420 matches
-
Constantin Țoiu Bătaia peștelui în lac la Mogoșoaia în mai printre ierburi. Iarba înaltă din parc. Efluviile de căldură pline de miasme. Broaște, privighetori, păuni... Convorbiri cu Titus Popovici. Vară fierbinte. Pe strada Gloriei nr. 1. Mirosea a pâine dimineața la un chioșc. Oamenii stăteau la rând cu cartele în mâini. Pâinile luate sunt de un sfert, de o jumătate, de trei
Secvențe 1959 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7571_a_8896]
-
de ani de propagandă deșănțată contra chiaburului cu burtoi și cu voce stridentă, pesedeii țin să ilustreze, ca într-o farsă cu iz de tragedie, cele mai grosolane clișee ale epocii care i-a creat. Rupți de lume, apărați de miasmele neplăcute ale realității de perdelele de aer condiționat, de șirurile de servitori și de clientela îndoită din șale gata să le execute cele mai fanteziste dorinți, pesedeii habar nu mai au cine sunt și ce vor românii. Și-au imaginat
Barbierii regelui Midas by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12728_a_14053]
-
noștri sunt oameni bogați, de mi-a căzut acum drapelul în bernă... Ce credință blasfemică Iată-i venind în fața camerelor de filmat și a națiunii și declarându-și cu modestie nenorocitele alea de averi. Iată-le pustia de agoniseală cu miasmă de sudoarea frunții... Doar ici-colo câte-o căsuță de vacanță, ici-colo câte-o Dacie ruginită, ici-colo câte-o afacere falimentară care, de fapt, e a soacrei sau a unei rude îndepărtate, din neandertal, ici-colo câte-un concediu prin agroturism în
Vreau la eșafod by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13725_a_15050]
-
timpului: gazele ei îl duc pe nostalgicul care delirează înapoi, catre himerele unei alte vieți. Robinson înțelege, însă, ca aceasta dependența (în sensul concret) de mîlul halucinogen îi va aduce moartea, ca într-o bună zi se va înecă în miasmele amețitoare ale propriilor sale amintiri. Și atunci, face un efort imens de a renunța la dulcele sau viciu. Dar nu peste mult timp va alunecă într-un altul, căci nostalgia să nevindecata își caută sistematic porți de evadare spre trecut
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
Cine nu ajunge la strigăt nu poate fi liber, spune./ Credeți că în poem nu se intră precum într-o afacere:/ cine și cît a adus?"// Altul tocmai scrie lîngă o ceașcă de cafea:/ "Cuvintele sînt însîngerate: cotrobăie zilnic prin/ miasma odăilor, prin răsuflarea împuțită a orașului,/ prin amintirile dosite-n cutele creierului precum/ în proviziile hîrciogilor/ seci și larvari stați sub privirile mele/ nici o putere de-a transforma alcoolul în sînge/ în salt, nici o putere de-a transforma sterilitatea în
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
cu privirea sticloasă și țintă la chipul clocotitor de viață din oglinda criminală. Omul din cristal se mișca, făcea gesturi clare, apoi hohoti perfid, se desprinse de sticlă și dispăru. Cînd servitorul se trezi din leșin, în odaie se răspîndiră miasmele morții iar oglinda de altădată devenise o sticlă oarecare prin care se vedea dincolo un zid vechi și urît". E vorba lui Ion Barbu, o tipică nuvelă fantastică, din care umanul, dispărînd, rămîne numai geometria lui, și ea fostă. Inspirată
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
scindării. Pe de o parte, narativ și iconolog, el îl caută pe Dumnezeu cu o obstinație și cu o umilință aproape de masochism, iar, pe de altă parte, își exihbă permanent fascinația pentru amorf și coruptibil, pentru materia precară și pentru miasmele cărnii intrate ireversibil în fermentație. Citatul din Biblie, invocația cristică și transparența icoanei, ambalate în note de jurnal și în felurite cogitații colorate moral și metafizic, se împreună cu trupul nud din fotografii, costeliv pînă la ascetism, al artistului însuși. Sau
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]
-
profesioniste, că sunt buni și că există șanse să devină și mai buni. Pentru toți aceștia Festivalul Hop a fost o scurtătură necesară într-o carieră unde labirinturile și fundăturile sunt la tot pasul. Într-o lume teatrală dezbinată de miasmele imposturii ante- revoluționare și de vitalitatea imposturii post revoluționare, de coliziunea dintre ele, încercarea propusă de UNITER de a discerne valorile care se nasc are nu doar semnificația unui gest de responsabilitate artistică, ci și ambiția de a introduce criteriul
O furtună pe o scenă mică by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12521_a_13846]
-
din Cetate. La fortificația din 1723, Palanca Mare și cea Mică se desființează, mulți dintre locuitori stabilindu-se în Fabric. Alții se mută în Noile Maiere germane, cartier care 50 de ani mai târziu ia numele Iosefin. Călare prin Banatul miasmelor Și cum o poveste atât de frumoasă se cuvine spusă cu har și știință, i-am încredințat misiunea iosefiniană atoateștiutorului și precum nimeni altul înzestrat cu-acest talent, enciclopedicul istoric Florin Medeleț: „Iosif al II-lea de Habsburg s-a
