962 matches
-
îi lăsaseră să le cucerească fortăreața, dar prețul li se părea excesiv, ținând cont mai ales că așa-zisa fortăreață nu era decât o grămadă de pietre calcinate de soare și infestate de o numeroase lighioane ce mâncau stârvuri și mișunau peste tot. — Băga-i-aș în mă-sa! — Acum ce mai e? — Încep să bănuiesc că păduchioșii ăștia vor să ne facă să ne petrecem ziua urcând și coborând prin văgăunile astea, scotocind pas cu pas toate coclaurile, morți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Într-o bună zi, Eberhart a rămas la mal. Fața îi era acoperită de umbră, seara nu a cotrobăit nicăieri. Mâna i se sprijinea pe leii jilțului. Dimineață m-am dus în grădină, sub platan. Soarele lumina palid și ploșnițele mișunau pe uscături. Noaptea m-am culcat și a doua zi m-am uitat din nou la gângănii. Una s-a răsturnat și s-a oprit. Apoi s-a oprit și cealaltă. Doar așa, din mers. La prânz nu mai mișunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mișunau pe uscături. Noaptea m-am culcat și a doua zi m-am uitat din nou la gângănii. Una s-a răsturnat și s-a oprit. Apoi s-a oprit și cealaltă. Doar așa, din mers. La prânz nu mai mișunau decât două, disperate, lipite una de cealaltă. Ușa dintre cameră și bucătărie era întredeschisă și muștele din jurul cratiței s-au mutat înăuntru. Erau mai multe ca de obicei. Majoritatea, muște de pripas, focoase. Au năpădit malul și se roteau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
e insuportabil. Cred că am să fac o curățenie mare. A doua zi, găsesc una printre linguri. Fac curățenie din nou, fără să dau prea mare atenție buzunarelor mele. Dar chiar după mai multe luni de zile, printre crăpăturile podelelor mișună ca gândacii ace de seringă mânjite cu sânge. Într-unul dintre sertarele scrinului era pitit obiectul acela didactic pe care mi l-a adus doctorul Egon la început, ca să mă antrenez. Ochi de cauciuc, mușchi de cauciuc ce puteau fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
urmă. În acel loc era plat, deși înfățișarea chiloților putuse cumva, eventual, sugera altceva. Normal, din pricină că domnul director comunica cu alte lumi în toiul acestui dans, nu putea fi deloc conștient de oroarea priveliștii pe care o constituia el însuși. Mișuna în continuare, muzical, o placă umană albă fără semnul masculinității. Unduindu-se nevralgic, Michael era mai degrabă asemeni unei cadâne aparținând unei ordini răsturnate, încercând din răsputeri să se deznoade dintr-o legătură creată din propriul dans. Deodată, pe când tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să vrei vreodată așa ceva fără a te așeza imediat în rând cu nebunii cei mai spumegânzi pe care i-au cunoscut vreodată spitalele lumii? Nu-mi explic cum și nici nu vreau să știu de ce dintre toți idioții care-au mișunat pe-acest pământ, eu trebuie să fiu cel mai hotărât. Dar, mai ales, de ce face ceea ce face acest demon înfricoșător, fără nume și chip? De unde vine? Să fie oare vorba în ceea ce-l privește despre lupta aceea eternă, cântată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
probabil nu mi-ar indica, sec, rău și absolut vrăjitoresc, spre moartea sufletului meu, faptul că ne aflăm cu mii și mii de ani în urmă. Nu, nu poate fi absolut nici o glumă la adresa minții mele. Limbile lui, verzi fluorescente, mișunând nu știu când, absolut colosal, cu milenii în urmă și șerpuind în permanență asemeni făpturilor marine, își bat joc de întreaga lume. Iar ecranul mic, pierdut undeva în spațiul fără limite al curgerii timpului, indică și el, la fel de sec, indubitabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
porni din nou pe munte. Urma o noapte grea. Trebuia să închidă la loc vâlva în bârlog, numai că, de data asta, situația era mult mai dificilă. Habar n-avea cum să facă asta iar faptul că cei de la Pinforest mișunau prin pădure nu făcea decât să complice lucrurile și mai mult. Încercase de dimineață să-și facă o idee despre cum stau lucrurile dar nu prea se putea lăuda că reușise. Discuția cu socrul său era bine venită, numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
habar n-aveau cu cine se pun și ce îi așteaptă. Trebuia să urce și el după ei, ca să vadă cu ochii lui ce au de gând. Din păcate, acum, acest lucru nu mai era atât de simplu. Peste tot mișunau oamenii de la Pinforest, iar el ținea neapărat ca prezența lui să rămână deocamdată neobservată. Tresări când, undeva, în apropiere, auzi frunzele de pe jos foșnind ușor. Deveni atent și privi neliniștit în direcția de unde se auzise zgomotul. Cineva se apropia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
