230 matches
-
a fost concentrația cea mai mică studiată , bortezomibul a prezentat un rezultat pozitiv privind activitatea clastogenică ( aberații cromozomiale structurale ) . Bortezomibul nu a prezentat genotoxicitate ând a fost testat prin evaluarea mutagenității in vitro ( testul Ames ) și in vivo prin testul micronucleilor la șoarece . Studiile de toxicitate asupra dezvoltării la șobolan și iepure au prezentat efecte letale embrio- fetale la doze toxice pentru femelă , dar nu și toxicitate directă embrio- fetală la dozele toxice pentru femela gestantă . Nu s- au realizat studii
Ro_1121 () [Corola-website/Science/291880_a_293209]
-
în cursul evaluărilor in vitro ale mutațiilor genice și/ sau efectelor cromozomiale prin teste pe celule de limfom de șoarece , pe culturi de limfocite umane din sângele periferic , sau în cursul evaluărilor in vivo ale efectelor cromozomiale prin teste asupra micronucleilor la șobolan . Nu s- a obținut nici un indiciu de afectare a fertilității la șobolanii de sex masculin sau feminin , la doze orale de 50 , 150 sau 450 mg/ kg și zi , care au fost asociate cu valori de expunere de
Ro_62 () [Corola-website/Science/290822_a_292151]
-
animale au o anumită sensibilitate . Rivastigmina nu a avut efecte mutagene în testele standard in vitro și in vivo , cu excepția testului de aberații cromozomiale ale limfocitelor periferice umane la doze de 104 ori mai mari decât expunerea clinică maximă . Testul micronucleelor in vivo a fost negativ . Studiile efectuate la șoareci și șobolani nu au pus în evidență efectul carcinogenetic al rivastigminei la doza maximă tolerată , deși expunerea la rivastigmină și metaboliții săi a fost mai scăzută decât la om . Când s-
Ro_333 () [Corola-website/Science/291092_a_292421]
-
animale au o anumită sensibilitate . Rivastigmina nu a avut efecte mutagene în testele standard in vitro și in vivo , cu excepția testului de aberații cromozomiale ale limfocitelor periferice umane la doze de 104 ori mai mari decât expunerea clinică maximă . Testul micronucleelor in vivo a fost negativ . Studiile efectuate la șoareci și șobolani nu au pus în evidență efectul carcinogenetic al rivastigminei la doza maximă tolerată , deși expunerea la rivastigmină și metaboliții săi a fost mai scăzută decât la om . Când s-
Ro_333 () [Corola-website/Science/291092_a_292421]
-
animale au o anumită sensibilitate . Rivastigmina nu a avut efecte mutagene în testele standard in vitro și in vivo , cu excepția testului de aberații cromozomiale ale limfocitelor periferice umane la doze de 104 ori mai mari decât expunerea clinică maximă . Testul micronucleelor in vivo a fost negativ . Studiile efectuate la șoareci și șobolani nu au pus în evidență efectul carcinogenetic al rivastigminei la doza maximă tolerată , deși expunerea la rivastigmină și metaboliții săi a fost mai scăzută decât la om . Când s-
Ro_333 () [Corola-website/Science/291092_a_292421]
-
animale au o anumită sensibilitate . Rivastigmina nu a avut efecte mutagene în testele standard in vitro și in vivo , cu excepția testului de aberații cromozomiale ale limfocitelor periferice umane la doze de 104 ori mai mari decât expunerea clinică maximă . Testul micronucleelor in vivo a fost negativ . Studiile efectuate la șoareci și șobolani nu au pus în evidență efectul carcinogenetic al rivastigminei la doza maximă tolerată , deși expunerea la rivastigmină și metaboliții săi a fost mai scăzută decât la om . Când s-
Ro_333 () [Corola-website/Science/291092_a_292421]
-
