213 matches
-
sălii. Mărunții responsabili sunt în delir. În sfârșit, dispare pe ușa bucătăriei ca să mănânce și ea, iar sala se liniștește. Viorelele, înviorate de căldură, exală o adiere înmiresmată care își ia zborul, sfioasă și nevinovată, prin aerul greu. Cu ochii mijiți, își apropie nasul să culeagă aroma parfumată a vestitorilor primăverii, dar un miros pătrunzător îi invadează brutal nările: "Pentru cine e varza cu carne?" Ah, proza vieții!... Începu să prefire cu furculița varza tăiată mărunt, îndelung prăjită în grăsime, până
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pădure. Mi-am dat seama, făcându-mi-se rău, că arăta ca și cum ar fi vânat ceva. - Victor! Am auzit ceva ce semăna a scheunat disperat, apoi a încetat brusc, auzindu-se doar liniștea. Am așteptat. Forțându-mi ochii, printre pleoapele mijite, am deslușit conturul lui Victor traversând câmpul și n-am putut să nu mă bucur când câinele - acum ciudat de calm - trecu pe lângă mine, intrând în bucătărie. Dar pe urmă ceva mă obligă să pricep că nu eram singur. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
casei, iar noaptea era caldă și foarte întunecată, iar luminile piscinei imprimau chipurilor o tentă fosforescentă, fantomatică. De acolo de unde eram așezat puteam vedea casa noastră și după ce am tras adânc un fum din joint am studiat-o cu ochii mijiți. Privirea îmi pătrundea prin ușile glisante în camera media, unde Robby încă zăcea întins pe covor în fața televizorului, iar Sarah stătea tot în poala lui Wendy care ce îi citea povestea acelor băieți pierduți pe o insulă, iar deasupra lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o ambivalență discutabilă. Aceste „achiziții” literare, acest „combustibil” al spiritului, în labirintul de la Oktyabriskaia, cum spuneam, nu te ajută, ci te dezavantajează. Începi să vezi stafii acolo unde nu e vorba decât de un ecleraj execrabil, să exagerezi pericole abia mijite. Mirosul rânced, de vechitură pe cale să se prăbușească, răspândit în toată clădirea, te asediază consecvent. Într-un asemenea hotel, drumul până la sala de mese, unde îți este rezervat micul dejun, este o aventură cu final incert. Toată lumea are serioase probleme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
decenii și jumătate înaltă, subțirică, cu fața luminoasă și ochii iscoditori. Nici în bărbatul cu mustață, cu început de chelie și de burtă nu-l identifică pe puberul slab, cu pomeții obrajilor proeminenți și cu începutul pufului de mustață abia mijit. Ora de dirigenție începe să capete pentru Dumitru Dascălu o desfășurare de videoclip, în care percepțiile se amestecă în chip neașteptat cu imaginile într-o succesiune obositoare și stresantă. Trăiește senzația că pe retină i se proiectează concomitent două filme
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și opresc aragazul, după care revin la curier și iau pixul. Telefonul sună iar. De ce nu vor oamenii ăștia să mă lase odată în pace? — Și aici... Îmi scriu repede numele pe linie, iar comisionarul îmi privește semnătura cu ochii mijiți. — Ce scrie? — Bloomwood! Scrie Bloomwood! — Alo!, îl aud pe Michael. Nu, este apartamentul lui Becky. Sunt Michael Ellis, un prieten. — Doamnă, vă rog să-mi mai semnați o dată. Citeț. — Da, sunt cavalerul de onoare al lui Luke. Bună ziua! De-abia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
care un chelner trece pe lângă mine cu un cărucior. Vă pot ajuta în vreun fel? spune o femeie cu un ecuson cu Plaza la rever. — Mă... uitam și eu pe aici... zic. — Vă uitați pe aici? Mă privește cu ochii mijiți destul de neprietenos. — Da! Pentru eventualitatea în care... ăă... îmi vine cheful să mă mărit. Și o șterg repede înainte să mă mai întrebe ceva. Oricum, am văzut deja destul. Nu prea știu cum să ajung înapoi în apartament și locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
surâde el vag. Care din ele?... Să vii să-ți oblojesc rana. O să vin... Mâinile tale de pus la rană... și îi sărută palmele. Am și uitat de când n-am mai pus capul pe-o pernă, spune el cu ochii mijiți și își acoperă un căscat, zâmbind. Ațipesc călare; căluțul știe și mă ocrotește la pas. La Orhei... își frânge Alexandru încă un căscat. Mă, tu ai tras la măsea! Numa' ce-i aruncasem peste Nistru, se slobozește în sfârșit Alexandru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Vara bătea la ușă și cu amenințarea propagării bolilor infecțioase. Au căutat o casă la țară. Au găsit un hambar la Costermano, ținutul Baesse (Verona), pe 20 august 1908, grupa veselă a băieților și a asistenților s-a ridicat la mijitul zorilor și s-a pornit pe jos spre Baesse. Era o bună bucată de drum, de aproape 20 de kilometri. O distracție pentru copiii de atunci. Cele necesare, încărcate în două căruțe, au precedat copiii. Între cântece, alergări și rostogoliri
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și am nevoie de brațul tău “ Portretul fizic sugerează trăsăturile morale ale tânărului. "Gheorghiță era un flăcău sprâncenat", cu ochi adânci ca ai Vitoriei și nu prea vorbăreț, dar când "întorcea un zâmbet frumos ca de fată", cu mustăcioara abia mijită, emana timiditate și un farmec deosebit care stârnea admirația mamei. Inteligent, el își cunoaște bine mama, observă toate schimbările care se petrec cu dânsa și, deși sfios și supus, el îi ghicește toate gândurile. Devenirea sa ca bărbat se face
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
și a minimului respect pentru ființa umană. Întrebați de ce promovează astfel de politici editoriale, responsabilii de la televiziuni fie ridică din umeri, fie dau vina, abulic, pe "nemiloasa concurență". E cât se poate de normal să vezi adolescenți cu tuleiele abia mijite să pună mîna pe cuțit, pe bâta de baseball sau chiar pe pistol, pentru că asta văd la absolut orice oră pe toate canalele de știri. Aici nu e vorba doar de influența sinistră a filmelor violente, ci de banalizarea, prin
O zi perfectă pentru pietonul-banană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13652_a_14977]
-
alergătura și emoțiile de peste zi ca să se apuce de buzunărit... Să ceară, da, numai de s-ar apuca odată. Timpul trecea și tot nu le venea să se urnească, și dacă ar fi apucat să-i ia somnul... Cu ochii mijiți, Robert parcă ar fi dat să povestească un vis în care se căznea să creadă, și dacă ne-am urca acuma într-un tren din astea, iar Claudiu că unde ai vrea să te ducă trenul ăla? Ierusalim își stropea
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu () [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
este o sărbătoare a bucuriei și împăcării,a curățeniei spirituale,a credinței și venerării lui Allah. Tradiția islamică consemnează că în luna Ramazan se deschid porțile Raiului,se închid porțile Iadului și Diavolul este legat în lanțuri. Musulmanul postește de la mijitul zorilor până la apus. Serile și nopțile se face în geamii,rugăciunea colectivă,numită Teravih,rugăciune condusă de regulă de imam și oferită lui Allah Preaînaltul. Postul de treizeci de zile,constituie o „baie spirituală”, a milosteniei,a iertării,a venerării
Sărbători ale musulmanilor din România () [Corola-website/Science/333547_a_334876]