489 matches
-
și euforie puerilă de tip moriatic. În sfera limbajului se notează o sărăcie a vocabularului cu tendință la stereotipii. Guiraud a izolat, din punct de vedere psihopatologic, un sindrom constant și specific, PEMA, caracterizat prin următoarele: palilalie și paligrafie, ecolalie, mimetism, amimie. Se mai notează, în plus, crize de hipotonie paroxistică și foarte rar, crize de epilepsie. Starea demențială se accentuează în decurs de câțiva ani, cu evoluție către incontinență, hipertonii musculare și stare de cașexie. Demența Altzheimer. Această afecțiune este
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ș...ț Prea facila folosire a diagramelor are un singur rost: să întărească iluzia că avem de-a face cu un domeniu științific precis, similar științelor naturii 48. El îi acuza pe teoreticienii scientiști ai curriculumului, după cum se vede, de mimetism stupid și escrocherie. Accepta, tacit, că scientiștii curriculumului nu își conștientizează erorile și că le săvârșesc neintenționat, cu bună-credință. El descria, de fapt, acea specie de savanți stupizi pe care Swift îi botezase „laputani” și pe care Gabriel García Márquez
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și exemple pentru a acredita teza conform căreia ne aflăm în fața unei schimbări profunde de optică în legătură cu problematica educației care va marca definitiv destinul disciplinelor pedagogice. Se poate spune că odată cu această înnoire s-a încheiat era superficialității și a mimetismului pedagogic obiectivist și au început explorările „de mare adâncime” ale cercetării educaționale. Este o schimbare seismică, ale cărei semnificații nu au fost intuite de la început de către pedagogi. Un exemplu este George Willis, o personalitate semnificativă a teoriei fenomenologice a curriculumului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și-a croit acces spre „tendințe”, „procese”, „constante” și „repetiții”, imitând, inclusiv în privința interdisciplinarității, direcția economică și socială pe făgașul căreia Marc Bloch, Lucien Febvre și discipolii lor din prima și a doua generație a „Analelor” angajaseră disciplina istorică. Acest mimetism nu a fost totuși complet. Având drept obiect de studiu nu numai cadrele vieții, ci, în primul rând, oamenii- mai exact, grupurile sociale -, diversele reconstituiri ale cotidianului au fost constrânse, în demersul lor analitic, să țină cont de ceea ce, la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a făcut apoi îndeosebi pe baza „dosarelor de cadre”, verificându-se puritatea originii sociale. Rezultatele n-au întârziat să apară: comportament aservit și birocratic, depersonalizarea relațiilor între actorii sociali, limitarea sau anularea inițiativelor individuale și a comportamentului creativ. Memorizarea mecanică, mimetismul, reproducerea impersonală au devenit singurele „răspunsuri” posibile ale studenților. Un program de „impregnare” la care puțini au putut rezista. Impactul a fost atât de puternic, încât după schimbarea din 1989 majoritatea corpului profesoral manifesta (manifestă încă!) o puternică rezistență la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ritmuri, unor sunete care asociază gesturi specifice. Fragmentele muzicale sau lirice care sunt transpuse euritmic rezultă din translatarea tonurilor sau a sunetelor în gesturi precise, cu o conotație specifică; nu se cer posturi, ca în balet, nu se cere un mimetism, ca la vârstele mici, ci se cere o înțelegere a mesajului, a sunetului corelat cu mesajul și cu întreaga semnificație a gestului artistic. Fiecare vocală, consoană și nuanță a cuvântului, a vorbirii, fiecare notă muzicală, interval sau acord muzical are
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
ci și o consubstanțialitate secretă. Dacă nu e un teoretician și, cu atât mai puțin, un doctrinar, Ion Pop are însă o conștiință teoretică [...], ceea ce înseamnă, în primul rând, capacitate de situare față de metodologiile critice afirmate în ultimele decenii, fără mimetism, ci printr-o firească deschidere spre nou, fără vreo infidelitate față de propriile înclinații și aptitudini, ci printr-o amplă desfășurare a lor. Ion Pop e astăzi, cu certitudine, unul din cei mai buni critici ai poeziei din câți avem, iar
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
Dumas-fiul, Hedda Gabler și Nora de Ibsen, Maria Stuart de Schiller. P. a încercat să se apropie și de literatură. A început cu versuri, care i s-au publicat, sub semnătura Geta, în „Opinia” (1898-1899). Sunt naive pianotări de flagrant mimetism eminescianizant. Cu „glasul trist și plângător”, tânăra se cufundă în reverii, suspinând după un „vis pierdut de mângâiere”, un amor „ideal, ceresc”. Sentimentalele notații au pe alocuri o oarecare muzicalitate. Surprinzător, P. s-a apucat și de publicistică, scriind nu
PRUTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289058_a_290387]
-
