425 matches
-
aici sau concentrat valorile culturii românești. Năzuind să pătrundă și el, lucru care s-a întâmplat repede, încă nu știa că Bucureștiul e totodată o concentrare de obedienți care, lingând blidele, pretind altora tot soiul de servituți. Își salvau propria micime preschimbând idealuri înalte în doctrine stereotipe. Puterea lor era înspăimântătoare. Nici măcar versurile poetului nu ne pot indica momentul în care încrederea aceasta i s-a spulberat definitiv. Schimbările de acest fel se notează de regulă într-un jurnal intim pe
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
deoarece nu constă decât în focalizarea atenției asupra unor fapte bine stabilite. Aș căuta să-i fac pe tineri intens conștienți de trecut, de faptul că viitorul omenirii va fi, după toate probabilitățile, incomparabil mai lung decât trecutul ei, de micimea planetei pe care trăim și de faptul că viața pe această planetă nu-i decât un incident vremelnic. Iar odată cu aceste fapte, în care accentul cade pe insignifianța individului, aș prezenta un ansamblu de fapte total diferit, care să întipărească
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
pur și simplu dislocate de la locul lor din cauza zdruncinăturilor, iar șezutul ne durea îngrozitor, întrucât stăteam direct pe platforma Molotovului, șoferul a încetinit și a virat mult spre stânga, pe un alt drum. Din poziția înghesuită în care stăteam, în ciuda micimii mele și a prafului care ne umplea ochii, am putut citi în fața noastră pe o pancartă mare de tablă vopsită în galben, scris cu litere roșii, mari, de tipar: "GOSPODĂRIA AGRICOLĂ DE STAT PAVEL TKACENCO". Am străbătut incinta gostatului de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mai fericit / Își revărsa lumina pe-acest pământ robit" se tânguia Cârlova. Călinescu observa că "fiece poet din preajma lui 1800 își are ruina sa" în care vede "de cuvinte și idei izvor." Ca procedeu general, îngroșându-se tezist-romantic contrastul între micimea contemporaneității și magnificența vremurilor trecute, evocată prin mărturia depusă de "ale turnurilor umbre". Moda "ruinurilor" a răposat de mult; la mijlocul veacului trecut se putea vorbi chiar de opusul ei, doar se cânta monocord, entuziast și calp, zidirea, șantierul, construcția nouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
nedrepte, faguri facă-se și vin. Din înfrângeri, scări și trepte, din căderi, urcuș alpin. Nu întâmplător Gyr și-a intitulat această poezie „Metanie”, pentru că metania e cea în care omul se pleacă cu fața la pământ înaintea lui Dumnezeu, recunoscându-și micimea și starea de creatură din pământ. În același timp, metania înseamnă micșorarea și mărirea, dar și căderea și înălțarea noastră. „Metanie” ne trimite în mod superb, cum numai creștinismul o poate face, din abisul suferinței către sublimul înălțimii divine, în
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
divină, este Dumnezeu Întrupat, face parte dintr-un „plan” cosmic și a resuscitat spiritual Întreaga omenire. „Lecțiile” lui Socrate au primit numeroase amendamente, „lecția” lui Isus strălucește În perfecțiunea ei pretutindeni și definitiv. Învățătura filosofului ne trage În jos, arată „micimea” noastră, ne Încurcă mințile, iar cea a Mântuitorului ne Înalță spre ceruri, ne arată cât de „mari” putem ajunge și ne luminează. Din perspectiva creștinismului, omul este o ființă suspendată Între cer și pământ, nedesăvârșită, dar care este chemată să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
liber în a lua orice decizie. Într‑adevăr, în urma acestei minuni dumnezeiești, regele a suferit o rătăcire temporară a minții, purtându‑se ca un nebun (¥logon). Lecția primită i‑a servit la conștientizarea adevăratului său loc în lume și a micimii sale în raport cu măreția divină (ibidem). În cel de‑al doilea caz, iconomia lui Dumnezeu a fost să vădească necinstea satrapilor lui Darius față de Daniel. În consecință, divinitatea nu intervine niciodată în istorie fără un motiv bine determinat. Minunile fac parte
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
kantian al nuvelei actualizează una din cele două accepțiuni asupra noțiunii. În Critica facultății de judecare (1790), I. Kant distinge în natură două feluri de mărimi care trezesc simțul infinitului : un infinit matematic, legat de dimensiunea formelor naturale comparate cu micimea noastră și un infinit dinamic, legat de forța elementelor comparată cu slăbiciunea noastră. Dacă Dionis încearcă să pătrundă primul infinit, Dan se va confrunta, în căderea sau înălțarea lui, cu al doilea. Convertirea unei forme de infinit în alta echivalează
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
