254 matches
-
termină la nivelul indicațiilor scenice, atent precizate ideologic, desfășurarea ulterioară fiind întru totul previzibilă, printre înșiruiri de lozinci, metafore schingiuite contextual și sancțiuni pe eșantioane sociale. V. abandonează clișeul propagandistic în 3 comédii, adoptându-l pe acela al cazurilor de mic-burghezi beneficiari ai unor moșteniri dubioase. Autorul are acum ocazia să satirizeze copii răsfățați, cucoane simandicoase și soți fanfaroni. Fără subtilitatea lui Tudor Mușatescu, el nu obține însă decât efecte prin ricoșeu, niște fragile similarități de spirit, într-o imitație înfundată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
am legat de ceva care În infirma ordine politică semăna cu firea mea profundă, cu dorința mea intimă. Da, exista ceva În hitlerism care semăna cu ceea ce aș fi vrut să fiu, dacă nu aș fi rămas Înlănțuit nașterii mele mic-burgheze și franțuzești. La douăzeci de ani, visam să devin englez sau american sau german, să nu rămân, În orice caz, francez. Mai târziu, am visat de asemenea să fiu rus. Aș fi vrut să fiu cel mai furios dintre războinici
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
visat de asemenea să fiu rus. Aș fi vrut să fiu cel mai furios dintre războinici și În același timp să mă mențin Într-o asceză absolută, Într-o detașare totală. Ce m-a oprit să fiu comunist? Ascunzișurile mele mic-burgheze și neîncrederea evreilor. Dar simțeam că acolo se află reîntoarcerea la valori. Pe acolo ajungi să domini din nou poporul. Stalin e de drept divin, de drept popular absolut și oamenii lui sunt niște aristocrați cum n-au mai fost
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
dialogului, bine stăpânită de T.-B., a făcut ca acest roman să fie dramatizat în epocă (de scriitorul bucovinean A. Mitric). De astă dată, mediul în care personajul titular caută liniștea, dar în alt fel decât Andrei Stoican, este lumea mic-burgheză, cu toate cusururile ei. Negoiță se teme, exprimându-și opiniile, să nu tulbure pe cineva ori ceva (ordinea socială). Dar realitatea îl strivește, soția și singurul său „prieten” îl chinuie, ca și instituțiile statului (poliție, armată etc.). Pentru că „evadează” din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
nu rămână doar decorativ, lumina să nu se stingă când ți e lumea mai dragă ! poșta și telefoanele să funcționeze cu destulă regularitate, ziarul la care ești abonat să-ți vină (aproape) în fiecare zi etc. etc. ! Ce ideal meschin, mic-burghez, profund minor și detestabil, într-adevăr ! Ce lipsă lamentabilă de... spiritualitate, de trăire întru duh și ființare... Visez doar un modest, foarte modest, umil de modest, întru (vorba lui C. Noica) civilizație și cultură, definitiv pătruns de astfel de aspirații
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
traducere a realității (a realității obiective - n.n.) el nu poate fi tradus niciodată». Dar aceasta duce la agnosticism. (Ă). Socotim deci că necesar și foarte util era aici a se așeza accentul pe Împrejurările speciale ale apariției simbolismului, pe optica mic-burgheză a promotorilor lui, prinși Între Încleștarea proletariatului cu clasele posedante, atașându-se o vreme sentimental de primul, părăsindu-l În momentele de Încercare, adică după Comuna din Paris În Franța, după revoluția din 1905 În Rusia, după trădarea generoșilor la
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și chipul muncitoarei de azi, trimisă de muncitoare Adela Pagu de la F.R.B. Căci, dacă aceasta din urmă critică doar o cronică literară, poetul Geo Dumitrescu critică toate cronicile nuvelei pentru că nu au observat esențialul: zugrăvirea realității printr-o metodă reacționară, mic-burgheză: naturalismul: „În drumul ei tot mai larg și tot mai direct către inima realităților revoluționare, literatura noastră a cuprins În ultimii ani din ce În ce mai multe dintre temele zilelor noastre. (Ă). Tov. Marin Preda s-a lăsat și el ispitit de o
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lărgește viziunea artistului și o limpezește structural. Ion Călugării reușește să situeze istoric păturile sociale de care s-a ocupat și altădată, iar aceasta constituie un alt succes al artei sale. (Ă). Romancierul se desprinde În bună măsură de duioșia mic-burgheză care colora imaginea acelei bătrânești și neschimbate uliți a cârpacilor, unde visurile tulburi ale lui Buimaș, băiatul Tiprei, reflectau Însăși dorința autorului de a se smulge, de a evada din această viață golduroasă. Romancierul și-a propus a Înfățișa elementele
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
celor mai buni fii ai clasei muncitoare, din capacitatea lor de a mobiliza și conduce la luptă marea masă a celor asupriți și exploatați. (Ă). Resturile mentalității mic burgheze apar mai puțin evidente În critica vechii societăți tocmai pentru că poziția mic-burgheză este criticistă, pentru că mai ales critica simplă, neînsoțită de ilustrarea a ceea ce pune la loc, dezvelește mai puțin deslușit pozițiile, poate coexista cu o atitudine Încă șovăielnică. Dar trebuie să Înțelegem că nici În critică scriitorul nu va putea face
