663 matches
-
și Lal vorbeau mărci atât de diferite de engleză străină, și mai era amuzant și că erau unul Înalt și celălalt scund. Pentru el Înălțimea Însemna hiperactivitate pituitară și poate și uscare vitală. Cei mari câteodată păreau să aibă minți micșorate, ca și cum țâșnitul În sus costa creierul ceva. Cel mai ciudat În a opta decadă de viață, totuși, era un sentiment spontan de prietenie. La vârsta lui? Asta era pentru tineri, ce Încă visau la dragoste, la a Întâlni pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
găsea astâmpăr; n-asculta nici glasurile care o întrebau, nici nimic, intra în întuneric, se ducea; și târziu se întorcea, se furișa pe ușă. Maică-sa ridica un cap mare, cu părul zburlit, prin semiîntunericul împrăștiat de lampa cu fitilul micșorat. Cu glas mustrător, cu neliniște, îngâna: — Ce ți-i de cap, fată? Unde te duci? Am să te spun lui tatu-tău și are să fie rău de tine... Fata încrunta sprâncenele fără să răspundă, se dezbrăca repede și se înghemuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
copiii lor, dându-le cărți de rugăciuni evreiești, făcându-le rost la Paște de azimă, învățându-le care sunt felurile de mâncare interzise, convingându-le să se conformeze legii lui Moise. Sfânta noastră credință catolică se vede astfel înjosită și micșorată. De două ori a fost nevoită mama s-o pună să coboare tonul, căci stăteam în patio în acea dimineață de primăvară și Salma n-ar fi vrut ca batjocura aceea să ajungă la urechile vreunui vecin răuvoitor. Din fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu voce nesigură: „Îți voi da straiele și fata!“, după care se îndreptă spre casă, trecând printr-un șir de oameni care încuviințau în șoaptă. — Voise să iasă cu fața curată în fața vecinilor, comentă mama cu detașare, dar se simțea micșorat și neputincios. Apoi adăugă, străduindu-se să nu lase să se întrevadă nici o ironie: — Pentru tatăl tău, aceea a fost clipa în care Granada a căzut cu adevărat în mâinile inamicului. * * * Zile întregi, Mohamed a rămas abătut acasă, nemângâiat, refuzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pahare sparte și draperii călcate în picioare, viața de șobolani a manglitorilor, bucuria nebuniei pe care o au fiii haosului. A doua zi m-am trezit cu un spate care semăna cu un acoperiș de olane, uscat ca un deșert, micșorat. Pe coridor m-am trezit cu două televizoare - alb-negru, de cincisprezece lire. M-a luat dracu până am reușit să scap de ele. Am făcut un adevărat du-te-vino pe scările alea, după care am luat-o împleticindu-mă pe străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
e ora Când vinul Ne-a făcut suspecți. Cadențe De târziu orologiu. Dacă a mai fost vreodată Mai bine ca acum, Sau a dormi Peste ziua de mâine... Altă realitate. Cum, de la un etaj Se vede Autouri Și-o lume micșorată. Cum recompare Junia În cârciume igrasioase. Amici, Cadențe De târziu orologiu... O haină, pe gust, Să părăsim Necunoscutul Leviathan. * ESTETIC URBAN Orașul seara... Șantiere în repaos. Și firme scrise Din becuri înstelate. Orașul seara... Pe o piață Cu sclipiri de
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Da, vulturul meu, pasărea mea în zbor. Da. Când s-a trezit, a găsit-o pe Livia Cramm moartă, cu amândouă mâinile înțepenite ca niște gheare în jurul propriului ei gât. Cana cu apă era răsturnată, iar grămada de pilule considerabil micșorată. Abia mai târziu în dimineața aceea Vultur-în-Zbor a descoperit că prețioasa lui sticluță, fiola cu lichid albastru, dătător de liniște, dispăruse. S-a dus să-i ceară socoteală lui Deggle, care stătea întins, ca de obicei, pe canapeaua acoperită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și care prin ochelari părea a nu vedea decât ce vrea, și anume gleznele femeilor; Lina cu boala ei de veri și verișoare și ea însăși, Mini, care pentru a-și complecta ierbariul se vârâse în așa buruieni! Se simți micșorată. Cercul de izolare, care o aureola obicinuit, părea înlunecat . Mini credea că în jurul fiecăruia, undele simțirei răspîndiie nu se risipesc, ci se condensează într-un nimb. Trăim, astfel, înconjurați ca de o pavăză de emanațiunea noastră spirituală în jurul formei materiale
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Hallipa fără de moșia lui era un om fără rost, fără adăpost. . . un vagabond. în Elena, iubirea pentru tatăl ei era așa de mult identificată cu situația și cu virtuțile lui, încît, în adevăr, ea acum nu-1 mai putea vedea decât micșorat și rătăcitor. Mini se gândi la câte legături trebuiesc pentru a alcătui un sentiment. Din câte sfori se împletește nodul unei iubiri, pentru a o întări. 113 Se gândi apoi la o dragoste care ar găsi numai în ea însăși
