252 matches
-
spun de chiotele fetelor care probabil trebuiau să-și satisfacă clienții și auditiv. E cazul să-ți mai spun că nu o mai văzusem pe "draga nenii" de la plecarea din Romînia? O noapte de coșmar cu vise întrerupte de orgasme mimate, presărată cu erecții neterminate. La un moment dat m-am dus la baie, din care parcă se auzea mai bine coloana sonoră a fututurilor de vizavi. Mi-a fost greu să rezist de altfel nici nu am rezistat și mi-
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
timp. Deteriorare Deteriorarea personalității umane începe cu suferințele psihice. Prefăcătorie Una e să fii rău din fire și alta este să mimezi răutatea. Tranșant Un om nu poate fi decât ori bun ori rău la suflet. Manifestările conjuncturale sau cele mimate nu-i schimbă caracteristica definitorie. Performanțe Marile performanțe sportive răsplătite cu aur au încorporate în ele talent, muncă istovitoare, renunțări și sacrificii. Reușită Dacă în realizarea unui scop realist dorința arzătoare este susținută de voință puternică, reușita este asigurată. Cunoaștere
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
viață, își manifestă energiile spirituale eliberatoare numai în interacțiune cu cititorul, în fenomenologia activă a receptării; a unei receptări iluminate. Iar marea poezie, cea deschizătoare de noi orizonturi onto-axiologice este, repetăm, poezia ideatică, poezia zborurilor metafizice. Nu însă o metafizică mimată, teatrală, chinuită, ci autentica viziune de mare adevăr și elevație. Acea poezie pentru a cărei lectură "trebuie să te îmbraci în haine și suflet de sărbătoare", cum afirma o iluminată cititoare. Acea poezie în care "intri ca într-un templu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
s-a pornit scandalul. Mai să-l linșeze pe trișor. Era al optulea dintr-un grup de surdo-muți instruit de Subreanu, care încercase astfel să-și pună în aplicație o mai veche cercetare de-a sa, din timpul războiului: teatrul mimat. Credea că dacă înstruiești o echipă de surdo-muți să mimeze că vorbesc, că rostesc replici sau citesc un text, cu o bună sincronizare și cu un magnetofon poți crea iluzia că ei chiar au glas, intonație și dicție. Și aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ne este indiferent cine sunt cei trei. Puteți să-i alegeți singuri. Serviciul funerar începe mâine-dimineață la ora șapte. Pantomima luase sfârșit: pașii ofițerului răsunau strident pe beton. Chavel se întrebă pentru o clipă cum s-ar putea numi secvența mimată: „noapte“, „fată“, „monolog“ sau poate „treizeci“, dar, de fapt, ea purta numele „ostatic“. Vreme îndelungată nici unul nu spuse nimic, apoi un bărbat din Alsacia, pe nume Krogh, întrebă: —Ei, ce ziceți, e cazul să ne oferim de bunăvoie? — Ce prostie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
echivalentă cu începutul. B. Elvin observă că „în piesele lui Caragiale avem de-a face cu un joc care sfârșește numai pentru a reîncepe”<footnote B. Elvin, op. cit., p. 5. footnote>. Într-un joc mecanic, ființe complet „despersonalizate” prin caracterul mimat al acțiunilor și sentimentelor parodiază existența. Acordând interes formelor „primitive” de teatru, pantomimei, marionetelor, comediei dell’arte și șotiei, circului, farsei populare, Caragiale ne prezintă imaginea unei lumi menținând sub travestiuri și „despersonalizări” impresia că viața se desfășoară într-un
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
că acestea sunt „marafeturi uzate” și că personajele trebuie să aibă laturi ale profilului lor incomplet precizate, pentru a se lăsa oarecare mister în jurul lor. B. Elvin observă că una dintre trăsăturile distinctive ale personajelor lui Caragiale este „caracterul nesincer, mimat, inautentic al reacțiilor sentimentale”: „În adevăr, eroii din comediile și schițele lui Caragiale se prefac a resimți sentimente dictate de o anume situație, exteriorizează o emoție mai totdeauna inexistentă, își compun o fizionomie adecvată, iar expresia stărilor lui afective se
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
ultima bucățică de prăjitură, amintind încă o dată de silueta ei, pe care Paul n-o ajutase să și-o păstreze. Era în mare formă Geta, și atunci când vorbea de siluetă cu multă dezinvoltură și cu un reproș la adresa ei înseși, mimat dinadins cu stângăcie, nu puteai s-o iei altfel decât ca pe o cochetărie. Urmărindu-i ocheadele indiferente îndreptate către ceva sau cineva din spatele său, Paul se răsuci pe scaun și observă îndărătul său doi tineri, un el și o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
