226 matches
-
absorbția de la locul aplicării topice este nesemnificativă , nu s- au efectuat studii de carcinogeneză și de toxicitate a funcției de reproducere cu REGRANEX la om . Într- un studiu preclinic conceput să determine efectele PDGF pe osul expus , șobolanii injectați în metatarsiene cu 3 sau 10 μg/ loc ( concentrații de 30 sau 100 μg/ ml și loc ) de becaplermin la fiecare două zile , timp de 13 zile , au evidențiat modificări histologice care indică remodelare osoasă accelerată , constând în hiperplazie periostală și resorbție
Ro_891 () [Corola-website/Science/291650_a_292979]
-
la nivelul degetelor, fie mai extinsă, foarte dureroasă și caracteristică vârstnicilor (care se putea produce însă și în absența diabetului!) și infecțiile grave, rapid evolutive care complicau ulcerațiile plantare ("mal perforant du pied"), mai ales la nivelul extremităților distale ale metatarsienelor și care erau, în mod caracteristic, nedureroase și care afectau diabeticii tineri. Atitudinea terapeutică era adaptată acestor două “categorii”, însemnând temporizare și antialgice în cazul gangrenei uscate (uneori până la producerea „autoamputației”) și inciziile profunde pentru drenaj, care se vindecau foarte
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
normal temperatura cutanată la nivelul plantei este distribuită sub formă de fluture, cu valorile cele mai mari medio-plantar, de 25,7-27,2 ±2,1 0 C (45). În cazul stress-ului repetiti temperatura crește, mai ales la nivelul extremității distale a metatarsienelor și acest fapt s-a corelat cu incidența ulcerațiilor intr-un studiu prospectiv (46). Este de menționat 20 însă faptul că interpretarea modificărilor de temperatură la nivelul piciorului la pacienții cu diabet trebuie făcută cu precauție, având în vedere faptul
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
fi mai sugestivă (fig. 2.4) Fig 2.4. Calea spre ulcerație. 31 Un alt mod de a ilustra conceptul cauzelor concomitente ia în considerare așa zișii factori structurali, care influențează presiunea „de vârf” la nivelul plantei (epifizele distale ale metatarsienelor proeminente, migrarea anterioară a țesutului subcutanat plantar, prăbușirea boltei plantare), factorii funcționali, care influențează durata contactului plantei cu solul (capacitatea aerobică, dureri articulare, debilitatea generală, forța în membrele inferioare), factorii care țin de încălțăminte, și facorii care țin de stilul
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
in acea zonă. Sensibilitatea metodei este de 66-91%, iar specificitatea el de 34-86% (72,73). Deși se recomandă testarea în 8-10 puncte, s-a constatat că evaluarea a numai 4 puncte (pe fața plantară a halucelui și extremitatea distală a metatarsienelor 1, 3 și 5) are o sensibilitate la fel de bună (fig 3.2). Folosirea însă a unor metodologii diferite de testare poate produce variația prevalenței neuropatiei severe între 3,4 și 29,3% (74) Se 46 consideră ca patologică neperceperea atingerii
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
Naviculo-cuneiforme, talo-naviculare și calcaneo-cuboid IV. Tibiotarsiană V. Calcaneană La 22 de pacienții consecutivi cu osteoartropatie, 90% dintre ulcerații au fost localizate medio-plantar comparativ cu 25 fără osteoartropatie la care 52% dintre ulcerații au fost localizate la extremitatea distală a primului metatarsian și doar 4% medio-plantar (81). Un instrument de screening, relativ recent introdus în practică, pentru disfuncția sudorală este așa numitul NeuropadR (miro Verbrandstoffe GmbH Germania). Acesta este un plasture impregnat cu soluție de clorură de cobalt, care își schimbă culoarea
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
133), iar frecvența intervențiilor corective a crescut evident în ultima decadă (134). Din păcate lipsesc studiile cu un număr suficient de pacienți, care să permită concluzii ferme. Intervențiile chirurgicale de corecție cel mai frecvent efectuate sunt : - rezecția epifizelor distale ale metatarsienelor și rezecția altor proeminențe osoase, - artrodezele, cel mai frecvent cu fixare internă (plăci, șuruburi etc.) - calcanectomii parțiale sau totale. Complexitatea biomecanicii piciorului este demonstrată și de constatarea conform căreia amputația halucelui, o intervenție relativ frecvent efectuată, poate duce la creșterea
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
centurii pelviene și din oasele extremității libere a membrelor inferioare. Centura pelviană este formată de cele doua coxale. Oasele estremității libere a membrelor inferioare sunt: osul femur care formează scheletul coapsei, tibia și fibula care alcătuiesc scheletul gambei, oasele tarsiene, metatarsiene și falangele care formează scheletul piciorului. Prin funcția de susținere a greutății corpului și deplasare în condițiile stațiunii bipede, oasele membrelor inferioare sunt mult mai voluminoase și au o arhitectonică mult mai complexă decât oasele membrelor superioare.
