449 matches
-
interesată, subjugătoare” . Este clară referirea la protectoratul rusesc. Sunt evidențiate „urmările mângâioase” pe care le-a avut mișcarea lui Tudor pentru Principate: „Domnia străină încetă; Poarta, mai vârtos după ce s-a văzut înșelată de atâtea ori în fanarioți, se văzu mișcată în a da principi pământeni în ambele Principate. Naționalitatea română și patriotismul român triumfa”7'5. în articol, se critică atitudinea ostilă a Rusiei ce „a protestat asupra hatișerifului din 822”. prin care Principatele recăpătau dreptul de a numi domni
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
Astfel, în revistă pot fi citite prozele Uzina vie și Revolta în port ale lui Alexandru Sahia, ambele ilustrând, cu destul talent epic, o tematică muncitorească, așa cum o fac și reportajele În lumea bluzelor albastre și Mic album de fotografii mișcate, primul despre viața petroliștilor din Prahova, celălalt dezvăluind contrastul dintre existența cotidiană a unor muncitori și a unor burghezi. Traducerile sunt selectate și ele după aceleași criterii tendențioase: eseurile Paraziții de Maxim Gorki și America tragică de Theodor Dreiser, poemele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285766_a_287095]
-
Bănulescu, pref. Z. Ornea, postfața edit., București, 2000; Paul Daian, Softwin, pref. edit., București, 2001; Octavian Soviany, Cartea lui Benedict, pref. Nora Iuga, postfața edit., București, 2002; Leonid Dimov, Pe malul Styxului, pref. Gheorghe Grigurcu, București, 2003; Iustin Panța, Obiecte mișcate, I-II, cuvânt de însoțire Mircea Ivănescu, introd. Mircea Martin, București, 2003; Cristian Popescu, Caiet de citire și de caligrafie, postfața edit., București, 2003; Sesto Pals, Omul ciudat, pref. edit., București, 2003. Traduceri: Tristan Tzara, Vingt cinq poèmes - Douăzeci și cinci de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
știe mai bine decât tine să găsească varianta corectă, pe care tu ai fi vrut s-o scrii acolo. Ceva magic. Mă rog, bănuiesc că a căpătat obsesia asta de când a luat-o pe calea religiei. Odată îmi povestea, profund mișcat, ce virtuți extraordinare are mirtul cutare pe care i l-a adus un coleg de la muntele Athos. Eu nu pot înțelege așa ceva și oricum am o propensiune nebănuită, incredibilă să îi contrazic pe habotnici. Nu că R.T. ar fi automat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
volum minim, a răsunat limpede vocea unui bărbat, o voce caldă care vorbea într-o română impecabilă. Era o emisiune muzicală: comentatorul prezenta Rapsodia Română. Curând s-au revărsat în încăpere acordurile răscolitoare ale acestei melodii. Cei doi băieți ascultau mișcați: era o muzică potrivită pentru starea lor din acele momente - în sinea lor erau mândri de ei înșiși, se simțeau niște luptători, care sunt gata de orice sacrificiu pentru patria lor. -Ce să scriem în manifestele noastre? a întrebat mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să facă prin hotărârea judecătorească, dar că nu o primea, întrucât, fără a-l osândi cu ceva, i se închidea gura încât să nu-l mai poată ajuta pe aproapele după putința sa. Și doctorul Frías, care se arăta foarte mișcat, stărui în zadar; Pelerinul se mulțumi să repete că va face ceea ce i s-a poruncit atâta vreme cât va fi sub jurisdicția din Salamanca. Fură scoși din temniță imediat. Punând totul în mâinile lui Dumnezeu, începu să cugete la ce trebuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
delicate, încât nu aflu nici memorie, nici înțelegere pentru a le spune și lămuri. A ZILEI 18. Joi ș3 aprilieț - Fără lacrimi înainte de liturghie, nici în timpul ei, nici după; o dată terminată liturghia mă aflam mai mulțumit fără ele, și mai mișcat, socotind că Dumnezeu, Domnul nostru, făcea aceasta spre mai marele meu bine. A ZILEI 19. a. l. Vineri ș4 aprilieț - Înainte de liturghie, lacrimi, în timpul ei, belșug de lacrimi, cu multe priceperi și simțiri lăuntrice, ca și înainte de ea. Neaflând respect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
