516 matches
-
nici un răspuns. În cele din urmă, Hideyoshi spuse: — Poftește-l. Dar prezintă-i scuzele mele pentru că nu mă scol și spune-i că la castel am fost indispus și am luat niște medicamente. Pașii lui Mosuke coborâră, încet, treptele de la mezanin. Apoi, se auzi cineva urcând și, nu peste mult, un bărbat îngenunche în fața lui Hideyoshi, pe podeaua de lemn. — Servitorii dumneavoastră mi-au spus că dormiți, dar... — Reverența Voastră? — Am să vă spun ceva de mare urgență, așa că am cutezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de soț și, până să se-apuce de a doua facultate, a rămas un fel de dezrădăcinată, în Bucureștiul ăsta care acum zece ani o deprima. Se mutase din apartamentul pe care i-l știam, cel din centrul vechi, la mezaninul unei case verzi semiprăbușită, cu o pisică bătrână umplând tot cadrul geamului. Se mutase la bloc, fără telefon, dar mi-a rămas mobilul - îl mai ai? Ce să însemne asta - îmi zic, privind-o ca de departe, cu ochii micșorați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
continuă să strige Poetul, asemenea nestrămutatului infirmier-samaritean, ce pășește pe un câmp frământat de bătălie. Bossule, stai cu ochii pe târâtură! Ce este? Ce se petrece? Cine sunteți? Ați înnebunit, turbulenților, barbarilor?! apare și cocul Domnișoarei Rodica, la fereastra de la mezanin. Vaaai..., dar ce-ați făcut?! Ce i-ați făcut bietului om, nemernicilor?! Zavragiilor! Ajutooor! Jandarmii! Salvarea! Poliția! Asasinii...! Cocul mov se trage înapoi, precipitat. De pe pervaz, patru cotoi negri, durdulii, țâșnesc în curte. Trei dintre ei, se îndeasă ca să lingă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Asta după Refugiu, bineînțeles. În ciuda tuturor acelor amănunte de familie, era o adevărată încântare să-i vizitez, pe el și pe mătușă-mea Anamaria, în acel apartament de la etajul doi sau trei depinde dacă puneai sau nu la socoteală și mezaninul de pe strada Cazărmii. Din stradă, deschizând o ușă decupată într-o poartă grea de fier forjat dar dublată de tablă vopsită în verde, pătrundeai, pășind peste un prag înalt aproape cât un pârleaz, într-un gang întunecos din care, în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
din cele de toate zilele. La întretăierea cu strada Radu Calomfirescu, Dragoș se opri, simțindu-se cuprins de un tremur lăuntric de nestăpânit. S-a întâmplat ceva? Elena îl aștepta privindu-l întrebătoare. Apucase să treacă de fereastra luminată de la mezaninul uneia din casele acelea vechi de un secol și lumina galbenă îi cădea din spate și pe creștetul capului, lăsându-i în umbră obrazul pe jumătate ascuns de șuvița de păr. N-ai vrea să ne abatem pentru un minut
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
bun hotel, cea mai bună faună, cea mai bună distracție din America. Fumul de trabuc e cubanez, banii sînt high tech, limbajul e multi. Femei În superbe rochii de seară și bărbați În frac plutesc În sus pe scări, către mezanin și perechi În blue-jeans scumpi și piele italienească Își fac veacul la bar. Toată lumea arată de parcă merge zilnic la sală, face alpinism, se bronzează la mal de lacuri și se dă cu smacuri scumpe. Femeile strălucesc precum proiectoarele sistemelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Primul pe care-l mai aud spunînd că s-au Întors jefuitorii de corăbii se va duce să-și facă pontajul la ANPE! le declară ea cu glas puternic și glacial. Apoi urcă repede cele cîteva trepte care duceau la mezanin, unde Își avea biroul cu geamuri. Și intră În cel pe care-l ocupa mama ei. De la Yvonne, Gwen moștenise părul blond, ochii de un albastru puternic cu o privire mereu cercetătoare, formele generoase și senzuale. Dar și firea - oțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
scurtă și fiecare Își va aminti că noi am făcut totul pentru a-l readuce printre noi pe unul dintre ai noștri. Yvonne cedă pînă la urmă În fața argumentelor ei și Își adună imediat angajații, cărora li se adresă de la mezaninul care domina atelierul. Discursul pe care Îl oferi se dovedi un model al acestui gen, iar Gwen, admirativă, o ascultă o clipă cum tăia abil craca de sub picioarele familiei Kersaint, explicînd că logica ar fi cerut ca elanul de solidaritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ridică delicat capul. Plaga situată Îndărătul craniului era plină de cioburi de faianță și de așchii de lemn, prinse În sînge Închegat. - Va fi greu să stabilim dacă raftul a căzut singur, spuse Lucas ceva mai tîrziu cînd coborî de la mezanin. Sau dacă cineva i-a dat un brînci. Îi explică Mariei, care se Încruntase, că ușa de la biroul de contabilitate era larg deschisă și că o cutie metalică avînd desigur bani Înăuntru fusese forțată. Se uită atent la Pierric: acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o explicație cu el, Nicolas și Chantal văzuseră probabil chipul aceluia care-l scosese din celulă ca să-l ucidă. Și Își semnaseră condamnarea la moarte. Apartamentul din apropierea Arsenalului era după chipul și Înfățișarea Mariei: luminos și călduros. O cameră la mezanin dominînd un salon mititel, o bucătărie ca de casă de păpuși, și un imens geam care dădea spre radă. Era felul ei de a nu tăia cu totul cordonul care o lega de Lands’en, de unde, pe vreme senină, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