flori și cununi de laur, cu icoane Înrămate În aur, iar pe jos era Întins un covor de flori pe care călcau tălpile goale ale purtătorilor săi, iar mulțimea cînta psalmi și șoptea rugăciuni. Orbii și ologii, fojgăind precum viermii, mișunau printre picioarele lor, le sărutau trupurile și Îi implorau cu vorbe tînguitoare și jalnice, Îi implorau cu dragoste și credință, cu soarele și luna, cu iadul și raiul, Îi rugau și Îi blestemau să li se redea vederea, să li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Taverna respecta Întocmai promisiunile meșterului Menico. O mare Însuflețire părea să-i stăpânească pe toți, un vârtej de glasuri și de râsete, o mișcare legănată de trupuri rătăcitoare precum valurile unei mări În aparență liniștite, dar sub a cărei suprafață mișunau monștri urcați dinspre adâncimi necunoscute. Toți acei bărbați, grupați doi câte doi, iar uneori chiar În hidoase grupuri de câte trei, se pipăiau fără nici o reținere, trăncănind și șoptindu-și vorbe dulci la ureche. Scala din fund era un continuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În volutele de fum Înecăcios. După o clipă, poetul se dezmetici. Cu un ultim efort, ridică lada pe umeri și o porni către destinația decisivă. Acolo, În chilia lui Arrigo, avea să găsească toate răspunsurile. Privi În jur: prin zonă mișunau oamenii Înarmați, Însă nimeni nu Îl băga În seamă. Înainta ascunzându-și fața pe lângă Încărcătură, În speranța că nimeni nu Îl va recunoaște. Era probabil să fie confundat cu unul din atacatorii care adunaseră pradă. În momentul acela, În depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mic? Apoi a sosit și seara care avea să fie ultima. Tom și Amory, care dimineața se Îndreptaseră spre terenuri de instrucție diferite, pășeau ca de obicei pe potecile umbrite și aveau impresia că zăresc În jur fețele băieților cunoscuți. — Mișună stafiile prin iarbă În seara asta. — Tot campusul e viu din cauza lor. S-au oprit lângă Little ca să admire răsăritul lunii, care colora În argintiu acoperișul de ardezie de la Dodd și În vinețiu arborii foșnitori. — Știi, a șoptit Tom, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
alunecat din rolul copilului în cel al adultului, cu obligațiile sale. Însă cei doi nu‑și îndeplinesc aceste obligații. În jurul vechii locuințe sărăcăcioase se înalță bătrânul oraș imperial întruchipat de nenumăratele locuințe substandard. Oameni urâți, neînsemnați, cel mai adesea bătrâni, mișună, cărându‑și gălețile și lighenele la baia din capătul culoarului și iarăși îndărăt. De aici se iscă un du‑te‑vino necontenit, fără să se întâmple, de fapt, nimic concret. Uneori, în condițiile astea, răsare câte un geniu, nutrit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pentru că respectiva persoană de sex feminin pică mai ușor la așternut dacă știe că după aceea poate să‑și aleagă o rochiță frumoasă. Și purtați la dumneavoastră toate încasările? E cam periculos pe străzile unui oraș așa de mare, unde mișună infractorii. Dar știu că aveți curaj. Din principiu nu port niciodată bani la mine, spune subomul și‑și duce mâna involuntar la sacou, în dreptul inimii, iar apoi o atinge pe Anna acolo unde, în mod normal, alte femei au sâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe un pământ blestemat iar deasupra mea este cerul infinit din care ar putea să izbucnească oricând o mare furtună pe care să naufragieze corabia vieții mele. Și - unde mă aflu? Mă aflu într-o lume în care stăpânesc și mișuna demonii, într-o lume în care există mereu războaie și vârșari de sânge. Într-o lume în care domnește desnădejdea, brutalitatea și frica. Unde în multe părți ale pământului oamenii mor de foame și în care bombele atomice și cu
2014 ... UNDE MĂ AFLU EU !? de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363814_a_365143]
-
o face dreaptă! Mai sunt vițe bătrâne prin oraș, înțelenite în nostalgie, care înfrunzesc rodnic ideea legii impuse sub talpa cizmei milițienești, mai sunt discipoli ai decorului dinamic stradal înalbăstrit de milițieni, zi și noapte, deși nu faptul de a mișuna printre oameni o puzderie de polițiști este necesar asigurării liniștii și legalității; important este ca poliția să se afle la momentul și în locul potrivit, nu să hălăduiască pe străzi. Poliția trebuie să acționeze ca un serviciu public, nu ca o
AG. PRINCIP. ROXANA VIZITIU. MISIUNE ŞI ONOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363856_a_365185]
-
