfoza limbajului. Limba caimacamului este a unui boiernaș fanariot de secol XVIII care notează în catastif intrigile politice, dările stăpânirii, tânguielile și aventurile de alcov. Rememorarea nostalgică și reconstituirea realistă a unei vârste interioare, a unei perioade istorice și a unui
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
insuportabil. își dă toată osteneala. Este, cum să zic, autentic, numai că totuși. Trebuie spus că în privința asta e sistematic. De cum se strecoară în pielea cuiva, își trăiește personajul în amănunt. Deodată mă iubește ca un măcelar pe măcelăreasa lui. Metamorfoza nu-și uită instrumentele. Satâre, cuțitoaie, raclete, firize, bărzi, pe scurt tot arsenalul unui meșter măcelar, cum nu se poate mai real. Fără toate astea, un măcelar n-ar fi un adevărat măcelar, nici unul fals. Fără astfel de instrumente, nici
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
sunt sigură de tot. Știe să fie, cum să zic, atât de normal. Totul este atât de hiperlogic. Nici o fisură în sistem. Să-ți vină să te împuști, nu alta. Pariez că s-a gândit la asta. O ultimă mică metamorfoză, ce mai. Pușca a și cumpărat-o deja, cu lunetă deasupra țevii. Nu-i comod să te împuști privind prin lunetă. Pușca mă îngrijorează mai puțin decât luneta. Dacă e lunetă, înseamnă că are alte intenții. Ar fi nevoie de
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
cunoștea prietenii, cei mai mulți și prietenii lui, a dispărut" (p. 198). Totul se schimbă în viață. Cărțile citite în adolescență au cu totul alte semnificații peste ani, după ce lectorul a acumulat o anumită experiență de viață. Limbajul cunoaște și el o metamorfoză, așa încît limba română din presa scrisă și barbarismele care condimentează cu asupra de măsură stilul unui scriitor, altminteri interesant, H.-R. Patapievici ("obvios", "subreptice" etc.), îi provoacă mari dureri de cap. O anumită suficiență îngustează orizontul cultural al tinerei
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]
-
s-a afirmat deja că probabil singurul care lipsește e cel country. Tot la TV (Pro Cinema) se dă un lungmetraj care, fără a fi un musical, tratează un fenomen muzicalo-social: disco. Acest gen nu a avut parte de aceleași metamorfoze ca jazz-ul: s-a născut în prost gust și a stagnat acolo până când lumea s-a săturat de el. Deceniul disco e încă evocat ca o vârstă a excesului - de sex, de droguri, de dans - care s-a curmat
Muzici și filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11985_a_13310]
-
nu va,, veștejii Timpul niciodată’’eternizează sufletul omului-viața fiind efemeră! ,,O lumină mirifică și în același timp materială unifică realul cu fabulosul,clipa cu eternitatea,dând existenței o nouă rotație în care triunful e al bucuriei de a trăi’’. (Eminescu:metamorfozele timpului în Personalitatea literaturii române) Referință Bibliografică: ESEU / Mihaela Mircea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2330, Anul VII, 18 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihaela Mircea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ESEU de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382761_a_384090]
-
totul în comun!), ci în ceea ce au ele unic, ireductibil și chiar necomunicabil. Dacă e să-i aflăm lui Alecsandri un antonim acela e Bacovia. între Hora Unirii, Sergentul sau Dumbrava Roșie și Plumb, Lacustră sau Decembre se consumă toată metamorfoza poeziei. Indiferent de gustul nostru și împotriva avizului modernist care ne sugera să citim poezia secolului XIX ca pe aceea a secolului XX, Alecsandri nu trebuie desprins de epoca sa. Este o eroare să-i căutăm exclusiv sîmburii lirici într-
V. Alecsandri - 180, 182, 183 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16026_a_17351]
-
-o și pe Sofia, interesată nu doar propriu-zis de înfățișarea tulburărilor hormonale, ci de semnificația lor în plan spiritual. Pubertatea, adolescența - fiind știut că reprezintă perioada în care senzațiile și percepțiile se acutizează. Ființa, indiferent de sex, aflată în plină metamorfoză, se confruntă brusc cu un univers complex ce-i este ostil. Exaltarea accelerată și de conștientizarea eului și de exacerbarea spiritului critic se potențează deopotrivă prin dorințe contradictorii de emancipare, dar și de afecțiune, de protecție. Favorizată de soartă, Sofia
Uciderea inocenței by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16038_a_17363]
