235 matches
-
despre bolile plantelor datează din secolul XIX. În primele decenii ale secolului XX au fost publicate lucrări de micologie și fitopatologie ("I. Constantineanu" - "Les Uredinees de ", în care descrie 273 specii parazite pe 592 specii de plante; "C. Petrescu" - "Flora micologică a Moldovei"; "Gh. Ionescu" - "Ciuperci parazite pe arbori"; "I. Gințescu" - "Specii de Orobanche parazite pe tutun"). Bazele patologiei vegetale au fost puse de acad. "Tr. Săvulescu" (1889-1963), care timp de 4 decenii a creat școala fitopatologică românească" "și a publicat
Fitopatologie () [Corola-website/Science/306630_a_307959]
-
dintre pacienții din lotul de control extern . Totuși , acesta nu a fost un studiu randomizat , controlat , prospectiv și , de aceea , toate comparațiile cu grupul de control extern trebuie evaluate cu precauție . Tabel 3 . 45/ 107 ( 42 % ) 22/ 86 ( 26 % ) confirmate micologic . 1 A . fumigatus A . flavus A . terreus A . niger 34/ 76 12/ 29 10/ 19 4/ 14 3/ 5 ( 45 % ) ( 41 % ) ( 53 % ) ( 29 % ) ( 60 % ) 19/ 74 ( 26 % ) 12/ 34 ( 35 % ) 3/ 16 ( 19 % ) 2/ 13 ( 15 % ) 2/ 7 ( 29 % ) Specii
Ro_796 () [Corola-website/Science/291555_a_292884]
-
onicomicoze totale distrofice. Obiectivul principal al tratamentului este eradicarea infecției, demonstrabilă microscopic și prin cultură. Este de menționat faptul că eradicarea infecției nu înseamnă întotdeauna revenirea aspectului normal al unghiei, deoarece aceasta poate fi distrofică anterior infecției. Rata de vindecare micologică este cu 30% mai bună decât rata de vindecare clinică, iar aceasta este în general sub 50%. Tratamentul pe cale generală este aproape întotdeauna mai eficient decâ tratamentul local (cu excepția unor cazuri rare de micoze superficiale albe). Nu se recomandă începerea
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
mai bună decât rata de vindecare clinică, iar aceasta este în general sub 50%. Tratamentul pe cale generală este aproape întotdeauna mai eficient decâ tratamentul local (cu excepția unor cazuri rare de micoze superficiale albe). Nu se recomandă începerea tratamentului înainte de confirmarae micologică. Studiile efectuate au demonstrat faptul că terbenafina este superioară itroconazolului în onicomicozele dermatofiticeți de aceea va fi prima opțiune terapeutică, iar itroconazolul a doua (135). Terbenafina se administrează în doza de 250 mg/zi timp de 12 săpt în onicomicozele
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
o practică medicală în Herimoncourt. În ciuda vieții sale umplute de termine ca doctor de țară, Quélet a găsit încă destul timp să urmărească interesul său pentru ciuperci, și, în anul 1855, el a fondat, împreună cu Giacomo Bresadola și alții, Asociația Micologică a Franței ("Sociéte Mycologique de France"), fiind ales primul președinte. În prima perioadă de micologie științifică, ale cărei temelii au fost puse de Christian Hendrik Persoon, Jean Baptiste François Pierre Bulliard, Jacob Christian Schäffer și mai ales de fondatorul sistematicii
Lucien Quélet () [Corola-website/Science/335418_a_336747]
-
dând acces laiului interesat și rămânând și de acea figura dominantă a școlii franceze de micologie. Cea mai celebră lucrare a lui (492 de pagini), scrisă în anul 1888, este tratatul "Flore mycologique de la France et des pays limitrophes" (Flora micologică din Franța și țările vecine), care a rămas, până in zilele noastre, o sursă-cheie de referință pentru persoane interesate de bureți polipori. Mai departe, Quélet a publicat de asemenea multe alte lucrări, identificând și denumind mai mult de 400 de
Lucien Quélet () [Corola-website/Science/335418_a_336747]
-