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
prin brutalitatea lor, îl readuc la realitatea reală și îl pun în situația să-și dea seama de limitele artei sale. Într-adevăr, la ce mai folosesc cărțile când ele plutesc pe apă? Cel care le scrie se poate simți micșorat și se poate întreba cum să-și ajute semenii, ce să facă pentru ei, când el nu știuse decât să scrie. Și aici, deodată, în ciuda acestor adevăruri, putem înțelege valoarea incalculabilă a artei. Cărțile, în mod fizic, se distrug. Bibliotecile
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de falsă exasperare: —Ce-i? Știam că era ceva de bine, înțelegeți? —Arăți... Luke a făcut o pauză. —... frumoasă. Răspuns corect. Nu știam restaurantul unde m-a dus Luke. Nici măcar n-auzisem de el. Dar era minunat. Covoare groase, lumina micșorată pâna la limita întunericului și chelneri modești care murmurau cu un accent franțuzesc așa de exagerat, încât nu se înțelegeau nici între ei. Luke și cu mine n-am vorbit aproape deloc toată seara. Dar asta nu indica vreo formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
legat, războiul, rana lui la picior, teroarea legionarilor, totul, foamea, bolile, ura de după război, toate ne-au legat, până s-a întâmplat cu arestarea aceea, până ne-au luat băieții, atunci, dintr-odată, s-a surpat, un munte de om, micșorat, așa, nici n-ai timp să te dezmeticești și nici nu mai am minte, nu mai pot judeca, domn’ doctor, nu mai pot sta locului. Și: uriașul blajin și glumeț, fără memorie,fără sentimente, care traversează, voios, intangibil, străzile, parcurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai e ce-a fost. Devine provocare, regenerare. Și umor și necesară nesimțire. Mimarea libertății, da da, că și mimarea... Da, da, când nimic nu mai e, atunci mimarea...“ Mica suspiciune, mica bârfă, mica viclenie. Micile vânzări de suflete mici, micșorate, strivite? Plictiseală, plictiseală! Fantoma care cutreieră și devorează lumea! Mohorâții... Plictiseala, frater, dulcissime, amantissime. Vorbe din somn, parcă. Nici că-i păsa. Dădea drumul la tirade Anatol Dominic Vancea de parcă polemiza cu foști colegi de facultate. De parcă nu știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
principale, dar asta-i îngăduit în oraș de când au venit americanii), astăzi deja sunt în București. Mama e tot unde-am lăsat-o, în fotoliu cu trupul aplecat mult spre televizorul care difuzează telenovele și reluări, până când din pupilele ei micșorate chiar am impresia că or să erupă actorii latino. Să știi, dragă, că soacra lui Cami are vreo șapte telenovele pe care le urmărește, eu nici măcar asta nu-mi permit dacă sunt femeie la treabă (aici începea să râdă „din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mezaninul unei case verzi semiprăbușită, cu o pisică bătrână umplând tot cadrul geamului. Se mutase la bloc, fără telefon, dar mi-a rămas mobilul - îl mai ai? Ce să însemne asta - îmi zic, privind-o ca de departe, cu ochii micșorați - o vrea să reluăm o legătură sau mi se pare mie? Sună-mă seara, după șapte, șopti scurt din vârful buzelor deja ridate. Nedându-mi timp să răspund, și-a sorbit ultima gură de cafea din paharul de plastic care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
picioare, El salută, nemișcat, cu brațul Întins. Chipul Lui mic, scofâlcit, pe care Îl știe de pe toate panourile, din toate jurnalele de știri, Îi este la fel de familiar ca al lui Walter, al Christei, e bucuroasă să-i recunoască fața mică, micșorată, zvâcnind de ticuri și Încearcă să Îi ghicească mâna paralizată. Vocea lui, strigând printre aplauze, Îi este la fel de cunoscută ca vocile celor pe care În fiecare dimineață Îi vede În jurul mesei ovale, În fața celor patru, a celor trei cești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
grăbit să izbucnească. Mi-e teamă să nu fi trecut chiar o jumătate de secol de când am plecat de acolo ca să-mi Încep viața aici! Și, când te Întorci, totdeauna mergi ca În vis: aceleași case, aceleași străzi, numai că micșorate, chircite. S-au degradat Între timp și ele, așa cum și trupul tău s-a degradat. În copilărie toți din jur erau, dacă nu tineri, măcar plini de viață, puternici... Lumea Întreagă era nouă, proaspătă, pentru că ochiul copilului transferă asupra celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