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
gândește și ce dorește" (Documente și materiale...: 1988, 89). Pentru un bolșevic bătrân ca Viaceslav Molotov, leninismul post-bolșevic era foarte asemănător "deviației buhariniste". Acest a condamnat vehement și profetic acest tip de umanism, fundamentat în esență de Hrușciov, drept "filistinism mic-burghez" (Chuev: 1993, 362) și a declarat fără ambiguitate, demonstrându-și formația revoluționar-leninistă: Nu poate exista decât un scop major dacă vrem să avansăm: numai revoluția internațională. Nu există nimic, nicio alternativă mai sigură decât aceasta" (Chuev: 1993, 389-390). În concluzie
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
politice a secretarului general (Fischer-Galați: 1967, 39; Rațiu: 1990, 28-29). Cifrele și procentajele exacte, "din noiembrie 1948 până în aprilie 1950", sunt următoarele: 913 027 membri de partid verificați, dintre care 38, 52% muncitori, 35,25% țărani și 26,23% "elementul mic-burghez de la orașe". Dintre aceștia, marea majoritate, 98,24%, intraseră în partid după instaurarea guvernului Groza. 21,13% și-au pierdut carnetele de membru, mai exact 192 881. Și, în final, "Din cei 720 146 de membri confirmați, 84 391 sau
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și pentru discuții particulare, "nepartinice", a căror conținut, în manieră total ne-leninistă, nu ar fi fost deliberat aduse la cunoștința membrilor Biroului Politic. Imputându-i și supărarea, pentru discuții în fond "principiale", nu personale, Luca a răbufinit: "Nu sunt mic-burghez ca să mă supăr. Cer critică justă", acuzându-și colegii că "mistifică" situația în defavoarea sa și că responsabilitatea pentru implementarea reformei este colectivă, pentru ca imediat după aceea să se dezvinovățească: "în tot timpul acestei lucrări eu am fost ocolit". Concret, Luca
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
încercat să se ridice deasupra partidului însuși, au calomniat sistematic conducerea partidului, au negat rolul Comitetului Central și au practicat pe scară largă cultul personalității, proslăvirea propriei lor persoane (sic!). Ei s-au înconjurat de tot soiul de elemente străine, mic-burgheze, declasate, care se prosternau în fața lor, îi tămâiau și-i adulau. Ei duceau o politică de înnăbușire a criticii, de cultivare a ploconelilor și servilismului, de încălcare sistematică a liniei și hotărârilor partidului în cele mai importante probleme, încercând să
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
respectiv să îi acuze pe contestatari de ipocrizie și generalizări eronate, în al doilea caz. "După mine", se pronunța salvator Apostol, "și Miron și Ioșca vor să îmbrace în mantia principialității nemulțumirile lor personale acumulate ani de-a rândul, orgoliul mic-burghez și ranchiuna". Acțiunea celor doi putea fi redusă, continua vorbitorul, la o "răfuială personală" cu prim-secretarul PMR. "Dar Gheorghiu-Dej nu este o persoană izolată, ruptă de Biroul Politic și de Comitetul Central, de partidul nostru". Urmează o menționare sinoptică
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
forța motrică a mișcării revoluționare. Și cum partidul devenise sinonim cu Gheorghiu-Dej, concluzia se impunea de la sine. Motivele identificate de către Constantinescu pentru explicitarea poziției lui Doncea constau în, pe lângă "resentimentele care merg până la ura personală față de tovarăși", în "influența puternică mic-burgheză, burgheză chiar", în raport cu care acesta "s-a arătat foarte receptiv" (Tudor, Cătănuș: 2000, 152; vezi și Tănase: 2004, 66-70). Discursul nu l-a scutit pe Constantinescu de sarcasmul și ironia mușcătoare a foștilor săi colegi, care i-au pus întrebări
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
143-144). De asemenea, nu îi lipseau apetența pentru eroism și conflict, ambele considerate ca având un rol regenerator pentru societățile umane (Meisner: 2008, 29-30). Apoi, la fel ca Stalin și ca semi-discipolul său, Ceaușescu, Mao nu avea încredere în tendințele "mic-burgheze" ale intelectualilor; spre deosebire însă de liderul sovietic și la fel ca cel român, Mao insista, fapt care îl apropie de leninismul revoluționar, asupra necesității educării comuniste a intelectualilor, nu a epurării lor (Tsetung: 1971, 457-459). De asemenea, "centralismul democratic
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
culturale. Între manipularea simbolică și cea organizațională nu există însă diferențe "semnificative" (Shafir: 1985, 53). Mai mult, cele două sunt parte ale aceluiași proces ideologic prin care leninismul romantic a asaltat societatea română, urmărind, fără succes, să îi exorcizeze înclinațiile "mic-burgheze" și să o ghideze înspre ceea ce înțelegea prin comunism. Nicolae Ceaușescu a reprezentat desigur principala sursă ideologică a leninismului romantic. Formarea sa intelectuală devine astfel un instrument indispensabil înțelegerii felului în care a gândit și a condus România timp de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