opt zile. Pentru că, după cum se întâmplă ca în săptămâna întâi unii să fie mai înceți decât alții în a afla ceea ce caută, și anume căință, durere, lacrimi pentru păcatele lor, după cum, dimpotrivă, unii sunt mai râvnici decât alții și mai mișcați sau mai încercați de felurite spirite, se cere uneori să se scurteze săptămâna, iar alteori să se prelungească, și la fel în toate celelalte săptămâni care urmează, potrivind lucrurile în funcție de materia propusă 3; totuși, exercițiile vor fi duse la capăt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fie înștiințat cu fidelitate despre mișcările și gândurile pe care i le aduc diferitele spirite șcelui care primește exercițiileț, pentru ca, în funcție de folosul mai mare sau mai mic, să-i poată da exerciții spirituale folositoare și pe potriva nevoii unui suflet astfel mișcat. 18. A optsprezecea. Exercițiile de acest fel trebuie adaptate la starea persoanelor care vor să facă exerciții spirituale, și anume la vârstă, studii, înzestrări; ca nu cumva să-i fie date cuiva neinstruit și firav lucruri pe care nu ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lor de-acum... îmblânziți. Am repetat refrenul celui de-al doilea colind ori de câte ori descopeream o nouă luminiță pe cale să se aprindă. A fost magnific! Intrasem într-o sală rece, disciplinată de regulamente și o transformasem într-una caldă, de inimi mișcate, fremătânde în ritmul pulsației vibratorii, a conștiințelor trezite și înălțate. Ne aflam într-o mare de bucurie, depășisem toate pragurile psihologice. Suntem superficiali când judecăm această categorie de oameni doar prin prisma faptelor săvârșite împotriva societății, a acestei societăți imperfecte
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ne gândim suficient că este o Inimă vie, a plinătății vieții lui Dumnezeu. Nu va fi dificil să mărturisiți de câte ori, obiceiul sau lipsa de atenție reînnoită, v-au împins să stați zile întregi aproape de Sf. Euharistie, fără să mai fiți mișcați și nici impresionați de faptul că erați în apropierea unei relicve importante, însă inertă și fără de viață. Spuneți-mi, oare nu este una dintre grijile cele mai mari aceea de a considera Ostia Sfântă o Persoană? Dar, reflectăm noi îndeajuns
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
interpretarea călătoriei Luceafărului prin haosul cosmic și dialogul cu Demiurgul, când profesorul Simion punctează: "o viziune cosmogonică formidabilă în care intră văi haotice, izvoare de lumină, mai multe straturi de stele și ceruri suprapuse, goluri care se nasc de pretutindeni, mișcate, toate, de o sete care "soarbe" și prăbușite într-un adânc asemănător (asociere stranie) cu o oarbă uitare". Comentariul critic privind proza literară a lui Mihai Eminescu este, de asemenea, succint, aprecierile având în vedere epoca în care a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Încruntând din sprâncene la mine și cântărindu-mă dintr-odată cu privirea, izbucni: — Dar ai o voce admirabilă, pe care ai putea să ți-o cultivi, să ajungi un cântăreț de seamă și să câștigi parale! Uimit de Întorsătură, rușinat și mișcat, fiindcă, Într-adevăr, aveam un glas cu lungi și plăcute vibrații metalice, la vorbit, ca și la cântat, Îi răspund Încurcat: — Mi-a spus-o și maestrul de muzică din liceu... Cânt... Am și o bună ureche și memorie muzicală
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
venit la ei acasă în strada Staicovici și cu lacrimi în ochi sa sfătuit cu doctorul... Hai, deci la Arghezi!, a zis familia și a pornit întracolo. S-a vorbit cu Mitzura, că Arghezi era...la Sinaia. S-a arătat mișcată, a și plâns. A vorbit frumos despre doctor. Cineva a alergat la Sinaia, l-a căutat la Casa scriitorilor, până și la miliția locală a întrebat de el. Nu l-au găsit, probabil făcea poezie la Mărțișor, au zis sarcastic
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
perfecțiunea executării lor, gândindu-ne la marea fidelitate a paginilor caligrafiate din manuscrise. Cine ar mai avea azi priceperea și răbdarea de a face așa ceva? Incunabulul, cartea veche între magia timpului de mult trecut și prezentul nostru, el însuși înduioșat, mișcat, tulburat. LECTURILE LUI EMINESCU Când vorbim de cultura unei personalități trebuie să avem în vedere, în primul rând, totalitatea lecturilor care, asimilate în timp, se transformă în însăși componenta acelei personalități. Când această personalitate se numește Eminescu, a cărei formație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
trimiteri la truverii francezi ai secolului al XII-lea, pentru ca, în cele din urmă, să se identifice cu "spiritul elegiac al Moldovei". Dar evoluția poetului nu s-a oprit aici, a "atacat" forma modernă a poemului, piatra cea nouă, unică, mișcată, clădită, dărâmată... Se discută și despre orfism, despre puterea simbolului, nu în ultimul rând despre limbajul poetic care extrapolează proporțiile firești la nivelul dimensiunilor impuse de magia cuvântului. La Emilian Marcu, poezia se împotrivește suferinței, dezordinii și violenței sufletești. Poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