le-oi strânge, cum de nu, că nu le-oi lăsa nestrânse, da’după ce m-oi gândi bine-bine..., răspunde acel Gheorghe, scărpi-nându-se cu nădejde pe sub cușmă și nu mi se pare, acesta fiind adevărul: omul chicotește, chihnește Îndelung, cu ochii micșorați, de parcă tocmai i-ar fi jucat o festă celuilalt, prostul care-l Întrebase prostește o strașnică prostie. Tata nu insistă, nu așteaptă răspuns, dealtfel, de pe la jumătatea Întrebării se și afla cu spatele spre Întrebat, văzându-și de drumul lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
înspăimântată, de când atârnă acolo, cine știa că vom avea nevoie de el? Fără să mă bâlbâi, de parcă aș fi sunat după un taxi, comand o ambulanță, apoi mă întorc în dormitor cu pași sprinteni, aproape provocatori. Stau în fața ochilor lui micșorați, care par închiși chiar și atunci când sunt larg deschiși, și îl informez pe un ton sec, trebuie să te îmbraci, Udi, imediat vin să te ia, iar el se retrage, întorcându-și fața de la mine, ochii săi se despart cuprinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
rog, mă rog, mă depășește... Uite, ne trimit pe noi la muzeu, bre, fiindcă nu mai au oameni disponibili, iar acolo se pare că e vorba numai despre furăciune curată, fără violență, oftase nea Sandu. Acum, Avocatul își atârna pupilele micșorate, de ochii bătrânului și hârșitului polițai, aducându-și aminte de o expresie dragă aceluia (Dom'le, cum mai lucram noi, pe vremuri, cot la cot, la meserie, milițian și procuror, nu polițist și parchetar, ca astăzi! aluzie străvezie la schimbarea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
aici de când lumea. Inspira încredere și țăranilor prin vorba-i blândă, printr-o bunătate potrivită împrejurărilor, prin pilda lui de muncă și energie. Doar Isbășescu, ocupat cu refacerea registrelor distruse, îl urmărea cu o dușmănie ascunsă, socotindu-se jignit și micșorat pentru că îi uzurpă locul ce i s-ar fi cuvenit lui și numai lui după toate legile și dreptățile, mai ales că a suferit atât din pricina lealității lui față de Iuga. Duminicile, Grigore strângea pe țărani la curte, să le asculte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ele, pentru școlarizare, pentru retribuirea corectă a muncii, pentru azil, etc., părțile s-ar împăca. Retribuția muncii ar trebui majorată automat, proporțional cu creșterea beneficiului, obținut din munca depusă. Retribuția muncii contează, dar foarte importantă este și puterea de cumpărare, micșorată continuu de creșterea liberă a prețurilor. Din anul 1989, încoace, a avut loc și încă mai are loc o inflație galopantă, concretizată prin creșterea prețurilor fără limite, mascată de așa numita economie de piață. În acest context, unii oameni nu
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
urină... Și reținuta lui mamă care, în clipa când șuierase trenul de plecare, își ascunsese sub voaletă ochii neajutorați, ajunsă în atât de puțină vreme - cum, Doamne, cum ? - această făptură înspăimântătoare. Sub picurarea vie a lumânării, un cap înnegrit și micșorat cât pumnul, părând mai mic pe imensitatea albă a pernei, cu ochii sclipind înghețat, cu buzele vineții și arse. Nemișcată și doar respirând zgomotos, un ciudat șuier al aerului, ca o luptă cu ceva nevăzut asupra căruia ea își concentrase
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de psihologie socială (succesul televiziunii în defavoarea jocului), de filozofie (rolul mesajului sportiv), de ordine socială (regulamentele) și de la disciplinele comunicării (arte). Reflectarea inversă a realului, non asemănarea duce teoretic la: -trecerea de la problemele creatoare către probleme teoretice; -materialul social apare micșorat și sfărâmat; -între semnificație și material nu există legătură și important este mediul ideologic sportiv, mediul prin care conținutul este prezentat altfel; -sportul nu se mai bazează pe asemănare, ci, pe detașare și pe izolare; -poetica sociologică sportivă rată că
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
aceea, izbucnind deodată Într-un hohot nemaipomenit și vărsînd jumătate de pahar, fiindcă Juan Lucas tocmai Îi micșorase capul printr-un procedeu pe care numai el Îl cunoștea. Și el se prăpădea de rîs cînd ea Întindea brațul cu capul micșorat atîrnînd de cîteva fire de păr și se uita la el și apoi Îl așeza pe creștetul băieților lui Altamira. Dar pe ei nu i-a amuzat de loc scamatoria asta; au Înțeles bieții de ei că În seara aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]