Acasa > Manuscris > Cugetari > FLORENTIN SMARANDACHE - AFORISME DE VIAȚĂ (IX) Autor: Florentin Smarandache Publicat în: Ediția nr. 966 din 23 august 2013 Toate Articolele Autorului Am o lume întreagă în capul meu ... Mișună ideile ca viermii ... Știința este infinită. Întotdeauna se va putea găsi ceva nou. Realizările mari se nasc din idei mici. Nu mai există cinste în lume, ci doar interese. Fiecare se revoltă împotriva dictaturii altora, dar vrea să impună dictatura
AFORISME DE VIAŢĂ (IX) de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362866_a_364195]
-
versuri cristaline, pline de strălucite imagini mimetice armonioase și sonore, dovedind o putere magică de abstragere din tot ce înconjoară fabulosul univers infantil. Nu pare ușor să descrii această lume, privită prin ochii drăgălași și nepoluați ai minunaților prichindei, ce mișună veseli pe lângă noi. Ei sunt ajutați de autoare să cerceteze și să descopere mediul înconjurător real, prin șocante vitalizări și microdiorame lirice.” acad. prof. CRISTIAN PETRU BĂLAN, Glen Ellyn, SUA „Fiecare poem parcurs este o infuzie de calmant ce pregătește
LA MULŢI ANI, DE ZIUA TA, MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362859_a_364188]
-
lucru care se și împlinise deja cu puțin timp în urmă. Nabateeanul avusese sarcina de a spiona triburile din Arabia cu scopul zădărnicirii oricăror încercări ale acestora de a se organiza și uni împotriva Romei, cu sau fără perșii care mișunau pe acolo. Senatul Romei aflase de încercările acestora din urmă de a contacta și de a se alia cu triburile arabe pentru ca la momentul potrivit acestea să poată lovi în Siria dinspre sud, ceea ce era o mare amenințare și pentru
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]
-
a-și păstra prispețimea. Frăguțe, mure, coacăze, agrișe se vindeau cu cană... sau în cornete de hârtie. Prin piață circulau diferite precupețe care ofereau celor însetați „Apă-rece”, iar celor bolnavi „Nadái” (lb. mag.) adică „lipitori de pus pe spate”, care mișunau într-un borcan cu apă purtat cu grija de vânzătoarea ambulantă... Mai apărea prin zonă și câte o nană cu o tipsie de scoverzi (plăcinte) cu brânză sau croampe (cartofi), pancove (gogoși) sau castane prăjite. Revăd piața și masa lungă
BANCA AMINTIRILOR (11) – BINŞU ŞI BINŞENII SĂI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362324_a_363653]
-
bucuria cititorilor, dar și a criticilor, precum subsemnatul, ai acestui roman de dragoste. În cel de-al doilea volum, ”Culese din instanță”, prietenul Marian ne vorbește despre o anumită stare de sănătate a victimelor, dar și despre infractorii periculoși care mișună prin societate, cartea conținând patru proze scurte, vivace, cu o tentație a detaliului aparte. Prozatorul creează atmosferă și asta place. Proza lui satiric-umoristică își atinge țelul, comedia amară fiind perfectă. Strădaniile autorului de a se lua la întrecere cu maestrul
RECENZII DIN VÂRFUL PIXULUI, DE PROF. UNIV. POMPILIU COMŞA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361079_a_362408]
-
-Trebuie să-mi dai acum cuvântul tău că nu vei spune nimic altuia din cele ce ți-am spus pentru că acum îți voi spune unde să te duci și ai grijă să nu se ia cineva după tine fiindcă romanii mișună prin oraș și n-aș vrea să ai neplăceri, fiindcă sunteți căutați, așa că fii cu mare băgare de seamă pe unde mergi. Fii deci cu ochii peste tot. -Îți dau cuvântul meu că nu voi spune nimănui nimic, spuse ucenicul
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
te mai saturi să o privești, simțeam razele de soare incalzandu-mi corpul vedeam de asemenea soarele plin de maiestate strălucind pe cer în acea dimineață. Iar la orizont în depărtare se vedea orașul , freamătul și lupta unei noi zile, oamenii mișunau precum furnicile avantandu-se în necunoscutul unei noi zile. Mi-am pus trei întrebări și anume: ,, Cine suntem? De unde venim? Incotr-o ne îndreptăm?” Am căutat în mintea mea răspunsuri la aceste întrebări din cărțile pe care pe atunci le citisem
FRAGILITATEA VIETII UMANE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363168_a_364497]
-
-Trebuie să-mi dai acum cuvântul tău că nu vei spune nimic altuia din cele ce ți-am spus pentru că acum îți voi spune unde să te duci și ai grijă să nu se ia cineva după tine fiindcă romanii mișună prin oraș și n-aș vrea să ai neplăceri, fiindcă sunteți căutați, așa că fii cu mare băgare de seamă pe unde mergi. Fii deci cu ochii peste tot. -Îți dau cuvântul meu că nu voi spune nimănui nimic, spuse ucenicul
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]