Agenda2003-44-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281663_a_282992]
-
4 funți de slănină, 4 de untură, 40 de snopi de paie proaspete pentru așternuturi(!) , vin, veselă pentru gătit, tacâmuri, pâine albă... La vizita din 11 mai constată că șanțurile exterioare, prin care se scurgeau dejecțiile orașului, put îngrozitor, aruncă miasme pestilențiale asupra întregii Cetăți, așa că, îngrozit, îi scrie împărătesei Maria Teresia că «nici nu merită să trimiți un om de treabă aici»“... Mortalitatea era enormă, bântuiau frigurile, chinina era în mâna iezuiților. „Trebuie să vă faceți apă bună“, zice Iosif
Agenda2003-44-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281663_a_282992]
-
mărei răpitoare/ E jocul vecinic de colori." Amestec de grandoare, superficialitate, efemer. Decăderea intră în logica rozei și, deopotrivă, în schema de construcție din Thalassa. Un demon al miezului zilei, aducînd pe insulă o căldură grea, leșinată, în care ghicești miasme de flori descompuse, face mai mult rău chiar decît ispita cunoașterii. Starea de maximă expunere, în care amiaza oprește jocul degradeurilor, lățind parfumurile în benzi vulgare de miros stătut, își cere o ieșire, pe care și-o găsește prin dramă
Mare și trandafiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8390_a_9715]
-
începe să înjure birjărește, arătându-și părțile îndeobște ascunse. A te lăuda că ești băiat de mahala, că ai sudalma și caftul în sânge și că, prin urmare, aceste însușiri te califică să conduci țara, aruncă asupra României pecetea unor miasme de rău-mirositoare, de coșmar trăit la intensități apocaliptice. Chiar în zilele în care Năstase îl anunța pe contracandidatul său că "ursul are să ți-o taie" (și nu era vorba de rația de lapte!), în Europa un politician catolic desemnat pentru
Mahalaua ca agent electoral by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12320_a_13645]
-
scindării. Pe de o parte, narativ și iconolog, el îl caută pe Dumnezeu cu o obstinație și cu o umilință aproape de masochism, iar, pe de altă parte, își exhibă permanent fascinația pentru amorf și coruptibil, pentru materia precară și pentru miasmele cărnii intrate ireversibil în fermentație. Citatul din Biblie, invocația cristică și transparența icoanei, ambalate în note de jurnal și în felurite cogitații colorate moral și metafizic, se împreună cu trupul nud din fotografii, costeliv pînă la ascetism, al artistului însuși. Sau
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
și prin mișcarea lentă a lumii ei interioare, asemenea levitației din vis. Lumea sordidă și abrutizată, lumea aceea colcăitoare a mahalalelor unui imperiu secătuit și muribund, în care piatra, carnea și sufletele putrezesc deopotrivă, agonizează grotesc și exhală fără întrerupere miasmele agoniei și ale morții, se întrepătrunde cu lumea lăuntrică a unei conștiințe fragilizate, a unei sensibilități ultragiate și a unei aspirații irepresibile către puritatea eterului și către transparența celestă. în bogatele viziuni ale copilului Chagall, lumea reală este doar o
Spovedania unui înger by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16880_a_18205]
-
mâna dreaptă în fața ochilor îngroziți. De pe ea se scurgeau bale subțiri de usturoi. A țipat continuu, până când tabla se desprinse din perete, iar o fereastră pocni ca o beșică de porc. S-au cutremurat pereții. Niște pereți jilavi, înmuiați în miasme. A țâșnit afară din clasă direct prin ușa închisă, în vreme ce țipătul i se transforma în urlet. În cancelarie se prăbuși peste masa lungă, acoperită de postav vișiniu, și leșină cu un horcăit suprem. Profesorii aflați în cancelarie constatară cu mare
Cu Stalin printre manele by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7084_a_8409]
-
fie în închisori. Iar atunci când am putut face un ban pe seama nefericirii sașilor și șvabilor, i-am vândut cu cinism, pe bani grei, statului federal. Ne-am obișnuit cu minciună în asemenea măsură, încât nu mai putem respira decât prin miasmele ei fetide. (Eu insumi în această vară am facut o lamentabila impresie unor prieteni, în Germania, lăudându-mă că eclipsă putea fi percepută în întreaga ei măreție doar în România! Vorbeam și eu, jalnic îndoctrinat de presă și politicienii români
Meningopolitica by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17637_a_18962]
-
arhitectonică precum Casa Poporului, Sodoma și Gomora devin niște cetăți aproape simpatice. Dar pentru predecesorii noștri, acel București idealizat de strănepoți constituia un mediu firesc de viață, un oraș cu lumini și umbre, culori calde ori țipătoare, arome îmbătătoare și miasme de hazna. A le percepe - fie și prin intermediar - și pe unele, și pe celelalte mi se pare mai important decât a suspina la nesfârșit lângă catafalcul micului Paris: un oraș fictiv, în ultimă instanță, dacă îl privim în mod