halatul de pe jos, o Înfășură pe Marie În el și o sărută tandru pe frunte. Era ora trei noaptea cînd țipătul Îl smulse de pe canapeaua unde În cele din urmă adormise. Lucas sări două cîte două treptele care duceau la mezanin și o văzu chircită, cu genunchii la gură, cu brațele adunate În jurul corpului, cu un aer rătăcit și lac de sudoare, bîiguind cuvinte fără șir: val... mare... roșie... sînge... luminile... nuuu... O luă În brațe și o legănă șoptindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
s-o Însoțească o bucată de drum. De data asta plecă singură, și pe jos. Avu parte cam de aceeași primire la fabrica de faianță, unde comentarii susurate cu glas scăzut se făcură auzite la trecerea ei prin ateliere. De la mezanin, Gwen o privi cum venea spre ea, dreaptă ca un I, cu bărbia Împinsă Înainte, cu privirea hotărîtă. Pentru prima oară, o văzu așa cum era. Un monstru. Mama ei. Yvonne urcă cîteva trepte, apoi se Întoarse și li se adresă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai mare era la fel de goală ca și cămăruța alăturată. În mod evident, Morineau nu era acasă. La ora 6 dimineața, era ciudat. Profitară ca să facă o cercetare rapidă. În timp ce Marie aprindea lumina și se ocupa de cămăruță, Lucas urcă la mezaninul sălii mari. Îl auzi scotocind printre mobile. - Ai dat de ceva? - Nu. Poate că Gwen i-a destăinuit unde erau lingourile, iar acum e deja departe. Camera, lipsită de mobile, nu avea nici un secret. Marie stinse plafoniera. În mișcarea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ce aducea a dîră de lumină pe sub oglinda mare care ocupa o Întreagă parte a peretelui din fața ușii. Fusese ceva atît de rapid Încît se Întrebă dacă văzuse bine. - E ciudată chestia asta, murmură În sinea ei. De sus, de la mezanin, Lucas n-o auzi. Marie, intrigată, se Îndreptă spre oglindă, văzu că aceasta cobora pînă la podea și desluși imediat niște urme pe parchet. Pricepuse. Oglinda cea mare ascundea o Încăpere, iar Stéphane era refugiat acolo. Dacă oglinda era falsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tavan, Morineau, cu o agilitate, o forță și o precizie surprinzătoare, țîșni asupra ei, Îi răsuci brațul și o proiectă spre Încăperea cea mare, totul desfășurîndu-se Într-o clipită. Îl zări pe Fersen care scotea arma din toc sus, la mezanin și, fără urmă de șovăială, trase. Lucas scoase un horcăit scurt și Marie auzi cu un sentiment de oroare zgomotul trupului care se prăbușea, făcînd să răsune lemnul podelei. - Lucas! Nu! Morineau, Înșfăcînd-o pe Marie de gît, aproape că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și Marie auzi cu un sentiment de oroare zgomotul trupului care se prăbușea, făcînd să răsune lemnul podelei. - Lucas! Nu! Morineau, Înșfăcînd-o pe Marie de gît, aproape că o sugrumă pentru a o face să tacă. O tîrÎ spe scara mezaninului. - Am să-l termin, n-o să mă mai sîcÎie! Morineau În sus, Morineau În jos, idiotul! Marie Încerca să reziste În pofida durerii pe care i-o dădea strînsoarea lui Stéphane. Rămase Încremenită, cu ochii ațintiți cu groază asupra picăturilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sîcÎie! Morineau În sus, Morineau În jos, idiotul! Marie Încerca să reziste În pofida durerii pe care i-o dădea strînsoarea lui Stéphane. Rămase Încremenită, cu ochii ațintiți cu groază asupra picăturilor de sînge care cădeau tot mai abundent de pe podeaua mezaninului. Stéphane dădu drumul unui rîs satisfăcut. - Complet ciuruit, lovit mortal! Renunțînd să mai urce, o Împinse pe Marie spre ieșire. - E cam stupid pentru tine, frumoaso, ce zici? Te distrai bine În pat cu el! N-aveam imagini, dar mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Morineau care se luptau feroce, În timp ce vedeta gonea cu toată viteza. Nu era o minune faptul că Lucas scăpase nevătămat din apartamentul lui Stéphane. Reflexele lui Îl salvaseră. CÎnd tînărul jandarm trăsese asupra lui, Lucas se aplecase Îndărătul balustradei de la mezanin, apoi se lăsase să cadă cu zgomot. Norocul lui fusese că dulăpiorul de farmacie era la Îndemînă. Destupase rapid un flacon cu mercurocrom și-l vărsase pe podeaua cu parchetul descleiat. Stratagema era riscantă, dar Stéphane căzuse În plasă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care se tunde Simonetta. La ora aceea din seară hote‑ lul zumzăia de senatori și deputați care coborâseră În hol la un coniac și o șușanea, Începându‑și astfel În mod plăcut viața de noapte. Mi‑am croit drum până la mezanin, unde se afla frize‑ ria. Prin contrast, aceasta era goală. Mariana m‑a luat imediat În primire. — Ești colegă cu Simonetta la Parlament ? a ciripit ea. — Nu... lucrez În presă. — Aha. La ce ziar ? — La o revistă... — Cum se numește
