727 matches
-
rus, și beau cafea Într-un restaurant deschis toată noaptea, când cineva apăru-n pragul ușii și Începu să tragă În mexican. Rusul se ghemui sub masă și În cele din urmă fu atins de un glonț rătăcit, tras spre mexicanul care zăcea pe podea, cu două gloanțe-n abdomen. Cel puțin așa scria În ziar. Mexicanul declarase poliției că habar n-are cine l-a Împușcat. Credea că-i vorba de vreun accident. — A tras de opt ori În tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și Începu să tragă În mexican. Rusul se ghemui sub masă și În cele din urmă fu atins de un glonț rătăcit, tras spre mexicanul care zăcea pe podea, cu două gloanțe-n abdomen. Cel puțin așa scria În ziar. Mexicanul declarase poliției că habar n-are cine l-a Împușcat. Credea că-i vorba de vreun accident. — A tras de opt ori În tine și te-a nimerit de două, ăsta-i un accident? — Sí, señor, spuse mexicanul, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În ziar. Mexicanul declarase poliției că habar n-are cine l-a Împușcat. Credea că-i vorba de vreun accident. — A tras de opt ori În tine și te-a nimerit de două, ăsta-i un accident? — Sí, señor, spuse mexicanul, pe care-l chema Cayetano Ruiz. — E un accident că a reușit să mă nimerească, cabrón, Îi spuse traducătorului. — Ce zice? Întrebă detectivul uitându-se la traducător. — Zice c-a fost un accident. — Spune-i că, dacă tot moare, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
că și dumneata crezi că l-a Împușcat cineva pe la spate, nu-i așa? — Da, spuse Frazer. L-a Împușcat pe la spate. Ce te interesează atâta? — Nu te supăra. Aș vrea să știu și eu limba asta de-o vorbesc mexicanii. — Și de ce n-o Înveți? Nu-i nevoie să te superi. Nici pentru mine nu-i o plăcere să-i pun Întrebări mexicanului. Dac-aș ști mexicana aia ar fi altceva. Nu-i nevoie să-nveți spaniola, spuse traducătorul. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
te interesează atâta? — Nu te supăra. Aș vrea să știu și eu limba asta de-o vorbesc mexicanii. — Și de ce n-o Înveți? Nu-i nevoie să te superi. Nici pentru mine nu-i o plăcere să-i pun Întrebări mexicanului. Dac-aș ști mexicana aia ar fi altceva. Nu-i nevoie să-nveți spaniola, spuse traducătorul. Sunt un translator pe care te poți baza. — Oh, pe dracu’, spuse detectivul. Ei, la revedere. O să mai trec să te văd. — Mersi. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În spate. — Da, așa e. Așa e. Ei, mă bucur că nu te mai doare. — La revedere, spuse domnul Frazer. Domnul Frazer nu-l revăzu mult timp pe Cayetano, dar sora Cecilia Îi spunea În fiecare dimineață ce mai face mexicanul. Nu se plângea deloc, spunea ea, deși starea lui ajunsese să fie foarte rea. Avea peritonită și nu credeau c-o să supraviețuiască. Bietul Cayetano, spunea ea mereu. Are niște mâini atât de frumoase și așa un chip frumos și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îl făcea să se simtă prost, după cum spunea sora Cecilia. O, era un pacient atât de bun. Zâmbea Întruna. Nu voia să meargă la părinte ca să se spovedească, dar promisese c-o să-și spună toate rugăciunile și, În plus, nici un mexican nu avusese voie să intre la el de când fusese adus. Rusul ieșea la sfârșitul săptămânii. Pentru rus n-am putut să simt mare lucru, spunea sora Cecilia. Bietu’ băiat, și el suferise. Glonțul care-l atinsese fusese murdar și uleios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mai face Cayetano? Întrebă domnul Frazer. — O, e foarte rău. — Și-a pierdut cunoștința? — Nu, dar mă tem că o să moară. Și tu cum te simți? — Sunt foarte Îngrijorată În privința lui și... știați că n-a primit nici o vizită? Din partea mexicanilor ălora, poate să moară ca un câine. Sunt groaznici. Vrei să vii după-amiază să ascultăm meciul Împreună? — A, nu, spuse ea. M-ar agita prea tare. O să mă duc În capelă să mă rog. — Teoretic ar trebui să se audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
