328 matches
-
precum Pietro Gralla-Nicola, Ștefan Gheorghidiu-Orișan și Fred Vasilescu-Ladima. Psihanalitic, fenomenul se explică prin copilăria de orfan nefericit a lui Camil Petrescu, în care singurul sfetnic și protector a fost prietenul său mai mare, Tutulă. Această complinire a personajelor se reflectă metonimic în secvența "Altoi de suferință". Într-o asemenea abordare, nu puteam omite onirismul. Visul, acest "cifru al existenței umane", joacă un rol deopotrivă semnificativ și insolit. Insolit, dacă ținem cont că analizăm opera unui scriitor noocrat și lucid. Singurul loc
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
direcție sunt consemnate ca "expediente culturale" (1984 de Orwell, concatenat cu amintiri/lecturi recente din Foucault, Bruckner, Finkielkraut). Abia în Breviarul nebuniilor curente (reeditat în 1998, versiune pe care o consider de referință), plaja (și nu marea aflată în raport metonimic literal și în toate sensurile) devine pretext de glosare asupra diferenței de cult(ură)70 solar(ă) dintre textiliști (purtătorii de măști ale părților anatomice cenzurate de dicționar sau/și deplasate în poetizări fantasmatice în argou 71) și nudiști (adesea
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
loc la 33 de ani, scriitoarea de origine șvabă își are sursele de căpătâi în literatura română, de la Urmuz la Eugen Ionescu, de la Gellu Naum, Virgil Mazilescu la optzeciști precum Mircea Nedelciu sau Daniel Vighi. Când renunță la stilul alegoric, metonimic, la monologul interior sau la apolog (vezi episodul esopic al gândacilor roșii), Herta Müller își țese textul cu aceeași răbdare benedictină din absurde, scabroase, neliniștitoare senzații prozaice tip "Praful este în fiecare dimineață mai bătrân decât ziua" sau din înfiorătoare
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
et Risler aîné, p.131]. Sidonie Chèbe este "une Parisienne, un de ces petits chiffons mal peignés qui șont la ruine d'une maison honnête" [ibidem, p.125]. "A avea" îl distruge în Pariziene pe "a fi". Risler o numește metonimic pe soția sa "madame Chose" [ibidem, p.292]. "Car, dans cette petite âme vénale, le premier baiser d'amour n'avait éveillé que des idées d'ambition et de luxe" [ibidem, p.65]. Georges Fromont își pune în joc penru
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este specific exclusiv procedeelor literare, conceptul de teatralitate se raportează la o mare diversitate de referințe, în afară sferei directe de teatru, având un sens metaforic larg care ține de theatrum mundi (teatrul lumii, teatrul operațiilor etc.) și un sens metonimic (scene de menaj, scene de vis etc.). În accepția noastră, teatralitatea este o viziune/procedeu dramatic care se desfășoară la scară totalității unei intrigi și a unui personaj. La nivel de text, este vorba de a repera cum se inserează
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
entități atotputernice, cu care autorul dialoghează și în puterea cărora se află. Deși le-a acordat întâietate în sfera afectelor, autorul ermetic a înțeles să le subordoneze eului liric. Uneori desacralizarea morții duce la multiplicarea imaginii ei și la folosirea metonimica a termenului cu înțelesul de dispariție. În scrierile leopardiene în care dragostea și moartea sunt adevărate protagoniste, impetuozitatea poetului romantic atinge apogeul. Aceasta nu se regăsește însă la Quasimodo, temperat de experiență literară a poeților crepusculari și decadenți cunoscuți de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
painjinișul (s.n.) cel roș se lărgi, se diafaniză și se prefăcu într-un cer rumenit de apunerea soarelui. (Eminescu: 2011, II, 43). Vom identifica o altă serie intratextuală (S4), dezvoltată pe firul roșu al cărților vechi. Hieroglifele stabilesc un raport metonimic cu tomurile bizantine, de unde decurge relația de incluziune între seria intratextuală a hieroglifelor și cea a cărților (vechi în toate aparițiile din textul nuvelei). Vom constata întrepătrunderea nu întretăierea de la primele două serii intratextuale (vezi supra) a două șiruri de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
salcâmul (animatul). Se proiectează și, de fapt, se reconstruiește pornind de la organul vital al trupului (și, deopotriva, al poeziei), inima. Suprapunerea între cadrul interior văzut ca realitate esențială și reprezentat prin oglindă și cadrul exterior, reprezentat de universul înconjurător, transpus metonimic prin copac devine posibilă doar cu ajutorul acestui organ vital care este inima. Oglinda sau geamul, poate constitui, în mod indirect, o poartă către copilărie. Iar copilăria poate fi deschisă în două moduri diferite: indirect, prin intermediul memoriei, ea însăși imperfectă prin