animale au o anumită sensibilitate . Rivastigmina nu a avut efecte mutagene în testele standard in vitro și in vivo , cu excepția testului de aberații cromozomiale ale limfocitelor periferice umane la doze de 104 ori mai mari decât expunerea clinică maximă . Testul micronucleelor in vivo a fost negativ . Studiile efectuate la șoareci și șobolani nu au pus în evidență efectul carcinogenetic al rivastigminei la doza maximă tolerată , deși expunerea la rivastigmină și metaboliții săi a fost mai scăzută decât la om . Când s-
Ro_333 () [Corola-website/Science/291092_a_292421]
-
modelelor de animale folosite . Rivastigmina nu a avut efecte mutagene în testele standard in vitro și in vivo , cu excepția unui test de aberații cromozomiale în limfocite periferice umane la doze care au depășit de 104 ori expunerea clinică prevăzută . Testul micronucleilor in vivo a fost negativ . Nu s- au evidențiat semne de carcinogenitate în studiile cu doze orale și topice la șoarece și într- un studiu cu doze orale la șobolan la doza maximă tolerată . Expunerea la rivastigmină și metaboliții acesteia
Ro_333 () [Corola-website/Science/291092_a_292421]
-
modelelor de animale folosite . Rivastigmina nu a avut efecte mutagene în testele standard in vitro și in vivo , cu excepția unui test de aberații cromozomiale în limfocite periferice umane la doze care au depășit de 104 ori expunerea clinică prevăzută . Testul micronucleilor in vivo a fost negativ . Nu s- au evidențiat semne de carcinogenitate în studiile cu doze orale și topice la șoarece și într- un studiu cu doze orale la șobolan la doza maximă tolerată . Expunerea la rivastigmină și metaboliții acesteia
Ro_333 () [Corola-website/Science/291092_a_292421]
-
peristomului se află "citostomul, care se continuă cu un "citofaringe", la capătul acestuia desprinzându-se "vacuole digestive". La interior conține "organite celulare", două "vacuole contractile" (cu rol excretor și osmoreglator) și doi "nuclei" (un "macronucleu" cu rol metabolic și un "micronucleu" cu rol genetic). Se face prin toată suprafața corpului. Paramecii au un mod de nutriție holozoic, pot fi considerate răpitoare. Cavitatea bucală este numită "peristom", care se prelungește în interior cu un "citostom" și se termină cu un "citofaringe". Hrana
Parameci () [Corola-website/Science/310613_a_311942]
-
Sexuat prin conjugare . La Paramecium caudatum conjugarea are loc în felul următor: 2 indivizi se alipesc prin intermediul peristoamelor, creându-se între aceștia o punte citoplasmatică. Având în vedere faptul că sunt prezenți 2 nuclei în interiorul fiecăruia dintre conjugați, macronucleu și micronucleu, primul dintre nuclei nu participă la cunjugare și astfel macronucleul se resoarbe, iar micronucleul suferă două diviziuni succesive, care duc la formarea în total a 4 nuclei, la rândul lor 3 dintre nuclei se resorb, iar al 4-lea se
Parameci () [Corola-website/Science/310613_a_311942]
-
se alipesc prin intermediul peristoamelor, creându-se între aceștia o punte citoplasmatică. Având în vedere faptul că sunt prezenți 2 nuclei în interiorul fiecăruia dintre conjugați, macronucleu și micronucleu, primul dintre nuclei nu participă la cunjugare și astfel macronucleul se resoarbe, iar micronucleul suferă două diviziuni succesive, care duc la formarea în total a 4 nuclei, la rândul lor 3 dintre nuclei se resorb, iar al 4-lea se mai divide odată, dând naștere la 2 nuclei haploizi. Unul din nuclei este staționar
Parameci () [Corola-website/Science/310613_a_311942]
-
rezultându-se „sincarionul” care are valoare de zigot diploid. Imediat după acesta, paramecii se separă devenind exconjugați. În fiecare exconjugat, sincarionul suferă trei diviziuni succesive și are loc formarea a 8 nuclei, 4 dintre aceștia evoluează în macronucleu, unul în micronucleu, iar 3 se resorb. În continuare parameciul se divide de două ori, rezultând din fiecare exconjugat câte 4 indivizi noi. Prin modul de hrănire asigură purificarea apelor "Biologie animală I NEVERTEBRATE", Alexandru Crișan, Diana Cupșa, Editura CONVEX SA Oradea, 1999