asta o să-l facă să se simtă mai bine, să știe că cei apropiați nu l-au uitat. M-am dus la secție și am vorbit cu băiatul ăla, O’Brien și i-am zis că trebuie să trimită niște mexicani la bietul Cayetano. O să trimită câțiva În după-amiaza asta. Și pe urmă bietul om o să se simtă și el mai bine. E Îngrozitor că nu s-a interesat nimeni de el. Pe la cinci după-amiaza trei mexicani intrară În cameră. — Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trebuie să trimită niște mexicani la bietul Cayetano. O să trimită câțiva În după-amiaza asta. Și pe urmă bietul om o să se simtă și el mai bine. E Îngrozitor că nu s-a interesat nimeni de el. Pe la cinci după-amiaza trei mexicani intrară În cameră. — Se poate? Întrebă cel mai mare dintre ei, un tip destul de gras cu buze groase. Sigur, spuse Frazer. Luați loc, domnilor. Să vă servesc cu ceva? — Mulțumim mult, spuse cel mai mare. — Mulțumim, spuse și cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
maselor, spuse Frazer. — Ați fumat vreodată opiu? Întrebă cel mai mare. — Nu. Nici eu. Pare ceva foarte rău. Te apuci și pe urmă nu te mai poți opri. E un viciu. — Ca și religia, spuse cel slab. — Tipu’ ăsta, spuse mexicanul mic, e clar Împotriva religiei. Păi, trebuie să fii Împotriva a ceva, spuse Frazer politicos. Îi respect pe cei care au credință, chiar dacă-s ignoranți, spuse slabul. — Asta-i bine, spuse Frazer. — Putem să v-aducem ceva? Întrebă mexicanul gras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spuse mexicanul mic, e clar Împotriva religiei. Păi, trebuie să fii Împotriva a ceva, spuse Frazer politicos. Îi respect pe cei care au credință, chiar dacă-s ignoranți, spuse slabul. — Asta-i bine, spuse Frazer. — Putem să v-aducem ceva? Întrebă mexicanul gras. Aveți nevoie de ceva? — Păi, aș cumpăra niște bere, dacă se găsește vreo bere bună. — O să v-aducem bere. — Mai vreți o copita Înainte de plecare? — E foarte bun. — Vă jefuim. — Eu nu vreau. Mi se urcă la cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe care le cereau ascultătorii, trăia În Seattle, care era la fel de real ca și Minneapolis-ul, unde matinalii se despărțeau În fiecare dimineață de paturi lor ca să se ducă la stație. Domnul Frazer Începu să țină foarte mult la Seattle, Washington. Mexicanii veniră din nou și aduseră bere, dar nu era bună. Domnul Frazer Îi primi, dar n-avea chef de vorbă și, când veni momentul ca ei să plece, Își dădu seama că n-or să se mai Întoarcă. Începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
doare nimic. Într-un timp nu mai puteam de stomac. Credeam că măcar de la durerea aia și tot mor. Sora Cecilia se uita la ei fericită. — Zice că n-ai scos un sunet. — Erau prea mulți oameni În pavilion, spuse mexicanul pe un ton dezaprobator. Și tu, cam la ce nivel Îți sunt durerile? — Destul de mari. Sigur, nu atât cât te-a durut pe tine. Când pleacă sora plâng vreo oră, două. Mă liniștește. Stau prost cu nervii. Da’ tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
din toată inima, spuse domnul Frazer. — Asemenea. Și să scapi de durerea aia. N-o să mai țină mult, asta-i clar. Începe deja să treacă. Nu-i mai dau importanță. — Păi, să-ți treacă repede, atunci. — Asemenea. În noaptea aceea mexicanii cântară la acordeon și alte instrumente pentru Întregul pavilion și toată lumea era veselă și răsuflările acordeonului și clopoțeii și toba umplură coridorul. În acel pavilion era un călăreț de rodeo care, Într-o după-amiază fierbinte și prăfoasă, sub privirile mulțimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se fixase prost și acum trebuia rupt din nou ca să-l fixeze bine. Și mai era Cayetano Ruiz, un cartofor de orașe prăpădite, cu un picior paralizat. Domnul Frazer Îi auzea pe coridor cum râd și se bucură de muzica mexicanilor trimiși de poliție. Și mexicanii se distrau. Intraseră de două ori la domnul Frazer, foarte incitați, Întrebându-l ce vrea să audă, și după seara aceea se mai Întoarseră de două ori din proprie inițiativă. Când veniră ultima oară să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trebuia rupt din nou ca să-l fixeze bine. Și mai era Cayetano Ruiz, un cartofor de orașe prăpădite, cu un picior paralizat. Domnul Frazer Îi auzea pe coridor cum râd și se bucură de muzica mexicanilor trimiși de poliție. Și mexicanii se distrau. Intraseră de două ori la domnul Frazer, foarte incitați, Întrebându-l ce vrea să audă, și după seara aceea se mai Întoarseră de două ori din proprie inițiativă. Când veniră ultima oară să cânte domnul Frazer stătu Întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pâinea era opiul pentru mase. O să țină oare minte asta până mâine? Și o să mai aibă sens În timpul zilei? Pâinea este opiul maselor. — Auzi, Îi spuse domnul Frazer sorei, când aceasta intră În cameră. Vrei să-l trimiți Încoace pe mexicanul ăla mic și slab? — Vă place? Îl Întrebă mexicanul din ușă. — Foarte mult. — E un cântec istoric. Imnul adevăratei revoluții. — Ascultă, spuse domnul Frazer, de ce ar trebui să fie operați oamenii fără anestezic? — Nu-nțeleg. De ce nu-i bun opiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