Osteologie () [Corola-website/Science/321622_a_322951]
-
Guta (numită și podagră atunci când afectează degetul mare de la picior) este o boală definită de obicei prin atacuri repetate de artrită inflamatorie acută — o încheietură umflată, roșie, moale și febrilă. Articulația dintre metatarsiene și falange de la baza degetului mare este cel mai des afectată (în aproximativ 50% din cazuri). Totuși, guta se poate prezenta și ca depozite de urați, calculi renali sau nefropatie urică. Este produsă de nivelurile ridicate de acid uric în
Gută () [Corola-website/Science/321436_a_322765]
-
în alimentație. Guta era cunoscută în trecut drept "boala regilor" sau "boala oamenilor bogați". Guta se poate manifesta în mai multe feluri, deși de obicei se manifestă ca artrită inflamatorie acută (o încheietură umflată, roșie, moale și febrilă). Articulația dintre metatarsiene și falange de la baza degetului mare de la picior este cea mai des afectată, în circa jumătate din cazurile de gută. Alte articulații, cu ar fi călcâiele, genunchii, articulațiile mâinii și degetelor pot fi de asemenea afectate. Durerile articulare încep de la
Gută () [Corola-website/Science/321436_a_322765]
-
proporțiile sale la nivelul membrelor erau intermediare între cele ale strămoșilor săi (prosauropode), și sauropozii de mai târziu. Membrele sale sunt robuste și ca niște coloane. Membrele anterioare sunt proporțional lungi, ajungând la 76% din lungimea membrelor posterioare. Membrele inferioare, metatarsienele, și degetele de la picioare sunt reduse în comparație cu strămoșii săi bipezi, dar încă nu sunt la fel de scurte ca în cazul sauropozilor de mai târziu. Postura piciorului este neclară; aceasta fie era digitigradă ca în cazul prosauropodelor (doar degetele ating solul), sau
Vulcanodon () [Corola-website/Science/324869_a_326198]
-
nu sunt la fel de scurte ca în cazul sauropozilor de mai târziu. Postura piciorului este neclară; aceasta fie era digitigradă ca în cazul prosauropodelor (doar degetele ating solul), sau semiplantigradă, ca în cazul sauropozilor ulteriori (atât degetele, cât și părți ale metatarsienelor iau contact cu solul). Sacrumul este făcut din patru vertebre sacrale fuzionate; sacrumul prosauropodelor poseda doar trei. Pelvisul este relativ primitiv, amintind de strămoșii săi, prosauropodele. Halluxul (primul deget de la picior), a arătat ca o gheară mare, care a fost
Vulcanodon () [Corola-website/Science/324869_a_326198]
-
caracteristicile bazinului exclud o clasificare în Sauropoda. Cu toate acestea, este acum cunoscut că dinții aparțin unui theropod. Arthur Cruickshank (1975) a fost primul care a arătat că Vulcanodon a fost într-adevăr un sauropod, argumentând că al cincilea os metatarsian era egal cu celelalte oase metatarsiene rămase, o condiție văzută numai la sauropode, dar nu la prosauropode. Astăzi, Vulcanodon este universal acceptat ca fiind un membru primitiv al familiei Sauropoda. Relațiile exacte cu alte genuri de sauropode primitive rămân neclare
Vulcanodon () [Corola-website/Science/324869_a_326198]
-
Sauropoda. Cu toate acestea, este acum cunoscut că dinții aparțin unui theropod. Arthur Cruickshank (1975) a fost primul care a arătat că Vulcanodon a fost într-adevăr un sauropod, argumentând că al cincilea os metatarsian era egal cu celelalte oase metatarsiene rămase, o condiție văzută numai la sauropode, dar nu la prosauropode. Astăzi, Vulcanodon este universal acceptat ca fiind un membru primitiv al familiei Sauropoda. Relațiile exacte cu alte genuri de sauropode primitive rămân neclare.Ronan Allain și colegii săi (2004
Vulcanodon () [Corola-website/Science/324869_a_326198]
-
mici și ascuțite sau mijlocii, rotunjite. Membrele tetradactile sunt lungi, subțiri și delicate, fiind cam de mărimea unui creion. Radiusul și ulna sunt separate între ele. Fibula și tibia sunt sudate în partea distală. La genurile "Tragulus" și "Moschiola" oasele metatarsiene ale degetelor III și IV precum și oasele metacarpiene ale degetelor III și IV fuzionează într-un singur os, numit os canon. La "Hyemoschus" osul canon se formează numai la exemplarele bătrâne. Fiecare picior se termină cu 4 degete bine dezvoltate
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]
-
mm) planta - aflată în continuarea gambei fără angulare dorsală, este divizată morfologic între o zonă preaxială (în care va fi inclus și viitorul talus) și una postaxială, legată de tibie și fibulă. În a 6-a săptămână debutează - la nivelul metatarsienelor condrificarea, cea de doua etapă a scheletogenezei, care va continua în cea de-a 7-a săptămână (embrion de 22-24 mm). Regiunea talusului se va condrifica - în succesiune aproximativă, după metatarsienele 2-5 și cuboid, înainte de primul cuneiform, primul metatarsian și
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
fibulă. În a 6-a săptămână debutează - la nivelul metatarsienelor condrificarea, cea de doua etapă a scheletogenezei, care va continua în cea de-a 7-a săptămână (embrion de 22-24 mm). Regiunea talusului se va condrifica - în succesiune aproximativă, după metatarsienele 2-5 și cuboid, înainte de primul cuneiform, primul metatarsian și falange, relativ concomitent cu calcaneul precum și cu al doilea și al treilea cuneiform. În a 8-a săptămână (embrion de 25-30 mm), la finalul căreia se trece din perioada embrionară în