Parameci () [Corola-website/Science/310613_a_311942]
-
literatură publicate , paclitaxelul în doze clinice este un medicament cu potențial carcinogen și genotoxic , pe baza mecanismelor sale farmacodinamice de acțiune . S- a demonstrat că paclitaxelul este clastogen in vitro ( aberații cromozomiale la nivelul limfocitelor umane ) și in vivo ( testul micronucleilor la șoareci ) . S- a demonstrat că paclitaxelul este genotoxic in vivo ( testul micronucleilor la șoareci ) , dar nu a determinat mutații genetice în testul Ames sau în analiza pentru mutații genetice pe celule ovariane de hamster chinezesc/ hipoxantin- guanină fosforibozil transferază
Ro_6 () [Corola-website/Science/290766_a_292095]
-
genotoxic , pe baza mecanismelor sale farmacodinamice de acțiune . S- a demonstrat că paclitaxelul este clastogen in vitro ( aberații cromozomiale la nivelul limfocitelor umane ) și in vivo ( testul micronucleilor la șoareci ) . S- a demonstrat că paclitaxelul este genotoxic in vivo ( testul micronucleilor la șoareci ) , dar nu a determinat mutații genetice în testul Ames sau în analiza pentru mutații genetice pe celule ovariane de hamster chinezesc/ hipoxantin- guanină fosforibozil transferază ( CHO/ HGPRT [ chinese hamster ovary/ hypoxanthine- guanine phosphoribosyl transferase ] ) . În doze mai mici
Ro_6 () [Corola-website/Science/290766_a_292095]
-
și Frenzy live CD; produsele firewall embedded m0n0wall și pfSense; DragonFly BSD o notabilă desprindere din FreeBSD 4.8 conceput pentru o strategie de sincronizare multiprocesor diferită care a fost apoi aleasă pentru FreeBSD 5 și dezvoltarea unor caracteristici microkernel (micronucleu); și nu în ultimul rând RoFreeSBIE, un proiect rezultat colaborării membrilor ROFUG. Proiectul TrustedBSD oferă FreeBSD-ului un set de extensii de încredere pentru sistemul de operare, fiind inițiat de Robert Watson. Scopul proiectului a fost implementarea conceptelor de la Common
FreeBSD () [Corola-website/Science/296559_a_297888]
-
de poliploidie se cunosc la protozoare. La unii radiolari (ordinul Pheodaria) poliploidia ajunge și chiar depășește 1000 n. Legat de aceasta se produc însemnate și complexe schimbări în desfășurarea mitozelor. La infuzori, unde există doi nuclei — un macronucleu și un micronucleu — în timp ce micronucleul poate fi tetra- sau hexaploid, macronucleul poate realiza poliploidia de 5 000 n (Bursaria truncatella) sau chiar 12 000 n (Ichtyophthirius multijiliis). Gradul minim de poliploidie, întîlnit la infuzori de talie mică, este de 16 n. Important este
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
se cunosc la protozoare. La unii radiolari (ordinul Pheodaria) poliploidia ajunge și chiar depășește 1000 n. Legat de aceasta se produc însemnate și complexe schimbări în desfășurarea mitozelor. La infuzori, unde există doi nuclei — un macronucleu și un micronucleu — în timp ce micronucleul poate fi tetra- sau hexaploid, macronucleul poate realiza poliploidia de 5 000 n (Bursaria truncatella) sau chiar 12 000 n (Ichtyophthirius multijiliis). Gradul minim de poliploidie, întîlnit la infuzori de talie mică, este de 16 n. Important este faptul că
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
interfazice, și chiar evidențierea modelelor de bandare, în celulele normale (Unakul și colab., 1973; Röhme și Heneen, 1982). Fenomenul PCC poate fi cauzat și de fuziunea celulară spontană în anumite neoplazii sau prin asincronia în evoluția ciclului de condensare-decondensare a micronucleilor, proces ce are loc frecvent în celulele neoplazice. Rezistența la terapia neoplaziilor poate fi evaluată prin metode citogenetice. Prezența DM și HSR în celulele neoplazice ca și absența leziunilor cromozomale, după aplicarea terapeuticii, pot fi considerate ca indicii ale rezistenței