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poate revelația întârziată a adevăratei modernități"147). Privind această relație din perspectivă retorică, Ronald Schleifer remarcă faptul că postmodernul, care a fost descris "în mod variat drept continuare a modernismului și drept ruptură de acesta, poate fi înțeles ca fiind metonimic legat de antecedentul său. El este traversat de același sens al materialității negative pe care îl deține discursul modern, dar relația sa cu acea materialitate nu este chiar nu pe de-a-ntregul "aceeași". [...] În această complexitate, relația dintre modern și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mai mulți termeni în relație de contiguitate în interiorul unui domeniu noțional"149. Dacă luăm în calcul această definiție a metonimiei și continuăm interpretarea relației dintre modernism și postmodernism în termenii propuși de Ronald Schleifer, atunci ar însemna că legătura lor metonimică s-ar traduce prin continuitatea dintre cele două fenomene, între postmodernism și modernism existând mai multe asemănări și transferuri prin asociere decât diferențe majore. Din altă perspectivă, în schimb iar Ronald Schleifer a atenționat asupra faptului că "postmodernul este legat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
s-ar traduce prin continuitatea dintre cele două fenomene, între postmodernism și modernism existând mai multe asemănări și transferuri prin asociere decât diferențe majore. Din altă perspectivă, în schimb iar Ronald Schleifer a atenționat asupra faptului că "postmodernul este legat metonimic de modern în sensul complex al acestui termen"150! chiar Marc Bonhomme evidențiază cinci efecte metonimice importante care se pot manifesta în utilizările discursive: individualizarea unei noțiuni, devalorizarea unui concept, destructurarea unei descrieri, concretizarea unui proces, densificarea unui proces. Se
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
asemănări și transferuri prin asociere decât diferențe majore. Din altă perspectivă, în schimb iar Ronald Schleifer a atenționat asupra faptului că "postmodernul este legat metonimic de modern în sensul complex al acestui termen"150! chiar Marc Bonhomme evidențiază cinci efecte metonimice importante care se pot manifesta în utilizările discursive: individualizarea unei noțiuni, devalorizarea unui concept, destructurarea unei descrieri, concretizarea unui proces, densificarea unui proces. Se observă astfel că, în practica discursivă, accentele se pot modifica, unele metonimii se pretează exploatărilor polemice
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
la reconfigurări dinamice ale unui domeniu conceptual. Aceste accente, atât de diverse, pot spune multe lucruri despre relația modern postmodern, în funcție de posibilele poziționări discursive ale lor. O relaționare interesantă a celor doi termeni se poate observa dacă îi considerăm uniți metonimic în accepțiunea dată acestui din urmă concept de către Fontanier, pentru care metonimia asigură "indicarea unui obiect prin numele altui obiect, complet diferit, dar de care el însuși depinde în ceea ce privește existența sau modalitatea de a fi"151. În acest context, între
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a două surori, una cedând tentațiilor carnale, cealaltă rămânând apărătoare a castității. Cinci ani mai târziu, în 1864, Robert Browning publică Caliban upon Setebos, subtilă satiră teologică, hipertext al shakespeareanei The Tempest, în care sălbaticul pur se definește prin ontologia metonimică a oamenilor "civilizați", meditând asupra unui zeu crud și răzbunător. La Stevenson, "celălalt" este reflexul iluzoriilor și amoralelor descoperiri științifice. Strălucitul doctor Henry Jekyll și oribilul Edward Hyde împart același corp, migrația celor două personalități antitetice realizându-se prin mijlocirea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
portret, care-l proiectează într-un univers al modestiei de rezonanță cristică, dar și a asumării unei vocații. De acestă dată Luchian pictează, nu mai citește, nu mai oferă o poză de detașare, este cu totul absorbit de arta sa. Metonimic, mâna care pictează, scoasă în prim plan pe fondul întunecat al costumului, reprezintă arta, profesiunea sa de credință. "Pictez, ergo sunt pictor", "Iată pictorul!" pare să spună Luchian cu modestie. Înainte de toate, Luchian se recomandă prin arta sa, mâna decupată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un aspect care trimite numaidecât la anatomia genitală, printr-o apropiere voită de corporal, menită să sublinieze lumea deghizată vegetal a instinctualității. Din cochilia albă a florii iese pistilul galben, floarea este asociată cu o asumată concupiscență sexualității feminine, ilustrând metonimic actul sexual. Pictate pe un fundal nedefinit de verde, florile par lipsite de lujeri și alături de trupul femeii luminează tabloul. Plăcerea rezidă în acest contact sau în iminența acestui contact în care floarea nu mai joacă un rol ornamental, sau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sens al epurării figurilor sale de corporalitate, a spectralizării lor. Florile par să se imprime în țesătura rochiei care devine ușor translucidă. Ofelia este asemenea unei umbre topindu-se în acest câmp floral, care o înconjoară. Ea păstrează o relație metonimică cu florile pe care le ține cu un gest absent, nu există tablou care să omită detaliul floral. Pallady exagerază puțin statura ei pentru a realiza un efect de longilinitate. Despletită, cu picioarele goale în iarbă și un aer pierdut