să le facă pentru a înțelege ce anume să privilegieze din întregul discurs matern. Mama nu observă că eforturile nemăsurate pe care fetița trebuie să le întreprindă pentru a o înțelege sunt sortite eșecului și că ele îi confirmă Katiei micimea ei și sentimentul că nu va reuși niciodată să-și satisfacă mama” (Lamunière, 1993). Tânăra reproduce incapacitatea de a dialoga cu fiica pe care i-o reproșa mamei sale. Ea vorbește cu Katia ca și cu un adult, neputând susține
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
forță motrice a unei înțelepciuni umane fondate pe acceptarea a ceea ce era considerat ca fiind Răul. Sau G. Bataille, care, în toată opera sa, a arătat forța excesului în constituirea omului suveran. Acest "om al surplusului" care nu se adaptează micimilor contabile. Fără să-l uităm pe G. Deleuze: "Ne servim de excedent pentru a inventa noi forme de viață". Chiar dacă faptul nu este conștientizat sau verbalizat ca atare, această preocupare pentru calitativ pare a prevala în practicile anomice despre care
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
aibă un grad foarte mare de toleranță etnic-religioasă” (p. 29). Datele sunt prezentate în tabelul 5. Și iarăși probleme statistice. În primul rând nu este indicată semnificația statistică a diferențelor dintre localități. Probabil că nici nu are sens statistic datorită micimii „subeșantioanelor”: Brașovul (54 persoane), Bacăul (63), Constanța (58) etc. Problema de fond este însă alta. Brașovul este substanțial mai tolerant decât altele pentru că populația sa are „o experiență de migrațiune duală”? sau a altor factori „ascunși” în „experiența duală”? Mai
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
a intitulat romanul chiar ”Pământul” pentru a sugera importanța acestuia - element care poruncește sufletului și aprinde poftele în viața țăranului. Acest roman reprezintă ”un magnific imn adus pământului”, atribuindu-i rolul principal și personificându-l, având ca temă opoziția dintre micimea omului, neputința acestuia și imensitatea, rodnicia pământului, conferindu-i astfel romanului o aură de epopee. Pentru a avea pământul mult râvnit și pentru a-l stăpâni, personajele lui Zola sunt capabile de orice act, de orice sacrificiu, asemenea eroului rebrenian
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
particule de pâine și de vin. Ca tot ceea ce se încorporează în noi prin mijlocirea corpului, alimentele devin părți non divizibile (neidentificabile ca părți) ale corpului nostru, adică ale nouă înșine. Ele nu mai sunt recognoscibile, nu din cauza extremei lor micimi, ci pentru că și-au schimbat natura. Prin intermediul corpului nostru, ele devin într-un anume fel noi înșine. Cele două planuri, cel al identității numerice și cel al identității substanțiale sau personale, rămîn distincte, ceea ce vrea să însemne de fapt că
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
existența eterului, elementul de bază al acestuia, numit omni, fiind format dintr-un nucleu pozitiv - „omnion” și un element negativ - „omnitron”, ambele constituind un fel de atom eteric, neutru și mult mai mic decât un atom material. Datorită neutralității și micimii sale acest atom eteric putea trece ușor prin corpurile solide, penetrându-le, însă față de undele electromagnetice se comporta asemeni unui solid. Spațiul vid interplanetar și interstelar era considerat a fi totuși plin cu omni, dar și cu o radiație ultra
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
mădularele mai de necinste cu mai multă cinste le îmbrăcăm. Și eu sunt unul din aceste ultime mădulare, căci Dumnezeu m-a îmbrăcat cu o strălucire pe care El mi-a dat-o pe măsura Lui, și nu pe măsura micimei mele. Căci propovăduim înțelepciunea lui Dumnezeu în taină, pe cea ascunsă pe care Dumnezeu, mai înainte de veci, a rânduit-o spre mărirea noastră și pe care stăpânitorii acestui veac n-au cunoscut-o, căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a aprecia (drept..., sau într-un anumit fel); a da un anumit înțeles, o anumită semnificație (cuiva sau la ceva); a pătrunde în esența problemelor, a fenomenelor etc. vezi a socoti, interpreta: Toți scriitorii moderni... văd o legătură intimă între micimea cerebrului și între debilitatea intelectuală (Hasdeu). 4. tranz. (complementul indică manifestări, creații etc. ale oamenilor din mediul înconjurător aflate în sfera de interes a oamenilor) a analiza, a cerceta cu mintea, a examina pentru a ajunge la cunoașterea justă a
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