semnificativă. Prin ce are mai relevant ca literatură propriu-zisă, vocabularul său (stilistic, imaginar) poartă amprenta literaturii SF anglo-saxone din anii ’80; William Gibson ar fi referința care aproximează acest aer de familie ce nu trebuie totuși confundat cu un simplu mimetism. Povestirile cele mai bune din cartea de debut (Legea talionului generalizată, Poveste cu umbre și eroi, Ziua verde a lui Percival, Valea Cerului Senin) ficționalizează spațiile dintre franjele unui decor postatomic, posttraumatic, populat de o umanitate decrepită și mutantă. Secvențele
RADU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289095_a_290424]
-
limbile maghiară și germană. Lirica lui N. pare - mai ales la început - una exterioară, generată mai degrabă de o propensiune artizanală decât de vreo somație lăuntrică. Ea se desfășoară în nota conformismului din anii ’60-’70, printr-un fel de mimetism susținut de o certă îndemânare tehnică și, din câte se pare, alimentat de credința că obscuritatea și bizareria ar ridica valoarea poeziei. O versificație armonioasă e compromisă frecvent de rupturi și dizarmonii, voite a fi șocant-expresive. Metaforele și construcțiile alegorice
NEAGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
a evoluției sale ondulante, caracterizate prin perioade de activitate și remisiune. Printre acești factori exogeni, se numără agenți infecțioși, chimici și fizici. Infecțiile pot determina activarea limfocitelor B, distrucții tisulare cu eliberarea de auto-Ag și fenomene autoimune prin mecanisme de mimetism molecular. Astfel, diverși agenți infecțioși ar putea, teoretic, să inducă pusee de activitate ale bolii lupice, dar, până în prezent, nu există totuși dovezi clare în acest sens. Anumite medicamente sunt implicate în precipitarea evoluției și chiar în declanșarea LES. Cele
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
momentului e net superioară deceniului precedent, aceasta rămâne tributară unor „fecunde stimulente” ale liricii interbelice, creându-și „un supralimbaj sau extralimbaj poetic” ce începe să-și arate uzura. Constatarea, reluată și în Atitudini critice (1983), unde se vorbește despre „un mimetism fără modele” sau despre un „epigonism anonim”, e perfect legitimă, numai că autorul însuși își fundamentează analiza poeziei pe un asemenea „supralimbaj”, în funcție de care evaluează producția lirică. De pildă, în Poeți contemporani (1978) lui Marin Sorescu i se reproșează „anecdotismul
NIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]
-
nu puteau să nu se facă simțite În țara noastră. Cu certitudine Însă, putem afirma că nu există epigoni ai vreunor Întemeietori de școli sociologice occidentale printre sociologii români. Nici alți reprezentanți ai științelor sociale nu au căzut pradă tentației mimetismului modelelor străine, nici măcar În momentele În care acestea erau În vogă În țări influente și cu mare potențial economic. Bovarismul epistemic nu a caracterizat niciodată biografia practicii sociologice românești; această conduită este valoarea de patrimoniu pe care comunitatea noastră profesională
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și franchețe. Receptiv, cu o anume circumspecție la nou, cronicarul salută abordarea îndrăzneață a unor piese clasice, dar, polemizând virtual cu „superesteții”, respinge experimentele aiurea, „năzdrăvăniile”, „ereziile” născătoare de „avortoni scenici”. Nu se împacă defel cu „săriturile peste cal” ale „mimetismului fals novator”, în care extravaganțele celor ce „se dau în priveliște” conțin riscul denaturării, ca și, în forme ilar-novice, pe acela al prăvălirii în elucubrație. Mai puțin în largul lui când e să teoretizeze, P. își dirijează exigențele, cu o
PAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
România nouă”, 1920). Câteva poezii sunt de inspirație istorică. O alta se vrea o replică, de colorit sumbru, la un mit (Sfârșitul lui Don Juan). „Spectrul morții” (Hanul blestemat) se strecoară, aparent neașteptat, în versurile tânărului P. E, desigur, un mimetism livresc („parcul mort”, „vântul plânge” - Toamna), dar nu numai atât. „Fantoma morții”, care dă târcoale până și amorului (Gelozie), semnalează un presentiment. În Sonete postume (1925), ceea ce precumpănește este starea de melancolie, cu înlăcrimate aduceri-aminte și cu replieri într-o
PAVELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
dialog și niciodată despre convertire; abundă estetica politeții și arareori apare acribia discernământului; sunt rescrise incertitudinile fondatoare ale ereziei și este abandonată asceza reîntoarcerii la tradiție. Ecumenistul voiajor nu iubește vigilența și preferă în locul reacției spontane în conversație doar stereotipia, mimetismul, sloganul călduț sau aproximația stearpă. Ecumenismul se consumă adesea într-o foarte veselă atmosferă de sindrofie fără cauză - o perpetuă prefață la redactarea unor documente care anunță succesul eshatologic al imanenței. La ce bun, atunci, să mai așteptăm un sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
să fie considerat satisfacție psihologică e luat în realitate drept agresiune. Comunicarea este un proces deschis, pe care nu trebuie să-l impunem cuiva. Unii copii înțeleg acest lucru foarte devreme. Am putea crede că atitudinea lor deschisă corespunde unui mimetism motor născut din imitarea părinților, pe care l-a evidențiat Bradford Titchener. Dar la vârsta de 30 de luni acest mimetism motor dispare, fiind înlocuit de un mecanism de empatie. Mecanismele de deschidere Cea mai eficientă modalitate de a exprima