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de continuitate mimetică, integrează volutele și dantelăria nu mai puțin complicată a florilor. Ornamentalul devenit podoabă și accesoriu, paftale, bijuterii sofisticate la Gustav Moreau ele îmbracă până la saturație nuditatea Salomeii devine prim plan al tabloului, chipul femeii întreținând o relație metonimică cu el. În aria senzualității Jugendstil intră și gestul cochet sau zâmbetul enigmatic al acestor femei-flori, al căror chip își face cu greu loc din tapiseria vegetală. Desenele acuarelate, servind drept antract panourilor decorative, relevă finețea compozițiilor, punând în evidență
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca supereroii să moară odată ce au devenit parte integrantă a culturii lor. Pe de altă parte, crearea acestor personaje, deși deliberată, vine în sprijinul argumentului conform căruia în cultura noastră s-a produs o mutație de la imagini metaforice la imagini metonimice, astfel încât a fost posibil ca prototipul să genereze reprezentări metonimice. O interpretare interesantă a supereroului în America este aceea a personajului de carnaval răsturnat, în misiunea sa de a submina haosul și de a restabili ordinea într-o metropolă în
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
culturii lor. Pe de altă parte, crearea acestor personaje, deși deliberată, vine în sprijinul argumentului conform căruia în cultura noastră s-a produs o mutație de la imagini metaforice la imagini metonimice, astfel încât a fost posibil ca prototipul să genereze reprezentări metonimice. O interpretare interesantă a supereroului în America este aceea a personajului de carnaval răsturnat, în misiunea sa de a submina haosul și de a restabili ordinea într-o metropolă în care dezordinea și violența sunt excesive 62. Străduindu-se să
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
1992). Potrivit lui Zanger, faptul că mitul vampirului a supraviețuit în cultura populară contemporană se datorează trecerii de la vampirul ca metaforă la vampirul ca metonimie 103. O mutație asemănătoare a avut loc și în ceea ce privește tipul eroului, de la reprezentări metaforice la cele metonimice, discutate la finalul capitolului anterior. La fel ca urmașii lui Superman, noii vampiri nu posedă acea dimensiune metafizică a originalului. Parțial identificabili cu modelul, acești vampiri sunt demistificați și umanizați. Descendenții arhetipului Dracula pot fi măcinați de remușcări, și-au
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
textuala se realizează în poemul epic Jerusalem (1804-1820), al cărui simbolism, potrivit lui Frye, "se bazează pe o combinație de imagistică engleză și biblică" (1990, p. 372)202. La rândul ei, Susan Matthews constată funcția dublă a personajului Albion: că substitut metonimic al poporului englez, acesta își asumă rolul de "figură atât națională, cât și universală" (1992, p. 94). Pe de altă parte, David Aers este de părere că, în sine, convergență sensurilor poetic, eshatologic și religios în figură compusă a acelui
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
fi ilustrată prin cîteva exemple. 1.1. Numele autorului La fel ca G. Genette (1987), vom afirma că numele autorului apare în trei condiții principale: autorul semnează cu numele său real (pentru cei mai cunoscuți, semnătura ține loc, în plan metonimic, de denominare sau de desemnare a cărții în discuție: vom vorbi despre "ultima (carte) Sagan", vom evoca "ultima (carte) Duras" sau "ultima (carte) Tournier"). Sau autorul semnează cu alt nume, împrumutat sau inventat: pseudonimul; facem trimitere la lucrările lui M.
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
liantul necesar pentru sinteza teoriilor lui S. Kripke, pe de o parte, și ale lui S. Mill, pe de altă parte. După R. Martin (1987, p.147), SP nu este gol de conținut, ci își poate adapta diverse întrebuințări retorice: metonimice (Recitesc Duras); metaforice (Este chiar André Breton: identificare obiectiv falsă, însă justificată prin proprietățile comune: de exemplu, o artă poetică comparabilă); de exemplificare (Un Sartre ar fi atacat: "un om ca Sartre..."). În schimb, SP este gol de sens: nu
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
tema-titlu care garantează ancorarea referențială: "aceste nouă nuvele". Tema-titlu este dublu tematizată: originea povestirilor în legende, originea nuvelelor în vechile tradiții literare. Prin urmare, obiectul discursului este situat într-un ansamblu mai vast; dezvoltarea are loc pe baza unei relații metonimice: propoziția SIT este dominată de categoriile spațiale (SIT Loc: "situate foarte departe în spațiu [...] altele plasate în Orientul Apropiat") și temporale (SIT Temp: "situate foarte departe în timp [...] altele în zilele noastre"). Forma anaforică "aceste nouă nuvele → aceste scurte povestiri
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]