PCUS, ca de altfel și pe el însuși, că nu urmărește decât revirimentul regimului leninist cehoslovac, fundamentarea lui pe baze solide, reale, democratice și, cel mai important, câștigarea încrederii populației în partid. Pentru Brejnev, toate acestea nu însemnau decât "deviaționism mic-burghez". Să vedem în continuare, mai pe larg, ce obiective își trasase noua conducere cehoslovacă în "Programul de Acțiune" care îi definea convingerile: Nu ne schimbăm orientarea fundamentală; în spiritul tradițiilor noastre și a deciziilor precedente vrem să dezvoltăm la maxim
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
șansă, dacă am renunța la oportunitățile noastre (Excerpts from the 'Action Programm' of the Communist Party of Czechoslovakia). Spre deosebire de retoricile asemănătoare ale unor partide leniniste, care erau numai normative, urmărind să forțeze impunerea leninismului asupra unor populații caracterizate de spirit "mic-burghez", programul noii conduceri cehoslovace era în mare măsură și descriptiv, nu numai normativ. Reformele gândite și puse în practică s-au maturat de-a lungul mai multor ani și beneficiau din plin de susținerea populației, care dorea cu ardoare "schimbări
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cele cinci state "frățești" reproșau regimului Dubcek desprinderea de leninism prin slăbirea și chiar abolirea controlului asupra societății, a "maselor fără de partid", prin eliminarea cenzurii mediatice și, cel mai important, prin infiltrarea voluntară a paridului de tendințe, idei și procese "mic-burgheze", toate acestea rezultând într-o "situație absolut inacceptabilă pentru o țară socialistă" (Scrisoare adresată CC al PCC..., în Pătroiu: 1998, 64-66). PCC a răspuns pe același ton "mic-burghez", care nu prevestea nimic bun din punctul de vedere al leninismului sistemic
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
mai important, prin infiltrarea voluntară a paridului de tendințe, idei și procese "mic-burgheze", toate acestea rezultând într-o "situație absolut inacceptabilă pentru o țară socialistă" (Scrisoare adresată CC al PCC..., în Pătroiu: 1998, 64-66). PCC a răspuns pe același ton "mic-burghez", care nu prevestea nimic bun din punctul de vedere al leninismului sistemic. Insistând asupra faptului că numeroasele contradicții sesizate de viitorii invadatori reprezintă rezultatul unui proces îndelungat și "nu pot fi soluționate în mod satisfăcător, imediat, pe termen scurt" noua
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ar fi auzit că "autoritatea" partidului trebuie câștigată în ochii populației, Lenin probabil că ar fi zâmbit. Pentru el, autoritatea partidului trebuia impusă atât cu forța, cât și prin măsuri persuasive, unei societăți inamice în esență, structurată de o mentalitate "mic-burgheză". Treptat, și procesul era unul de lungă durată, pe măsură ce societatea ar fi dezvoltat o conștiință normativ-leninistă și ar fi devenit imună la asaltul propagandistic "imperialist" și total impenetrabilă în raport cu ethosul "burghez" de abia atunci partidul ar fi putut fi apreciat
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
suficient influența lor socială"". Recunoscând necesitatea criticării constructive a erorilor anterioare a partidului, Dubcek insista că munca în folosul prezentului trebuia să predomine. Deși partidul era nevoit de acum să își "câștige" prerogativele politice și să cedeze astfel în fața tendințelor "mic-burgheze" ale societății, aflate în plin avânt societatea nu putea totuși să îl tragă la răspundere în caz că ar fi eșuat. Dar o astfel de perspectivă, lipsită de fezabilitate ""în condițiile prezente"", putea fi luată în calcul într-un viitor mai mult
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
criticile din și din afara partidului, pentru a putea deveni cu adevărat forța conducătoare a societății. Leninismul post-bolșevic încearcă o recuperare a leninismului cu mijloace și în spirit "burghez", am putea spune, asta după ce leninismul sistemic adoptase deja atitudini și idei "mic-burgheze". Nu degeaba Molotov, care mai era în viață la începutul perioadei Gorbaciov, cataloghează noua orientare drept "deviație buharinistă", (adică și mai de dreapta decât "deviaționismul" lui Brejnev), iar pe Dubcek și Gorbaciov îi încadrează în aceeași categorie a "deviaționiștilor de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
vigoare. Construită după tipare leniniste, aceasta ar fi constituit un indispensabil ghid de acțiune al combatantului. "Socialismul nu se poate construi prin nesocotirea legilor, prin încălcarea lor, prin anarhie!" declara răspicat Ceaușescu. "Aceasta reprezintă o mentalitate și un spirit burghez, mic-burghez, străin concepției revoluționare, străin clasei muncitoare, care, prin esența ei, este clasă disciplinată, revoluționară!" (Ceaușescu apud. În sprijinul activității...: 1986, 109. subl. în orig.). De altfel, disciplina, alături de rezistență, era considerată cea mai importantă calitate a luptătorului; curajul și "vitejia
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]