Pholiota mutabilis" (1871) și apoi de faimosul Lucien Quélet în "Dryophila mutabilis", de citit în cartea sa "Enchiridion Fungorum in Europa media et praesertim in Gallia Vigentium" (1886). Ciuperca a mai primit două denumiri care nu sau stabilit în literatura micologică: Lepiota caudicina (Gray, 1821) și Galerina mutabilis (P.D. Orton, 1960). Micologii Rolf Singer (1906-1994) și Alexander Hanchett Smith (1904-1986) au decis că cel mai bine pentru această specie de ciuperci este să dețină propriu gen, anume "Kuehneromyces", în memoria omului
Gheba ciobanilor () [Corola-website/Science/335435_a_336764]
-
a și scris necrologul. După prădarea colecției sale de insecte rare în timpul Războiului franco-german de către germani a decis să se angajeze științific exclusiv pentru ciuperci (1870). În 1878 s-a retras definitiv din meserie, pentru a se dedica plin cercetărilor micologice. În 1884, a fost membru fondator al "Société mycologique de France" (vicepreședinte 1884; președinte 1887-90) împreună cu medicii Lucien Quélet, Jean-Baptiste Mougeot, farmacistul Narcisse Théophile Patouillard și un grup de alti naturaliști, al căror jurnal "Bulletin Trimestriel de la Société Mycologique de
Émile Boudier () [Corola-website/Science/337510_a_338839]
-
timp director al „Școlii de Micologie” cu sediul în Trento, primind în acest interval cele mai multe premii prestigioase italiene și internaționale. Școală poartă, din 1992, numele lui. Din anii 70 el a și fost redactor șef al magazinului "Bolletino del gruppo micologico G. Bresadola di Trento". În 1978 a fost numit membru al "Academia Roveretana degli agiati di Scienze, Lettere et Arti". Micologul a fost și președinte al comitetului științific G. Bresadola (din 1976) precum al Grupului micologic "G. Bresadola" (1987-1991). În
Bruno Cetto () [Corola-website/Science/335148_a_336477]
-
magazinului "Bolletino del gruppo micologico G. Bresadola di Trento". În 1978 a fost numit membru al "Academia Roveretana degli agiati di Scienze, Lettere et Arti". Micologul a fost și președinte al comitetului științific G. Bresadola (din 1976) precum al Grupului micologic "G. Bresadola" (1987-1991). În memoria să, la Trento i-a fost dedicată o stradă denumită "Via " și, în anul 2002, a fost dezvelit un bust în onoarea lui la Levico Terme (vezi jos). Printre multele omagii obținute, de remarcat sunt
Bruno Cetto () [Corola-website/Science/335148_a_336477]
-
pălărie fibroasă, pe când epitetul erubescens vine de la proprietatea sa de a se înroșii sub acțiunea vreunui factor extern (tăiere, apăsare, rupere). În multe descrieri italiene și franceze, numele dat de Bresadola mai este întrebuințat actual, vezi de exemplu: . În literatura micologică apar o serie de sinonime falsenu mai folosite: "Inocybe lateraria [[Adalbert Ricken|Ricken]]" este o specie proprie, iar terminologiile "Inocybe Rickenii" sau "Inocybe (Agaricus) trinii var. rubescens" ar avea locul lor ca sinonim al buretelui "Inocybe godeyi". [[Fișier:Bresadola - Inocybe
Burete cărămiziu () [Corola-website/Science/335252_a_336581]
-
specie de bureți, "Omphalia giovanellae", sin. "Clitopilus giovanellae" (Bres.) Sing. După pensionarea sa în 1910, Bresadola a continuat activitatea de micolog. S-a ocupat cu lucrările lui Gustavo Venturi (1830-1898) și Carlo Vittadini (1800-1865). Dar evenimentul decisiv pentru cercetările sale micologice în Trentino a fost scrisoarea sa către profesorul de botanică de la Universitatea din Padova, Pier Andrea Saccardo (1845-1920), în care a solicitat să aibă voie de a întrebuința lucrările acestuia, profesorul dându-i disponibilitatea sa. De atunci, de fapt, s-
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
corespondent de onoare al "British Mycological Society" precum membru de onoare al "Deutsche Gesellschaft für Pilzkunde". O stradă a fost numită după el în onoarea lui la Malè, mai departe sunt denumite după el "Comitetul Științific G. Bresadola" precum "Grupului Micologic G. Bresadola". În ambele instituții cunoscutul micolog Bruno Cetto a fost președinte. Pe 13 septembrie 1930, în timpul unei sesiuni a Societății Botanice Italiene care a avut loc în Trento la Muzeul de Istorie Naturală, a fost dezvelit un monument de