asta până mâine? Și o să mai aibă sens În timpul zilei? Pâinea este opiul maselor. — Auzi, Îi spuse domnul Frazer sorei, când aceasta intră În cameră. Vrei să-l trimiți Încoace pe mexicanul ăla mic și slab? — Vă place? Îl Întrebă mexicanul din ușă. — Foarte mult. — E un cântec istoric. Imnul adevăratei revoluții. — Ascultă, spuse domnul Frazer, de ce ar trebui să fie operați oamenii fără anestezic? — Nu-nțeleg. De ce nu-i bun opiul pentru mase În toate formele lui? Ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trebui să știi asta. Ai primit și tu ceva educație. Nu credeți În educație? — Nu, spuse domnul Frazer. În cunoaștere, da, În asta cred. Nu vă-nțeleg. — Nici eu nu mă Înțeleg deseori. — Să mai cântăm o dată La Cucaracha? Întrebă mexicanul Îngrijorat. — Da, spuse domnul Frazer. Mai cântați-o o dată. E mai bună decât ce-aud la radio. Revoluția, se gândi domnul Frazer, asta nu-i nici un fel de opiu. Revoluția e catharsis. Un extaz care nu poate fi prelungit decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Sau măcar că nu am stat în brațele unuia care să-mi placă, într-o noapte fierbinte de vară, să simt cum pulsează viu lângă mine un trup mai puțin fad ca trupurile noastre de albi și răcoros ca pământul. Cu mexicanii a fost și mai simplu. Eram deja irațional atrasă de latino-americani, iar literatura lor era hrana mea de om viu în anii ’80. Unul dintre bărbați fusese șapte ani profesor în SUA și a plecat înapoi în Mexic, la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Mi se pare o chestie prematură, nu-i așa, nu ești de acord? încă n-am fumat. Conform experienței anterioare, niciodată nu s-a întâmplat să nu fumez în cele din urmă. Am aprins o țigară și am așteptat reacția. Mexicanul cu părul inelat, care conducea, a strigat ceva, gesticulând, dar eu mi-am văzut în tihnă de fumat, fără ca în final să se mai întâmple ceva. Zvonurile locale susțin că Little Italy e cea mai curată și sigură enclavă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o trăgea unei surori a cuiva, vărul altcuiva. Știi cum se cuplează și procreează mâncătorii ăștia de taco. Mongoloizi idioți, până la unul”. Mal oftă. „O mare eroare, locotenente. A fost chiar înainte de revolta costumelor zoot, când toată lumea era pornită pe mexicani. Dar un guvernator republican i-a grațiat pe copiii ăia, nu comuniștii”. Smith se uită la Loew. „Prietenul nostru crede palavrele unor dezmoșteniți împotriva cuvântului unui frate ofițer. Nu lipsește decât să ne spună că Departamentul a fost responsabil pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mașini-unelte „Stray Dog” - ultima firmă reprezentând numele de cod al unor operațiuni de evaziune fiscală ale marelui om, care o cumpărase și se implicase în ea din capriciu. Hughes avea la San Ysidro o fabrică de sutiene condusă 100% de mexicani, mai avea o fabrică ce producea trofee placate cu metal și deșinea și patru chioșcuri cu gustări amplasate strategic - în esență pentru a-și satisface propriul regim alimentar, cu hamburgeri/ chili/ hotdogi. Buzz stătea în ușa biroului său și remarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Teamsters era întărit cu gorilele lui Mickey Cohen, bătăușii sindicatului și câțiva tipi duri aduși de la centrele de angajare cu ziua din centrul orașului. Cei de la AUFT erau vechi militanți de stânga, mașiniști de platou trecuți de vârsta tinereții, câțiva mexicani slăbănogi și o femeie. Dacă ieșea scandal și prin preajmă nu era nici un aparat de fotografiat, rechinii puteau recurge la bucățile de lemn al pancartelor ca la niște berbeci de atac. Pumnii înarmați cu boxuri de alamă ar fi acționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]