413 matches
-
fi voce de ființă, ci mai degrabă scrâșnet de metal și huruit de bolovani rostogolindu-se pe grohotiș. Cu toate că schimbul de caraulă a fost redus la numai patru ceasuri, câțiva jandarmi dezertară din post, nemaiputând să suporte răgetele turbate și miasmele contagioase. Fură prinși și snopiți până la epuizare cu vâna de bou, în fața tâlharului ai cărui ochi licăriră din nou, pentru o clipă, de bucurie sarcastică. Când fu din nou lună plină, părul i se albise și se tocase, ros parcă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ca și cum ai mai fi fost acolo în timpul vreunui vis sau într-o viață anterioară. Pipăind și orbecăind în beznă, rătăci toată noaptea în cerc, în căutarea scării verticale de pe zid. Ierburile lacome, mustind de viață, nu se vedeau dar exalau miasme narcotice, grele și amare. Memoria olfactivă îi purtă gândul undeva departe, în copilărie. O moleșeală dulce îl făcu să se lase în genunchi, să se tolănească într-o rână și apoi să se răstignească pe spate, decupând o formă umană
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cobori pe scara evoluției de la a la z și invers. - E un adevărat iad, spuse Mașa, profund impresionată de relatarea oaspetelui. - Pentru noi, fiecare nou trup pe care-l animăm e ca un cazan de smoală. Trupurile poartă În ele miasme Îngrozitoare. Instinctele te fierb la un foc mic și neîntrerupt. După ce ți-ai Încheiat experiența, te Întorci la propria condiție, un pic mai Înțelept. Sau intri imediat Într-un alt trup, Într-un alt cazan de smoală... La un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pădure. În ciuda gerului, În Împrejurimi se răspândi un miros de sulf și ouă clocite. Mirosul stărui până În Săptămâna Patimilor. Oamenii miroseau urât. Urât miroseau și casele. Apa se Împuțise și ea, odată cu aerul. Pământul ascuns sub zăpadă emana și el miasme ce-ți Întorceau stomacul și mațele pe dos. Vomau oamenii și vitele, și tot ce era viu sau... mort. Nicanor aruncase, ca de obicei, banii În fântână. Lovindu-se de pereții de piatră, apoi de luciul apei, monedele de alamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dens, metamorfozându-se În două capete de om. Unul de bărbat și altul de femeie. Ugerul Evlampiei o atrăgea ca un magnet. Țâțele pe care Mașa-Mașa le mai simțea În mână se Învârtoșaseră În aerul Încărcat de tot felul de miasme, palpitând și lovindu-se de abdomen. „Cum aș putea pune mâna pe așa ceva, gândi cu scârbă Mașa, sunt ca la armăsar...“ Erau trei: două lungi ca niște falusuri și o a treia de forma unei pâlnii. La capătul ugerului stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Iona avusese o viziune. Trăise, ca și Subotin, din pricina unor abuzuri, o halucinație. Nu era posibil să stai trei zile și trei nopți În șir În pântecul unei creaturi marine și să inhalezi un aer Încărcat de tot felul de miasme produse de stomacul său. Pesemne Iona fusese mahmur și, dintr-o pricină sau alta, Îl mustrase conștiința. Monstrul fusese o halucinație a sa. Glasul din cer Îl trimisese la Ninive să-i vestească pieirea, dar Iona s-a suit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Mi-era teamă că se vor încartofări. La prânz ne scoteam pungile cu mâncare. Nu aveam cu ce ne spăla pe mâini. Uneori ne ștergeam mâinile cu frunze de brusture, că erau puțin umede. De sub noi, din obiectul muncii, veneau miasmele de cartofi stricați. Fișele de protecția muncii conțineau două prevederi mari și late: să nu aruncați cu cartofi unii în alții și să nu plecați cu vreun cartof în buzunar. Nimic despre infecții, hepatite, păduchi. Încercam să ne păstrăm cumpătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
iar ura aia oarbă, grea, ca o vomă continuă. Mihaela: Diferențe Da. Se simte serios diferența de vârstă și de fapt nu ea, ci diferența de istorie. Se pare că, în casa ta, ușa s-a deschis vraiște împinsă de miasmele totalitare exact cu nouă ani mai târziu, ca la carte. Pe scurt, ai trăit conștient și cu responsabilitate față de alții această rușine doar doi ani. Ceea ce este minunat ca să te simți mai puțin intoxicat. Trebuie să-ți spun că Andrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