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
roșii din sânge pot începe să se dizolve, mai târziu apar insuficiență renală, tulburări de sângerare, hepatomegalie și, eventual, hidropizie pulmonară. Prognosticul este pesimist pentru acești pacienți: majoritatea moare. Poate ajută următoarele explicații de a rezolva opiniile contradictorii în literatura micologică și toxicologică, pentru că posibilitatea unei intoxicații este evidentă. Astfel, între anii 1967 și 1989, peste 120 de persoane sau otrăvit cu acest Paxillus în fosta RDG. Mai departe, conform unor studii ale Clinicului Universității din Hanovra, aproximativ jumătate din populațiile
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]
-
Ovidiu Constantinescu (n. 1933, Constanța - d. 23 ianuarie 2012, Uppsala) a fost un micolog român cunoscut în primul rând pentru lucrarea sa despre taxonomia ordinului "Peronosporales" din clasa "Oomycetes", precum în domeniul metodologiei micologice. Abrevierea numelui său în cărțile științifice este Constant. Înainte de a urma studii la Universitatea din București, Ovidiu Constantinescu a absolvit o școală militară. El a intrat la Institutul de Biologie din București, care avea o mare tradiție micologică datorită activității
Ovidiu Constantinescu (micolog) () [Corola-website/Science/335602_a_336931]
-
domeniul metodologiei micologice. Abrevierea numelui său în cărțile științifice este Constant. Înainte de a urma studii la Universitatea din București, Ovidiu Constantinescu a absolvit o școală militară. El a intrat la Institutul de Biologie din București, care avea o mare tradiție micologică datorită activității fondatorului Traian Săvulescu (1889-1963) și a soției sale, Alice. Ovidiu a avut relații foarte bune cu familia Săvulescu încă din anii săi ca student. Atât Traian, cât și Alice i-au fost profesori universitari și, de asemenea, mentori
Ovidiu Constantinescu (micolog) () [Corola-website/Science/335602_a_336931]
-
organizarea bibliotecii private, imensă și foarte valoroasă. Relația a continuat de-a lungul anilor, când Ovidiu a avut o poziție de cercetător științific. Din anul 1970 Constantinescu a deținut pozițiile de asistent la Universitatea din București și curator al Ierbarului Micologic de la Institutul de Biologie al capitalei, unde a lucrat împreună cu Gavril Negrean, publicând 24 de fascicule din "Herbarium Mycologicum Romanicum", una dintre cele mai importante serii recente de ierbare din Europa. El a reorganizat ierbarul micologic și a crescut colecțiile
Ovidiu Constantinescu (micolog) () [Corola-website/Science/335602_a_336931]
-
și curator al Ierbarului Micologic de la Institutul de Biologie al capitalei, unde a lucrat împreună cu Gavril Negrean, publicând 24 de fascicule din "Herbarium Mycologicum Romanicum", una dintre cele mai importante serii recente de ierbare din Europa. El a reorganizat ierbarul micologic și a crescut colecțiile sale de la aproximativ 36.000 de exemplare (cea mai mare parte rămase de la Traian Săvulescu) până la 128.000 de exemplare. De-a lungul anilor, Ierbarul BUCM a devenit unul dintre cei mai mari și cei mai
Ovidiu Constantinescu (micolog) () [Corola-website/Science/335602_a_336931]
-
subcelulară, citologie și parazitologie, publicată la Editura Ceres din București în 1974, a fost "Metode și tehnici în micologie" scrisă în limba română. Deși netradusă în alte limbi la vremea respectivă, a fost considerată cel mai bun studiu dedicat metodologiei micologice. El a fost foarte nemulțumit de situația politică din țara sa, din cauza presiunilor constante de a se înscrie în Partidul Comunist Român, și a decis să rămână în străinătate atât timp cât regimul Ceaușescu continua să se afle la putere. Nu s-