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
-l impunem cuiva. Unii copii înțeleg acest lucru foarte devreme. Am putea crede că atitudinea lor deschisă corespunde unui mimetism motor născut din imitarea părinților, pe care l-a evidențiat Bradford Titchener. Dar la vârsta de 30 de luni acest mimetism motor dispare, fiind înlocuit de un mecanism de empatie. Mecanismele de deschidere Cea mai eficientă modalitate de a exprima deschiderea este punerea în mișcare a părții superioare a trupului. Acesta este unul dintre atuurile celor mai seducători adulți. Observați cele
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
nu o împiedică să fie perfect vizibilă. Gesticulația fiind caracteristică fiecărui om, este semnătura noastră psihologică, expresia inconștientului nostru pe trup. Dar, dacă ne distanțăm puțin, este fascinant să observăm, de asemenea, că în gesticulație inconștientul individual se unește, prin mimetism, cu inconștientul colectiv. Într-adevăr, gesturile celuilalt au rezonanță în trupul nostru. Simțim ce exprimă celălalt de îndată ce trupul nostru imită atitudinile corpului lui, chiar și în cazul în care este foarte rigid. Și ne înțelegem reciproc, fără să fie neapărată
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
cotului. Aici contează micromâncărimea, nu brațul (fapt perfect logic); „locul care mănâncă” este semnificativ. În imaginea din dreapta, citim și mai multă empatie la Syner și Syna. Mișcarea simetrică a capetelor este ceea ce ne permite să percepem această diferență. Atunci când observăm mimetismul capetelor și ne întrebăm care dintre ei se ia după celălalt, trebuie să ne întrebăm întotdeauna cine vorbește. Când se simte bine, cel/cea care ascultă copiază, inconștient, poziția capului celui/celei care vorbește. Aici, în cea de-a doua
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
informații vizuale inteligență emoțională încheietura mâinii înclinarea capului Johnson, Mark Kennedy, John Fitzgerald Lakoff, George Le Doux, Joseph Lévesque, René Lozanov, Georgi Lutz, Antoine Madonna maleolă mâna predominantă mână manifestări emotive faciale mecanisme de învățare Mehrabian, Albert micromâncărime micromângâiere micromișcări mimetism motor mimică minciună mirosuri mirosurile trupului Monroe, Marilyn Montagner, Hubert mușchiul trapez nas nări ochiul stâng olfactiv oralitate palme pântece pantof parfum păr penis pielea capului pleoape poziție privire privire fixă privirea socială procese de seducție pumn pupile pupile dilatate
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Zahn Waxler, de la unul dintre institutele americane de sănătate mentală. Sunt raportate de Daniel Goleman în L’intelligence émotionnelle (Robert Laffont, Paris, 1997, pp. 132-481). Bradford Titchener arată că la copil se manifestă până la vârsta de 30 de luni un mimetism motor înnăscut. Acest mecanism pregătește terenul pentru empatie. Vezi: Kenneth Dodge și Esther Feldman, „Social Cognition and Sociometric Status”, în Peer Rejection in Childhood, de Steven Asher și John Coie, Cambridge University Press, New York, 1990. Antonio Damasio și echipa lui
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
experiență, de redactor la o publicație lingvistică și de profesor la anul I, mi-a dat posibilitatea să identific acele lucruri În aparență simple și evidente pe care, dacă nu ți le spune nimeni, nu le „descoperi” decât târziu, prin mimetism, după lecturi Îndelungi și repetate (pp. 19-20). Având În vedere toate cele de mai sus, am Încercat În lucrarea de față o sintetizare a tuturor cercetărilor de până acum În domeniul care ne interesează. Prin conținutul ei, lucrarea se adresează
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
pieselor - prin sistemul interminabil de referate și rețete de îndreptare - îndreptarea însăși a referințelor spre cunoașterea mai profundă a vieții, a practicii construcției socialismului, a problemelor specifice genului dramatic. Un rol deosebit de important revine Consiliului artistic al Comitetului pentru Artă”. Mimetismul, conflictul-clișeu, deznodământul neveridic proliferează mai ales în piesele într-un act: „Una din sarcinile însemnate ale revistei Cultura poporului este publicarea de piese scurte, destinate echipelor artistice de amatori (...). Este cât se poate de binevenită inițiativa revistei Cultura poporului de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
aduce aportul este pleonastic. Vindicativ înseamnă „răzbunător” și salutar înseamnă „salvator” etc. Evitați poncifele. Limbajul jurnalistic uzează extrem de repede sensul anumitor cuvinte. Voit sau nu, se ajunge la un nedorit „limbaj de lemn”. Goana ziariștilor după adjective eclatante, dar și mimetismul lor verbal pot duce la o cumplită monotonie de limbaj: megastar, superstar, galactici, atmosferă incendiară, stare conflictuală, descoperire macabră, aleșii poporului, a demarat în trombă (oare ce înseamnă trombă?), a dat cu subsemnatul, culmea disperării etc. Clișeele, locurile comune, șabloanele
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]