-
era stăpînit de vocația acțiunii, Grosjean de cea a suferinței. Primul a evadat din captivitate, al doilea a refuzat evadarea, voind să ducă experiența suferinței pînă la limita ce-i fusese hărăzită. Malraux contemplă lumea în veșnica ei mișcare și metamorfoză. Grosjean vrea s-o descopere în puritatea ei originară. Iconoclast prin vocație, Grosjean, ca și Pascal, crede în vanitatea picturii, considerînd imaginile drept văluri înșelătoare, interpuse între conștiință și realitate. Malraux vede în ele moduri diverse și la fel de îndreptățite de
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
până la venerație tatăl, muncește cu el și pentru el, când este bolnav ca să asigure familiei traiul. Șansele: are privilegiul să vadă și să înțeleagă un mare maestru, tatăl ei, își face ucenicia de artist în atelierul lui și-i descoperă metamorfozele, căci Hokusai își schimbă de mai multe ori stilul și numele, provocând-o să țină pasul cu el. Shogunatul și artiștii săi Hokusai a trăit o perioadă tulbure, când shogunatul Tokugawa încerca să păstreze Japonia închisă, printr- o autoritate agresivă
Cei doi Hokusai: fiica și tatăl by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2680_a_4005]
-
cu rol ritualic și revelator. Nu întâmplător, cel de al o Sutălea Personaj, Gheorghe, are ca deviză îndemnul „Să reziști!”. Personajele acestei saga (Nostradamus din Viena, Mediumul Raul- Olfert, Peter-Pierre, Rudolph, Ruppert, Constantin-Ahasverus, Gheorghe) sunt tot atâtea ipostaze, forme și metamorfoze ale umanului care traversează diferite epoci și structuri mentalitare. Dacă „Nostradamus din Viena”, al 94-lea personaj, e angrenat în istoria secolului al XIX-lea, fiind contemporan cu Metternich, împăratul Ferdinand, arhiducesa Sophie și Franz Josef, personajele din finalul acestui
Despre eroi și himere by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2708_a_4033]
-
de mai devreme au întotdeauna ceva din urgența unei epoci despre care știm totul și mai nimic. Este vorba despre istoria ce fascinează încă cititorii nu prin finalitate, cât prin ceea ce s-ar putea numi ficțiunea circumstanțială. Adică traseul, procesul, metamorfozele unor destine prinse într-o ecuație comună. În privința Ginei Stoiciu și a familiei sale, căci dumneaei semnează rândurile liminare, există ceva în plus și în minus. Mai întâi, faptul că Gina Stoiciu și scriitorul cineast Constantin Stoiciu nu prea aduc
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
recompensat cu Premiul pentru Proză al Asociației Scriitorilor din București). Într-o notă de pe manșeta cărții, autorul își deconspiră intențiile și modelul literar, vorbind despre o „parabolă neiertătoare“ și despre „satul multisecular, vag macondian, cu rol de axis mundi, (...) matricea metamorfozelor spectaculare ale comunismului românesc“. Romanul Apă neagră poate fi citit, într-adevăr, ca o narațiune parabolică a adaptabilității românului subt vremi sau a carnavalizării unei istorii dramatice (naratorul vine, la un moment dat, și cu ideea boicotului istoriei, prin „pierderea
Un roman al interstițiilor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2614_a_3939]
-
Drept a Universității Naționale din Bogotá, poezia continua să fie „tot ce-l interesa mai mult în viață”. Curând însă, interesul pentru proză i se trezește cu o forță devastatoare după ce, într-o seară, un coleg de cameră îi împrumută Metamorfoza lui Kafka, pe care noaptea o citește pe nerăsuflate și care avea să-i schimbe sensul existenței. Simte năvalnic chemarea scrisului - „Când am terminat de citit cartea, m-a copleșit dorința de nebiruit de a trăi în paradisul acela necunoscut
La despărțirea de García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2623_a_3948]
-
înconjurat Casa Albă de câteva ori / Ei însă nu se lasă. Stau zburdalnici între două oceane și scriu. Vorba unora de la Neptun eu scriu, cine mă citește? / Răspunsul asigurat Publius Ovidius Naso / El, Ovidiu, care scria Fastele, Ponticele / Tristele, Hercidele, Metamorfozele / Poetul european le apare americanilor / Ca venind dintr-o viață anterioară. /.../ Lumea de azi e vitează și preferă poemul modern / Atunci când îl găsesc cu condiția să-l caute / Deoarece el poate fi grai, fără culoare, / Dar respirabil în clipe de
MARIAN BARBU ŞI POEZIA ANALITICĂ. In: Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]