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Modificările întâlnite adesea în celulele carcinoamelor sunt reprezentate de izocromozomi, brațul q al cromozomului 1 fiind cel mai adesea implicat (Gebhart și colab., 1986). În asemenea celule are loc frecvent amplificarea genică, evidențiată microscopic ca DM și /sau HSR. Prezența micronucleilor, precum și rata ruperii cromozomale în diferite neoplazii umane este variabilă, cu diferențe statistice semnificative în condiții de tratament, față de condiția fără tratament (fig. 23.7). Cromozomii marker caracteristici tumorilor solide umane sunt prezentați în tabelul 23.2. Cromozomii marker rezultă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de a fi inițiat în 1975 investigații complexe atât asupra mecanismelor moleculare ale senescenței, cât mai ales asupra celor care se opun senescenței.16 „Cobaiul“ acestor experimentări a fost un protozoar ciliat, Tetrahymena thermophila, care, spre deosebire de alte eucariote, posedă un micronucleu cu setul normal de cromozomi și în adiție un macronucleu cu cromozomi fragmentați în multiple segmente mici de ADN, cu aceleași gene ca și cele pentru ARN ribosomal. Această particula ritate a făcut posibilă determinarea secvențelor ADN extra cromo zomial
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
segmente mici de ADN, cu aceleași gene ca și cele pentru ARN ribosomal. Această particula ritate a făcut posibilă determinarea secvențelor ADN extra cromo zomial, a cărui capete prezintă multiple repetiții ale unui hexanucleotid CCCCAA, găsit și la ADNul din micronuclei. Pentru a clarifica această observație, Elizabeth H. Blackburn l-a asociat în investigații pe Jack Szostak, genetician de la Facultatea de medicină Harvard. Împreună au reușit să descopere segmentele telomerice de la Tetrahymena și mai ales enzima care le sintetizează. Experimentele au
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
celulelor de mamifere 6.6.4. Dacă rezultatul este pozitiv la pct. 6.6.1, 6.6.2 sau 6.6.3, se impune un studiu de mutagenitate în vivo (test citogenetic de măduvă osoasă pentru aberații cromozomiale sau testul micronucleilor celulari) 6.6.5. Dacă rezultatul este negativ la pct. 6.6.4, dar pozitiv la testele în vitro, trebuie efectuat un al doilea studiu în vivo pentru a examina dacă mutagenitatea sau proba de deteriorare la nivelul ADN-ului
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187169_a_188498]
-
celulelor de mamifere 6.6.4. Dacă rezultatul este pozitiv la pct. 6.6.1, 6.6.2 sau 6.6.3, se impune un studiu de mutagenitate in vivo (test citogenetic de măduvă osoasă pentru aberații cromozomiale sau testul micronucleilor celulari) 6.6.5. Dacă rezultatul este negativ la pct. 6.6.4, dar pozitiv la testele in vitro, trebuie efectuat un al doilea studiu in vivo pentru a examina dacă mutagenitatea sau proba de deteriorare la nivelul ADN-ului
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187168_a_188497]
-
să fie susținută, de regulă, prin rezultate pozitive de la teste de mutagenitate in vitro. Pentru efectele în celulele somatice în vivo, în prezent, sunt considerate corespunzătoare următoarele metode: 3(a) Teste în vivo, de mutagenitate pe celule somatice: - test al micronucleilor pe măduva osoasă sau analiza metafazelor; - analiza metafazelor limfocitelor periferice; - test de pătare a blănii la șoareci. 3(b) Teste în vivo de interacțiune cu ADN-ul celulelor somatice: - test pentru schimburi între cromatide surori, în celule somatice; - test pentru
EUR-Lex () [Corola-website/Law/207505_a_208834]