critic pe care nici Simu, nici Zambaccian, nici Kalinderu, bogătași «onorabili» în ochii unui Lovinescu, nu le-au avut.” (Jurnal de epocă, Ed. Eikon, 2003, vol. II, pp. 346-347 ). Constantin Beldie (citîndu-l apocrif pe actorul Ion Iancovescu într-un „dialog mimat ca dintre un prepus al comandaturii germane și directorul ziarului Seara”): „- Dumneata, domnule Bogdan-Pitești, ai primit mulți bani de la noi, cu condiția să scoți o gazetă de mare tiraj, - și ai scos o gazetuță de seară, numai bună ca să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fusese asezonată cu un sos béarnaise. Când Randall a făcut semn să ni se aducă nota, m-am simțit inundată de căldura anticipației. Atmosfera fusese perfect creată pentru o secvență gen „Vrei să vii pe la mine, Claire? / moment de ezitare mimat, de dragul aparențelor / Sigur, pentru un păhărel înainte de culcare“, iar acum abia așteptam să-mi joc rolul. Mi-ar fi plăcut să te fi putut invita să bei ceva la mine, Claire, s-a lamentat Randall, scoțând din buzunarul de la piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
am auzit eu bine. Asistent, mai precis. Dați-mi voie să mă prezint: Petru Șendrean. Anastasie Zegrea, farmacist pensionar. Nu locuiți În oraș. Nu. Dar nici nu sunteți străin de el. Nu aveți, vreau să zic, curiozitatea avidă sau blazarea mimată a turiștilor, nici graba celor Între două trenuri. Mă Înspăimântați, domnule profesor. Când ați avut timp să mă citiți? Sunt lucruri care sar În ochi, domnule Zegrea. În care ochi, dacă nu vă e cu supărare? Amestecul de ironie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un loc altfel inaccesibil. Mulți dintre ei aveau să povestească mai târziu despre revelionul lor la Casa Ster, le fel de celebră și de enigmatică În orașul lor, precum Casa Vernescu sau Capșa la București. Interesul pentru tablouri era unul mimat sau de circumstanță. Se anunța un eșec răsunător. Scuze ar fi fost destule: o putere de cumpărare mediocră, mediatizarea insuficientă și neprofesionistă, o găselniță amuzantă dar nu și eficientă, precum și atracția redusă pentru investiții În obiecte de artă. Încă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Ne aflam În plin câmp, șoseaua era pustie, iar acul vitezometrului oscila Îngrijorător În jurul gradației 160. Cel mai blând eufemism În măsură să-mi definească starea ar fi neliniște. M-am stăpânit cât am putut și am pus, cu indiferență mimată, Întrebarea perfect stupidă: - N-am ajuns Încă? - După cum se vede, a răspuns sec taciturnul. - Totuși, patru ore nu sunt cam multe pentru treizeci de kilometri? am continuat pe acelasi ton ca si când mi s-ar fi deschis apetitul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
rămas Însă la nivel de simple presupuneri. Morții nu vorbesc, așa se spune de obicei În astfel de situații, nu? Eveline a tăcut, așteptând parcă s-o Întreb ceva. Ceea ce am și făcut după câteva clipe de gândire mai mult mimate: aveam foarte limpede În cap motivul pentru care povestirea ei mă intriga la culme. - De unde știi toate astea? Și, de fapt, cine ești tu cu adevărat? M-a privit scurt, apoi s-a ridicat În picioare ceremonioasă: - Să mai facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nota lor de modernitate, promovată prin vorbe și de absolvenții ,,academiilorʺ Frunză, Lomonosov sau Ștefan Gheorghiu, ceea ce explică insuccesul multor reforme, a tranzițiilor. Clasa politică actuală, urcată pe val ca urmare a întâmplărilor, cu modernismul de circumstanță, adesea în totalitate mimat, va putea face ca europenizarea începută să acceadă în globalizarea iminentă? Tergiversarea în adoptarea votului uninominal, refuzarea ori ocolirea reformelor de substanță sunt semne că interesele predomină încă iar mintea politicienilor le lucrează nu în direcția așteptată. Rămânând în zona
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
cum într-o situație ridiculă sunt incapabil să iau vreo hotărâre, ci aștept să intervină vreo minune s-o curme, îmi fixasem ochii într-un punct fix și-mi frecam fruntea, să mă scot astfel din eventual printr-o durere mimată. ― E timpul să-l lăsăm pe Allan să se odihnească, spuse mr. Sen, strîngîndu-mi mâna. ― Venim și noi acum, adăogă Harold, luîndu-și rămas-bun de la inginer și de la Maitreyi (pe care, de altfel, nu știa cum s-o salute). După ce plecară
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
noapte, pentru zi și pentru plimbare - a prezentat ea marfa, cântat... Cu gesturi delicate, i-a arătat fiecare element al Îmbrăcămintei nou-născutului, căutând să prindă ochii lui Gruia. El, Însă, cu greu reușea să-și refugieze privirea În vreo „admirație” mimată a vreunui obiect... Ochii Îi fugeau involuntar la deschizătura „discretă” a decolteului, unde ovalul celor doi sâni bine struniți În sutien palpitau În ritmul respirației accelerate a frumoasei... Una din colege s-a apropiat discret și i-a șoptit câteva