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
la care se tunde Simonetta. La ora aceea din seară hotelul zumzăia de senatori și deputați care coborâseră în hol la un coniac și o șușanea, începându-și astfel în mod plăcut viața de noapte. Mi-am croit drum până la mezanin, unde se afla frizeria. Prin contrast, aceasta era goală. Mariana m-a luat imediat în primire. — Ești colegă cu Simonetta la Parlament ? a ciripit ea. — Nu... lucrez în presă. — Aha. La ce ziar ? — La o revistă... — Cum se numește ? Auzind
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ea o familie poetică. E o stradă putin frecventată, lipsită de orice expresie edilitară, pavată toată (trotuare inclusiv) cu bolovani. Casele G. Călinescu au numai parter, și excepțional, în interiorul curților, dependințele sunt sporite cu câte un etaj scund ca un mezanin. Departe de arterele principale, într-o suburbie vastă și labirintică, fără o notă distinctivă, strada e intruvabilă pentru un ochi deprins cu indiciile plastice. Nu există nicăieri în apropiere vreo piață cu fântână sau monument, nimic tipic. Cîte-o biserică văruită
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ajunge În astfel de situații, Întreprinderile nu au altă opțiune decât aceea de a proceda la dezinvestiții (Gouali, 2009, p. 286). Finanțarea prin credite presupune achiziționarea unei firme prin intermediul datoriei principale sau senior (senior debt) și a datoriei subordonate sau mezanine (mezzanine debt). Datoria senior este cea a cărei rambursare primează În fața datoriei mezanine. Datoria subordonată este denumită și datoria junior, deoarece rambursarea acesteia este subordonată rambursării prealabile a datoriei senior, fiind mai riscantă și implicit mai costisitoare (Delecourt și Fine
Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi Particularităţi europene şi naţionale. In: Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi. Particularităţi europene şi naţionale by Mariana SEHLEANU () [Corola-publishinghouse/Science/227_a_211]
-
a proceda la dezinvestiții (Gouali, 2009, p. 286). Finanțarea prin credite presupune achiziționarea unei firme prin intermediul datoriei principale sau senior (senior debt) și a datoriei subordonate sau mezanine (mezzanine debt). Datoria senior este cea a cărei rambursare primează În fața datoriei mezanine. Datoria subordonată este denumită și datoria junior, deoarece rambursarea acesteia este subordonată rambursării prealabile a datoriei senior, fiind mai riscantă și implicit mai costisitoare (Delecourt și Fine, 2008, p. 284 și p. 290; Sherman și Hart, 2006, p. 145; DePamphilis
Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi Particularităţi europene şi naţionale. In: Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi. Particularităţi europene şi naţionale by Mariana SEHLEANU () [Corola-publishinghouse/Science/227_a_211]
-
avait une étrange odeur" [Zola, Nana, p.43]. Grupul masculin al Parizienei este elită societății, sensibilă la rafinament, senzualitate, provocare. Să luăm, de exemplu, Notre coeur și să-i examinăm pe admiratorii lui Michèle de Burne, care se adună în mezaninul ei rafinat, din strada Generalului Foy, după Saint-Augustin. Aici defilează cremă societății franceze: Maltry, filosoful; Lamarthe, scriitorul; Predole, sculptorul; Massival, muzicianul numeroși artiști reduși la rolul de curtezani, care substituie cultul frumosului în folosul acestui Idol. Nici André Mariolle nu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
petites parures nécessaires à l'encadrement naturel et riche d'un chef-d'oeuvre qui est Elle" [Maupassant, Notre cœur, p.218-219]. Doamna Guilleroy are un salon, drapat cu mătase și aur în stilul Watteau. Michèle de Burne locuiește într-un mezanin mobilat cu lucruri rare și scumpe, tapițate cu stofe nuanțate și decorate de Houdon, Clodion, Boulle. În salonul ei, ochiul pictorului sesizează imediat mobilierul și obiectele de lux, "le bureau de comtesse, meuble coquet du dernier siècle. (....) Sur leș tables
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]