printr-un emisar Monicăi Lovinescu, la Paris, împreună cu o scrisoare. Reacția fiicei, consemnată în nota informativă a emisarului, a fost de o maximă încre dere: „Primind în special gulerașul, ce provenea de la mama sa decedată în închisoare, a fost profund mișcată și cu lacrimi în ochi mi-a spus că nu va uita niciodată gestul meu, cât și a lui DOINA, pe care o roagă, prin mine, să se considere pe viitor ca și sora sa. [...] M-a rugat să predau
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mi-au telefonat prietenii tăi, după zece seara: Maria, foarte drăguță și atentă, doamna Pomp. Const., Dan și necunoscutul... Sfaturi: „Fiți curajoasă!“, „Pentru viitorul ei“ etc., Dan folosindu-și „umorul“ sec și sclipitor de maliție și de ironie. Îl simțeam mișcat și trist: „Era emoționată puștoaica“. Necunoscutul se bâlbâia: „A plecat? Când? Cum? Am să vă cer adresa!“ Și, cum protestam nițel: „Sunt un prieten“, a încheiat el. Cum aveam febră, febra aceea lăuntrică pe care mi-o știi, am ațipit
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
caloriferului sunt încă înghețate și nu s’a putut da căldură. În Wilson era azi cald și bine, iar la școală avem căldură de 10 zile. Mamie, iubita mea, nu pot vedea pe nimeni. Ieri seară a fost Pauline; era mișcată găsindu-mă atât de anihilată din pricina lipsei tale. Vrea să-mi dea curaj; ea însăși e descurajată și fără nicio speranță. Caută să mai ia ore la Institut, în urma făgăduielii lui Cirinelli(?). La ședința de duminecă a venit și Mircea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
azimă și miere ca să te iubească și să șteargă ce va fi fost sortit rău? Sunt ca o infirmă, țintuită într’un fotoliu, cu o singură viziune, obsedantă: Gara de Nord și tu plecând pe scara vagonului, atât de frumoasă, atât de mișcată... [...] Eu aștept pe mama lui Mircea, care s’a anunțat pentru ora 4½; acum e 5 și 10 și nu a venit. Pentru eventualitatea că nu va veni, ori nu voi putea vedea-o până la expedierea acestor rânduri, asigură pe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
un eveniment de ordinul miracolelor irepetabile; moment amintit întâi (în 1908) într-un scurt comentariu: Rădășenii și sărbătoarea sfântului Mercorie. După mulți ani (în 1925), un Sadoveanu patetic, larg închis efluviilor naturiste și dispunând de o excepțională memorie senzorială rememorează mișcat: "Beldiceanu a murit și primăvara aceasta mi l-a evocat, așa de tânăr, de entuziast, de idealist și de bun. El e în pământ și privighetorile cântă iarăși la pârâul lui Faur. Nimic din el n-a mai rămas acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
privighetorile cântă iarăși la pârâul lui Faur. Nimic din el n-a mai rămas acolo. Va muri peste puțin și această amintire." E de presupus că Sadoveanu-poetul asistase la o simfonie, la dialogul privighetorilor cu luna: "Mergeam tăcuți, cu sufletele mișcate, spre ele. Ajunseserăm într-o roată de sălcii vechi lângă pârâul lui Faur. Apele parcă conteniseră, și chiar deasupra noastră, în streașina verde, o privighetoare cânta așa de puternic, încât îi auzeam deslușit gâlgâitul gușii. Era așa de aproape, încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
două parale. A fost un singur moment înnălțător: atunci când preotul din Șipote popa Botez foarte limpede, domol și răspicat, a pomenit numele celor căzuți în focul de la 30 August și când un cor de soldați a cântat după vorbele lui mișcate, veșnica pomenire prelungă și tristă, veșnica pomenire pentru acei cari au fost în pământ străin îngropați și cari de multă, multă vreme s-au prefăcut în țărână. S-au rostit numele ofițerilor; ale soldaților nu. Și acum morții necunoscuți, morții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
muncitorii fabricii au cinematografe și biblioteci ale lor în cartierele respective. Ceeace am văzut la acest prim palat al culturii se repetă și la alte uzine. Se acordă vieții intelectuale muncitorești o atenție atât de serioasă, încât mă simțesc adânc mișcat. Se schimbă lumea!" Aceste vorbe nu sunt sunete sau semne pe hârtie. Când vedem, când pipăim, toate au o altă semnificație și putere. Mă simt pătruns de minunea înfăptuirii apropiate. Ce sens negativ mai pot avea unele cusururi și deficiențe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
strigăt, teribil pentru oricine în afară de ea, s-a oprit și mi-a spus: „Rămas-bun, domnule, să facem pace, e vremea.“ Ridicând ochii spre mine, a văzut că abia îmi țineam plânsul și că eram pradă unei emoții violente; a părut mișcată, dar n-a mai adăugat decât cuvântul „Curaj!“ DUCELE DE LÉVIS 1764-1830 DOAMNA DE MONTESSON Niciodată vreo căsătorie nu s-a bucurat de mai multă publicitate decât aceea, secretă, a Doamnei de Montesson cu ducele de Orléans; însă, cum regele
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]