Ovidiu Constantinescu (micolog) () [Corola-website/Science/335602_a_336931]
-
din cauza presiunilor constante de a se înscrie în Partidul Comunist Român, și a decis să rămână în străinătate atât timp cât regimul Ceaușescu continua să se afle la putere. Nu s-a mai întors în România după ce a participat la „Congresul Internațional Micologic” de la Exeter și a vizitat instituția "Voor Schimmelcultures Centraalbureau (CBS)" din Baarn. S-a întors mai târziu din cauza faptului că familia sa rămăsese în România, dar a plecat după scurt timp din nou în Olanda, unde a obținut o poziție
Ovidiu Constantinescu (micolog) () [Corola-website/Science/335602_a_336931]
-
22 august 1834, Zerbst - d. 7 iulie 1912, Hannoversch Münden) a fost un cleric protestant și pedagog precum botanist, briolog, micolog și scriitor științific german care a devenit bine cunoscut în principal ca urmare a contribuțiilor sale referitor la nomenclatura micologică în secolul al XIX-lea. Abrevierea numelui său în cărți științifice este P.Kumm.. În timpul studiilor teologice la Leipzig, Kummer a lucrat din 1857 până în 1863 ca învățător privat, apoi ca pastor auxiliar ("Kurat") în Zerbst 1863-1877. În această funcție
Paul Kummer () [Corola-website/Science/335635_a_336964]
-
tatăl său Thore Fries (1762-1839), pastor la biserica din Femsjö, care l-a încurajat mereu în ceea ce avea să devină: un interesat pe tot parcursul vieții în ciuperci și studiul acestora, o materie care astăzi se cunoaște sub denumirea „Știința micologică”. Băiatul a urmărit mai întâi, din 1803, școala din Växjö apoi, din 1808, liceul tot acolo. Deja în 1810 a scris o primä micä lucrare despre flora din imprejurarea de Femsjö. La vârsta de 17 ani, el a cunoscut deja
Elias Magnus Fries () [Corola-website/Science/332603_a_333932]
-
încredințate sarcini de cercetare și excursii botanice și, de asemenea, a figurat în funcția de șef a "Grădini Botanice" din Lund. În același an s-a căsătorit Christina Wieslander. În timp ce a fost la Lund, Fries a produs inovatoarea sa Systema micologica în trei volume (1821-1832), un sistem de micologie în care a clasificat ciuperci prin caracteristicile lor fizice și formele corpurilor de fructe (în special culoarea sporilor și structura suprafețelor purtătoare de spori (branhii, pori, dinți, falduri, suprafață netedă, etc, numite
Elias Magnus Fries () [Corola-website/Science/332603_a_333932]
-
ciuperci prin caracteristicile lor fizice și formele corpurilor de fructe (în special culoarea sporilor și structura suprafețelor purtătoare de spori (branhii, pori, dinți, falduri, suprafață netedă, etc, numite Hymenophore). Această lucrare seminală este fundamentul celei mai mari părți a taxonomiei micologice moderne pentru toate speciile cu excepția de trei grupuri de ciuperci pentru care Christiaan Hendrik Persoon este autoritatea fondatoare necontestată. Fries a dezvoltat de asemenea un sistem de clasificare a lichenilor bazând pe caracterele ale corpului lor de fructe (organele care
Elias Magnus Fries () [Corola-website/Science/332603_a_333932]
-
unul din cei 12 apostoli, s-a spânzurat de un soc, arbore pe care crește această ciupercă în formă de ureche. În Europa, ciuperca a fost studiată pentru calitățile ei medicinale începând din secolul al 17-lea. În multe cărți micologice folosite în prezent, de exemplu la Marcel Bon, Giacomo Bresadola sau Bruno Cetto, buretele tot mai este titulat "Hirneola auricula". "Deutsche Gesellschaft für Mykologie e. V." (Asociația Germană de Micologie) a desemnat "Auricularia auricula-judae" ciuperca anului 2017. poate fi confundată
Urechea lui Iuda () [Corola-website/Science/337646_a_338975]