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ușor de prostit (servim minciuni drept adevăruri; vezi "genocidul" de mai an din fosta Jugoslavie: cum că sîrbii îi foloseau pe cosovarii-musulmani ca oameni-bombă, cînd nu ei, ci croații practicau "șîriclicul"), dar și ușor de ucis de "teroriști", în revoluții mimate. Formatorii de opinie acceptă "starea de lichelifiere"†††††††††. Dacă știu că memoria colectivă e mai șubredă decît memoria individului, mai scurtă, de ce nu fac altceva decît ce fac? O ajută să deformeze. Magda U. m-a sunat și a încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
apoi luă o mină pleoștită și își arătă pantalonii uzi. Zâmbi strâmb, încercând să adopte o poziție teatrală. Un Scriitor ratat - bine, adolescenții nu aveau de unde să știe asta -, care încearcă să privească evenimentele cu un optimism incurabil, destul de prost mimat. Tinerii nu se mai abținură și izbucniră în râs. Râse și el, apoi traversă strada, ocolind o baltă care ocupa jumătate din carosabil. Un alt șofer îi transmise prin intermediul farurilor că ar fi timpul să se grăbească. Ștergătoarele se mișcau
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de culoare oferă indicii interesante privind afectivitatea, dar și calitatea cognițiilor. 5. GHICEȘTE EMOȚIA Copiii se împart în grupuri mici. Fiecare își va alege o emoție pe care ar dori să o mimeze, iar apoi grupul trebuie să ghicească emoția mimată. Jocul va continua pînă când vor fi implicați toți copiii. Emoțiile interpretate pot fi repetate. Întrebări pentru analiză: V-a fost ușor să mimați emoții ? Ce anume v-a făcut să vă simțiți într-un anume fel ? Care emoții, sentimente
Micii năzdrăvani, conflictul şi jocul by Alina Nicoleta Bursuc () [Corola-publishinghouse/Science/1683_a_3100]
-
constantelor celei de-a treia cărți semnate de Șerban Axinte ar fi de notat mai întâi tematizarea parodică a autorului. "Auctorele" specific universului creat în Lumea ți-a ieșit așa cum ai vrut tu se prezintă cu dezinvoltură drept un ins mimat comun, posesor dezavuat al unei existențe prozaice, ce-și poartă cu resemnare condiția (a se vedea, din acest punct de vedere, alterii textuali predilecți, precum insul cu o lingură de aluminiu sau cel cu haine de arlechin și buzunarele pline
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
întunecat, pliat pe o sensibilitate mai ascuțită, mai deschisă percepției distrofiei lumii recente. Culorile în care aceasta este zugrăvită sunt la rândul lor mult mai întunecate, profilurile existențiale reduse la câteva definitorii, iar gestica stereotipă; în ciuda referințelor "reale", autenticitatea este mimată și minată, lumea atrofiată, iar umanitatea anonimizată. Poetica e acum una a refuzului, a revoltei surde, a pumnilor strânși, deși nu răzbate, în afară, decât o doză suficientă de ironie groasă ori cinism. Opțiunea conștientă, lucidă, este pentru fuga de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
numește POVESTIRE FICȚIONALĂ (fiktionale Erzählen). Povestirea factuală constă din aserțiuni de realitate, istorice, teoretice și pragmatice (ca și aserțiuni de "realitate prefăcută", de exemplu în NARAȚIUNEA ficțională LA PERSOANA ÎNTÎI): acestea se pot raporta la un eu-origine (I-Origo) real (sau mimat) și subiectivitatea sa. Povestirea ficțională, pe de altă parte, constă dintr-o NARAȚIUNE ficțională LA PERSOANA A TREIA. Ea se caracterizează prin absența unui eu-origine (personajele fictive introduse la persoana a treia sînt subiectele rostirilor, gîndurilor, sentimentelor și acțiunilor prezentate
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
subsisteme lingvistice, după Hamburger, care o opune la ceea ce s-ar numi POVESTIRE FACTUALĂ (Aussage). Povestirea ficțională constă dintr-o NARAȚIUNE LA PERSOANA A TREIA. Dacă aserțiunile care constituie povestirea factuală se pot lega de un eu-origine (I-Origo) real (sau mimat) și subiectivitatea sa, în povestirea ficțională personajele fictive introduse la persoana a treia sînt subiectul enunțurilor, gîndurilor, sentimentelor și acțiunilor prezentate. Mai mult, timpul gramatical de bază folosit în povestirea ficțională preteritul desemnează situațiile și evenimentele povestite ca fiind fictive
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
renunța la capacitatea de a se lega afectiv de ființe de sex opus; preia puterea devenind stăpâna propriului destin, dar totodată devine victima trăsăturilor masculine. Pariziana își ia revanșa asupra bărbatului folosind arme atât din dotarea feminină (seducerea, abilitatea, ascultarea mimata), cât și din dotarea masculină (convingerea, contrazicerea). Pentru afirmarea în exteriorul spațiului privat, Pariziana are nevoie de calități tradițional calificate că masculine curaj, ambiție, fermitate, spirit activ, orgoliu, independentă, agresivitate, duritate și spirit întreprinzător, de care dă dovadă. Combinarea acestor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]