îi domolise, îi frământa ca pe niște robi. Și de la acela, de la bătrân, i se trăgea pușcașului meseria aceasta fără hodină, de pescar și vânător, de care nu fusese niciodată bucuros, dar care la sfârșit îi intrase în sânge cu miasmele, cu frigurile, cu duhurile bălții. Și de la acela i se trăgea și durerea cea mare din tinereță- despre care el nu-mi spunea nimic lămurit, dar pe care eu totuși parcă o înțelegeam, căci era vorba, în această durere, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Sara de vară împânzea taina-i fumurie peste Iezer. Marele pod de fier, departe, părea o panglică lungă, albă, întinsă pe sub cerul albastru. Din fund, din urmă, se înălțau aburii ușori, leneși, ai apei stătute; un vânt abia simțit aducea miasmele ascuțite, calde ale mâlului și ale stufăriilor putrezite. Omul vâslea, încordându-și grumazul, scuipa în palme, trăgea de mănunchiuri, și apa plescăia ușor, apoi rămânea în urmă tremurând în cercurele. Tresării. —Boierule, să nu te superi... Sunt așa eu, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
hotărâte accesul în sanctuarul lor roșu. Apoi am găsit un loc care era clar un bar pentru țipi singuri, și aici nimeni na mai încercat să mă oprească să intru. Citisem despre cuiburile astea de boli venerice în Scum și Miasma, ambele abordând o linie vădit arogantă. Acum un an sau doi umbla vorba că localurile astea sunt pline de stewardese, fotomodele și femei de carieră: cinci minute, două beri slabe și te trezeai într-o cameră de hotel, sau într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vreo drăguță făcându-ți șpagatul peste față. Nu e așa! spune Scum, Poate că a fost așa un timp, susține Scum, dar după două săptămâni țopârlanii de la Boroughs s-au mutat aici, și joaca s-a terminat. Gagicile au plecat Miasma a trimis chiar o trupă de reporteri pe teren, dar nici unul n-a reușit să surprindă ceva... Locul mi se părea în regulă, singura problemă era că nu găseai nici o femeie acolo. Se adunaseră toate în barurile frecventate de bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
este în viața pe care o duc. În inima Capitalei, în inima României, la câțiva pași de Primăria Generală, se răsfață împuțeala mizeriei depline. Trec, trecem pe lângă ea cu pași grăbiți, zorind spre himerele unei vieți care ne alintă cu miasme fetide. Nu știu dacă-i neapărat nostalgie. Mai mult mi se pare o părăsire. Sentimentul că, inevitabil, odată cu schimbarea Bulevardului, îmi simt tot mai aproape Moartea. Vârstele se pierd în nimic, dintr-odată. Lumea nouă care începe, o simt, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
figurile de Îngeri ale căror trăsături se destrămau În piatra Îmbătrînită. O scară urca la primul etaj, unde un dreptunghi de lumină vaporoasă contura intrarea principală a azilului. Lumina de gaz emanată de această deschidere colora În ocru ceața de miasme ce venea din interior. O siluetă colțuroasă și rapace ne privea din arcul ușii. În semiîntuneric i se putea distinge privirea oțelită, de aceeași nuanță cu rasa pe care o purta. Ținea În mînă un cub din lemn care fumega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
masterandului a fost jumulit de scoarță, uns cu catran, servind, pentru o noapte, drept stâlp de telegraf. Atunci a intervenit iluminarea și, prin intermediul firelor de păr, Oliver a putut capta În sfârșit gândurile morților ce pluteau În aerul plin de miasme grele din salon și le-a transmis, prin intermediului alfabetului Morse, Într-un alt salon, În care, din pricina neglijenței personalului de la ghișeu, a fost transferat a doua zi. Aici a dat peste bărbatul-lumânare și femeia-colivă, peste omul-lingură și omul-toacă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să ducă omul la pierzanie. Calea Lactee umplea patul și pătura sub care se ascundea uneori masterandul, degajând un miros destul de neplăcut, care-i aducea lui Oliver aminte de iarbă de mare, dar și de untură râncedă de pește. Inhalând aceste miasme, În fața ochilor masterandului răsări din nou chipul Oliviei, dinlăuntrul căruia, În loc de melci, se revărsau, mișcând din cornițe, un puhoi de zaruri. Umerii lui Lawrence tresăriră. Ceea ce bănuia de mult se concretiza acum sub ochii lui. Înăuntrul zarurilor se oploșiseră ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Își spuse medicul. Noimann se gândi să se Împotrivească, dar curiozitatea Îl făcu să ia o atitudine indiferentă... În fond, ce avea să se Întâmple? O să-l caute În fund? Agitându-și ciotul În aerul Încărcat de tot felul de miasme grele, falsul Satanovski surâse enigmatic. Noimann se urcă pe scaun și se pregătea tocmai să-și descheie catarama de la