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
nivelul metatarsienelor condrificarea, cea de doua etapă a scheletogenezei, care va continua în cea de-a 7-a săptămână (embrion de 22-24 mm). Regiunea talusului se va condrifica - în succesiune aproximativă, după metatarsienele 2-5 și cuboid, înainte de primul cuneiform, primul metatarsian și falange, relativ concomitent cu calcaneul precum și cu al doilea și al treilea cuneiform. În a 8-a săptămână (embrion de 25-30 mm), la finalul căreia se trece din perioada embrionară în cea fetală și modelele cartilaginoase ale structurilor scheletice
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
o parte proximală, "bazipodul", alcătuită din 2 rânduri de oase scurte, denumite oase carpiene la mână și oase tarsiene la picior; o parte mijlocie, "metapodul", format din cinci oase metapodiale alungite în formă de baghetă, denumite metacarpiene la mână și metatarsiene la picior; o parte distală, "acropodul", reprezentat prin cinci degete care continuă oasele metapodale, fiind subdivizate fiecare într-un număr variabil de falange (de regulă două sau trei). "Bazipodul" (partea proximală a autopodului sau scheletul carpului și al tarsului) este
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
proximal al tarsienelor este reprezentat numai prin două oase: tibialul (astragalul) și peronealul (calcaneul), alungite astfel încât formează o pârghie. Aceste două oase sunt concrescute între ele, distal și proximal. Rândul distal al tarsienelor este reprezentat prin osișoare mici, legate de metatarsiene, în număr de cinci, ca și degetele. Acestea din urmă sunt foarte alungite și formate din 2-3 falange. Există și un prehaluce destul de bine dezvoltat, care contribuie la lărgirea labei piciorului. Ofidienii (șerpii) nu au de loc membre. Chelonienii (broaștele
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
mai târziu, în mod parțial, între ele. Păsările nu au astragal, deoarece rândul proximal al oaselor tarsiene s-au sudat la capătul distal al tibiei, pentru care acesta se mai numește și tibiotars, iar oasele tarsiene distale și trei oase metatarsiene corespunzătoare degetelor II, III și IV sunt contopite într-un singur os alungit, formând tarsometatarsul, care este scheletul tarsului. Scheletul membrului posterior la păsări, datorită adaptării la mers, salt, alergat, înot și la sprijinirea corpului, a suferit modificări față de tipul
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
neajungând niciodată până la autopod. La locul de articulație a femurului cu tibia (genunchi) se găsește un os numit rotulă. Segmentul al treilea (autopodul) este format dintr-un tarsometatars (sau osul metatarsotarsian), provenit din fuzionarea oaselor tarsiene distale cu trei oase metatarsiene, corespunzătoare degetelor II, III și IV. Tarsometatarsul este un os alungit și destul de puternic, putând depăși în lungime femurul. Majoritatea păsărilor au patru degete (al V-lea lipsește totdeauna), dintre care trei sunt îndreptate înainte (degetele II, III și IV
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
într-un singur os denumit micul cuneiform. Rumegătoarele au 5 oase fiindcă s-au sudat cuboidul și scafoidul formând osul cuboscafoid și cuneiformul II cu III formând marele cuneiform. La suine (porc) și carnivore se găsesc toate cele 7 oase. Metatarsienele la mamifere sunt în număr de cinci, ca și degetele, în cazul pentadactiliei. Numărul lor se poate însă reduce până la un singur metatarsian funcțional și un singur deget (la ungulate mezaxonice). Ca și la membrul anterior, degetul I poate fi
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
II cu III formând marele cuneiform. La suine (porc) și carnivore se găsesc toate cele 7 oase. Metatarsienele la mamifere sunt în număr de cinci, ca și degetele, în cazul pentadactiliei. Numărul lor se poate însă reduce până la un singur metatarsian funcțional și un singur deget (la ungulate mezaxonice). Ca și la membrul anterior, degetul I poate fi opozabil celorlalte patru, dând laba prehensivă de la maimuțele antropomorfe. Numărul falangelor este 2 la degetul I, 3 pe celelalte degete, ultima falangă purtând
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
mai veche tumoare canceroasă la om a fost detectată la un om de Neandertal din Croația care a trăit în urmă cu aproximativ 120.000 de ani, menționează cnn.com. Datele arată că un os al degetului de la picior, numit metatarsian, avusese osteosarcom, o formă rară și mortală de cancer osos. Cercetători sud-africani și britanici au descoperit, de asemenea, și o creștere benignă în coloana vertebrală a unei fosile de Australopithecus sediba veche de două milioane de ani, din peștera Malapa, maqi
Descoperire șocantă la o fosilă de hominid veche de 1,7 milioane de ani by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/104884_a_106176]