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
ăncrucisare a civilizațiilor, miraj al Europei și limită extremă a lumii arabe... Tahar Ben Jelloun e ăndrăgostit de Tangerul sau; de cafenelele ăntunecate, ănvăluite an fumul pipelor cu "kif", de străzile ănecate an praf, de cocioabele cu pereți leproși, cu miasmele fetide și briză care bate dinspre Atlantic. Cu traficanții săi, cu drogurile, cu Răul care poate lua o mie (și una) de chipuri. Cu coșmarurile pe care le produce. ăntr-un fel, Noaptea greșelii este un coșmar zămislit de somnul Tangerului
A 1002-a noapte... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17427_a_18752]
-
deloc sigur că în acele aurorale momente a ceea ce s-a numit vârsta de aur, el era cu desăvârșire lipsit de simțul proprietății. Și că tot așa a dus-o pe plaiurile noastre până mai ieri, alaltăieri când, otrăvit de miasmele Vestului s-a tulburat, firește nu chiar într-atât încât să nu știe cui să dea votul. Astăzi, omul veacului XXI are proprietăți, însă, ne asigură dl. Iliescu, cu nostalgia de a scăpa cât mai grabnic de ele, punându-le
În fine, o prognoză optimistă! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16425_a_17750]
-
ca să nu mai vorbim de activiștii și propagandiștii ce săltau în pantofi de oraș peste tarlale și toată suflarea satului ce nu putea fi contenită de a-și duce deîndată vitele la colectivă și a se dezintoxica, astfel, de apăsătoarele miasme ale grajdurilor. Citiți romanele din epocă, scrise și ele sub impulsul entuziasmului și dacă nu vă veți convinge, atunci cereți accesul la dosarul dumneavoastră de la Securitate: este, cu siguranță, voluminos! Dar să răsfoim și ceva mai veche literatură. Ion al
În fine, o prognoză optimistă! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16425_a_17750]
-
ia acasă. Citind, se transformă treptat într-o domnișorică foarte agreabilă. (Cartea începe și ea să emane parfumuri.) Ceea ce, bineînțeles, stârnește invidia surorii sale gemene. Aceasta se hotărăște să facă bucăți volumul. De aici, tărăboi. De necaz, victima împrăștie iarăși miasme. Până la finalul vesel nu mai e mult. Important e că înfruntarea nu mai are consecințe capitale. Lupta nu se duce între bine și rău, ci între educație și proastă creștere. E, până la urmă, doar un capriciu copilăresc. Cel de-al
O carte cu secret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5595_a_6920]
-
agresivitatea unor domni pentru care modelul de gândire și comportamental este copiat din discursurile lui Vadim, și nicidecum din eseistica lui H.-R. Patapievici. Fundătura în care s-a intrat (și din păcate s-au prins în această plasă cu miasme neplăcute și destui oameni tineri, cu nimic mai breji decât înainte-mergătorii lor I. Vitner, Sorin Toma sau Nestor Ignat) nu cred că va permite, în viitorul imediat, discutarea cu calm a Omului recent. Din simplul motiv că ne găsim în
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
erau vrednice de arătat tineretului studios precum și oamenilor de treabă. Din contră, cu ajutorul cenzurii, am fi cunoscut doar partea în care materia ar fi avut doar calități decente, în ciuda dialecticii ei infernale. Astfel, orbește, pe pipăite, legați la ochi, cu miasmele vieții strict analizate, am fi intrat cu toții grămadă, murmurând preceptele societății perfecte, raiul lor, raiul recondiționat... * * * Oamenii fără trecut, tinerii așadar, aruncându-și umbrele numai înainte, în viitor, în trecutul invers, trecutul pe dos... Soarele luminându-le trupurile, proiectate în
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
urma dublei mele băi de toate zilele: unu, am scăpat parese de păduchi și doi, celula, chiar dacă se jilăvește și se îmbibă de mirosul sării și-al algelor, măcar nu mai duhnește a căcat și a blană râncedă de țap - miasma ce predomină în mod normal. Două binecuvântări numai, dar provocarea e suficientă pentru puterile mele de calcul mintal. Plutind așa în neștire în apa rece, îmbiat și scuturat de frisoane de parcă aș fi deja în repetiții pentru ce mă așteaptă
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
le-am pierdut șirul. Nopțile și zilele se scurg identic și doar alternarea imaginilor chipului lui Carol, cu plasă de ținut mustața și fără, mă asigură că timpul trece neștiut, în continuare, ca un mecanism stricat" Briza aducea pe înserat miasme de moluște și alge putrede și roiuri de țânțari înfometați, care produceau lungi și chinuitoare insomnii. Insectele năvăleau în benzi organizate, atacând trupul în mai multe locuri deodată, făcând inutilă orice sforțare de apărare. De la un timp, Carol începu să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]