pantaloni. Ciungul Îi făcu semn din capul ras că nu, deocamdată nu e necesar să facă asta. Îl puse Însă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Tălpile lui Bikinski străbăteau În lung și În lat domeniul său. Asfaltul pe care-l turna pe străzi se Întărea iarna și devenea moale vara, lipindu-se de tocuri. Un om care Își petrece timp de opt ore zilnic inhalând miasmele catranului nu poate avea numai gânduri bune. În plus, pasiunea lui pentru Loto-Prono, Bingo și tot felul de jocuri de noroc putea deveni molipsitoare. Dar oare de ce Noimann Își amintea acum tocmai de Satanovski? Inginerul stârnea repulsie celor din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
șir de ochi strălucind În Întuneric și medicul, fără voia sa, murmură În gând: „Oh globi oculari, globi albaștri, globi de lumină, străluminând În adânca grădină... Lămpi japoneze, deliruri festive, Întunecate miresme bețive...” Da, În jurul lui totul era nămolos, putred. Miasme grele se ridicau ca niște aburi dintre cuvintele rostite. Figura magistrului Ursachi, pe care Noimann Îl cunoscuse Îndeaproape, bând de atâtea ori, la CUI, cot la cot cu el, i se ondula ca o mască În fața ochilor, În semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Arya Samaj și enoriași ai bisericii anglicane, toți vor muri cu aceleași simptome, oboseală cronică, transpirație, febră și întunecarea vederii. La nivel mondial, amploarea acestor decese este chiar mai mare decât viețile secerate din Europa. Aici boala plutește ca o miasmă peste nodul de străzi de lângă Drummond Road, care formează cartierul numit Johri Bazaar, unde-și au magazinele bijutierii. La fel ca pilotul Roy, care lasă în urmă fumul negru peste îndepărtata Londră, boala apasă în mijlocul acestei atmosfere generale marcate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Într-o piață vestită a orașului, stăteam cam trei sferturi de oră la coadă și-mi cumpăram covrigi calzi. După asta coboram pe bulevard, unde se Înșirau cinci săli de cinematograf murdare, cu scaunele prăpădite, cu tapițeria sfâșiată, Învăluite În miasme de umblători nespălate cu zilele și fum de tutun din cel mai prost. Șobolanii se simțeau nespus de confortabil acolo și abia așteptau să se stingă luminile ca să dea buzna printre rânduri În căutare de resturi. M-am obișnuit destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
el de-un rachiu dându-le Înfierbântaților cheia de la lacătul cel greu al magaziei de cărbuni și lemne. Copil fiind, fiorii drăcești ai dragostei trupești mi s-au Întipărit În suflet laolaltă cu o duhoare iute și tare, Împletire Între miasmele haznalei și miresmele ciudate ale cărbunilor. Căci, ca să-i surprindem pe amorezi În faptul trebii, scobisem cu un piron și cu negrăită râvnă o gaură În zidul gros de cărămidă ce despărțea magazia de umblătoare. Mai nimic nu se zărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cădeau, se ridicau iarăși și se băteau la nesfârșit, în propria lor luptă personală. În sfârșit, unul îi zbură celuilalt capul. Cu zbierete aproape demente, învingătorul o luă la fugă după camarazii săi din unitatea principală, dispăru din nou în miasma de fum și sânge și, atins de un glonț rătăcit, căzu mort înainte de a-și fi putut ajunge din urmă propria armată. Kyutaro răgușise de atâtea urlete: — N-are rost să-i fugăriți prea mult timp. Genza! Momoemon! Opriți trupele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
singuri, pe stradă, fără nici o jenă. Se părea că stigmatul imaginii de om nebun de legat se uzase în ultimii cinci ani, de când locuiam eu în New York. Am ieșit în aer liber - ei, liber, dar împănat de noxe și de miasmele unui cărucior ambulant unde vânzătorul începuse să prăjească un fel de carne condimentată (niciodată nu mă apropii destul ca să aflu detaliile exacte). — Claire... Claire? Am tresărit la auzul vocii unui bărbat care-mi striga numele. M-am uitat împrejur, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
uite-l, în sfârșit, pipăindu-se la brâu și-n buzunare și umblând în patru labe pe sub masă, înjurând și întrebând în stânga și-n dreapta dacă n-au văzut, păi, ce dracu’ să mai vadă? Degeaba ar mai adulmeca după miasma care e Rafael și care s-ar putea învârti toată noaptea pe acolo fără să-l întrebe nimeni ceva de viața lui, cine e și cu ce se ocupă, cu ce-și plătește băutura aia de pe masă, așa că n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]