-mi aminteam nici în ce context, și nici când. Oricum, am beneficiat de vizionarea pe gratis a priveliștii. De la cetate am coborât în Târgu Neamț pe bicicletă, solicitând la maximum frânele. În oraș m-a mirat, pentru a câta oară, micimea casei în care locuise Veronica Micle. Întrebând despre drumul spre mănăstiri, (constatasem că Târgul era mai mare decât crezusem), am ajuns la o intersecție. Se încrucișau: drumul spre Poiana Largului, șoseaua spre Piatra Neamț și drumul pe care venisem mai devreme
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
mari ale literaturii noastre: Sadoveanu, Arghezi, Camil Petrescu, Ralea, Călinescu. Uneori este convingător, alteori nu. Că abdicările de la morală ale lui Arghezi, mai vechi sau mai noi, ar fi fost răscumpărate de puternicul său sentiment religios, din a cărui perspectivă „micimile cotidiene“ nu mai contau, iată o teză care nu convinge. Sau ce să mai vorbim despre imaginea unui Călinescu protestatar prin clovnerie, prin bufonade, prin strâmbăturile de dispreț pe care le făcea într-o adunare publică, pe când citea un text
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
nu avem aproape nici un fel de contingențe... 30 martie 1953 Am colindat pe bicicletă străzile copilăriei mele... Toate aceste case, toate aceste locuri, care mi se păreau odi nioară atât de impunătoare, atât de pline de importanță, mă surprind prin micimea și prin lipsa lor de semnificație... Să fie oare la fel în ceea ce privește toate lucrurile? Notițe în caiet Tu ești între mine și lume asemenea unei umbre imense, ce uneori mă apără de razele arzătoare ale soarelui, iar altă dată îmi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dar aten- ția ține de evidențierea ulterioară a unei body language. Nici moravurile societății în care trăiesc personajele sale nu sunt excentrice, însă discursul acestor personaje le redimensionează. Discursul este umbra pe care micul burghez, încă neincriminat serios pentru această micime, o aruncă în jurul său, iar umbra, cum prea bine știm, este sensibilă la deformare. Prin urmare, vom utiliza această analogie teratologică în contextul procesului de deformare, nicidecum cu valențele anatomo- patologice. Tipul pe care-l invocă acest personaj în registrul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
oamenii individual, pentru ceea ce au făcut și fac. După cum ne va ajuta să judecăm partidele politice și guvernările după rezultate și nu după părinții fondatori. Mă tem că nici unul dintre noi nu o să mai aibă după ce club să-și pituleze micimea și neputința. Și că o să ne privim goi, fără pene de împrumut, așa cum ne comportăm, cel puțin statistic: nu producem, nu educăm, nu administrăm, nu guvernăm. O carte de (anti)istorie a deceniului nouă ar putea să poarte titlul: Ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
om, Alexei Trandafilov, și a vrut să fie scris cu doar o baniță de orz, oamenii au refuzat să-l înscrie și l-au cam poftit să plece de-a cucu. Erau prea bogați în suflet ca să se spurce cu micimea bogătașului! Examenul de definitivat trebuia să-l susținem la Ceatatea Albă, în luna mai 1937. Dar cum să pleci? Un copil de trei ani, altul de un an, probleme...probleme...și iată-ne, claie peste grămadă, noi, familia plus o
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Avem de-a face cu două elemente, mai mult, două negentropii, ordini sau, dacă vreți, Vieți: marea, a cărei negentropie se manifestă prin zbucium; muntele, a cărui negentropie rezidă În Încremenirea sa semeață și solitară, În antiteză cu golul sau micimea din jur. O negentropie orizontală, respectiv una verticală, iar Între ele, plaja, nici mare, nici munte, adică Întrepătrunderea lor, adică Încă, entropie, degradarea fiecăruia dintre cele două elemente primordiale. Păi, dacă se Întâlnesc două negentropii, de unde să apară entropia, iar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
zile și trei nopți d-a rândul, făr-a se opri nici prin sate, nici prin orașe, pân-ajunseră la marginea mării”, în timp ce Țugunea le depășește în zbor, până în inima tărâmului infernal. Frații mai mari ratează sau refuză din teamă (sentimentul micimii ființei) drumul indicat „rutier”: „S-o dus ș-o ajuns la trei cruci, la trei drumuri. Și pă unu o fost scris: «Cine mere p-aici, nu mai vine-napoi». Cel mai mic o zis: - Eu p-aici m-oi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pune vreodată degetul pe conceptul inteligent care stă la baza acestei construcții : capcana sarcinii nedorite, firește, dar și cea a camerei impersonale de hotel în care se rezolvă avortul, capcana întinsă de domnul Bebe (cu șantajul sordid în care intră, micimea perversului de duzină și puterea megafrustratului care jubilează când are pe cineva la mână), capcana mijloacelor de transport în comun (în care călătorii erau de fapt infractori cu scadența inclusă), capcana ”aniversării în familie” (e formidabil cadrul fix în care
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]