225 matches
-
privite. Fiecare domeniu al vieții sociale are cerințe specifice asupra sincerității. Nu ne putem aștepta ca o persoană să spună adevărul în privința relației sale cu soțul sau soția, cu părinții sau copiii. Nu pentru că am avea convingerea că sîntem neapărat mințiți, ci pentru că e posibil să descoperim ulterior că lucrurile stau altfel decît au fost prezentate. Însă nu ne așteptăm să fim mințiți de mass-media, spre exemplu, cu toate că nu sîntem foar-te surprinși dacă descoperim că s-a întîmplat acest lucru. Cerințele
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
drept argument cazuri studiate, Eck (1970:81) subliniază faptul că "în mitomanie dorința de a atrage atenția predomină, comparativ cu dorința de a induce în eroare". Astfel asistăm la paradoxul că, deși intenția de a păcăli este trăsătura esențială a mințitului, persoanele care spun mai multe minciuni, acelea supranumite mincinoși patologici, nu sînt impulsionate de dorința de a-i înșela pe alții. Selling (1947:484) observă că "trăsătura specifică a mințitului patologic este aparenta lipsă de scop a acestuia". Conform părerii
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
că, deși intenția de a păcăli este trăsătura esențială a mințitului, persoanele care spun mai multe minciuni, acelea supranumite mincinoși patologici, nu sînt impulsionate de dorința de a-i înșela pe alții. Selling (1947:484) observă că "trăsătura specifică a mințitului patologic este aparenta lipsă de scop a acestuia". Conform părerii lui Scott Snyder (1986:1289) "minciuna patologică apare deseori din nevoia pacientului de a se simți mulțumit de sine", decît dintr-o dorință de a induce în eroare. Aldrich (1989
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Aitken 1892:51-52, 293-303; Beattie 1935:288-298; Pollard 1897:108) definește "natura minciunii în politică" drept "arta de a convinge oamenii să creadă în falsități binefăcătoare în scopul unui rezultat pozitiv". În scurtul său pamflet, el plasează dilema esențială a mințitului în sfera politică și mai ales cu privire la acele societăți în care nu se face o diferență clară între "popor" și elita care lansează "falsitățile binefăcătoare". Arbuthnot remarcă, pe de o parte, că "nici un om nu minte cu mai multă grație
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fost întrebați ce au considerat mai important, riscul implicat de amestecul atașatului rus, faptul că Profumo avea o amantă sau pur și simplu faptul că acesta a mințit în parlament. Optzeci la sută dintre ei au pus pe primul loc mințitul, pe al doilea riscul implicat de amestecul rusului și pe ultimul loc amanta (Irving et al. 1963:227). Un politician care a fost prins cu minciuna nu va mai fi crezut a doua oară, cînd poate chiar va spune adevărul
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
efectuată de Carolyn Pope Edwards (1981:521), folosind schema lui Kohlberg și bazată pe studii asupra comunităților rurale și tribale din Kenya, Turcia, Bahamas și Hondurasul britanic, indică faptul că deși culturile diferă în modul în care tratează minciuna, practica mințitului apare în majoritatea dacă nu în toate societățile. Tipurile de minciună pot reflecta trăsături ale vieții economice în societățile tribale aproape în același fel în care o fac în societățile industrializate. De exemplu, Siskind (1973:7), un antropolog american care
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
descoperit". Granița între cunoscuți și necunoscuți, definită de comunitatea morală, poate să varieze astfel în funcție de context. O persoană care poate fi păcălită într-o situație în care joacă rolul necunoscutului poate deveni, în împrejurări diferite, un prieten care nu trebuie mințit. Nu toți membrii unei comunități morale sînt tratați în același fel; trebuie să se țină cont de statutul relativ din cadrul comunității. PARTENERII Persoanele apropiate mincinoșilor pot lua parte alături de aceștia la punerea la cale a unei înșelătorii, însă în același
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de ceea ce mi s-ar fi spus. Voiam să cred că totul este în regulă, că totul avea să fie bine și că el nu mă înșela. Dacă m-aș fi confesat altcuiva, mi s-ar fi spus că sînt mințită și nu voiam să aud așa ceva... Însă pe cît de mult aș fi vrut să fac de detectivul și să-l prind asupra faptului, pe atît de mult preferam să nu aflu nimic. Pentru că îmi era mai teamă de adevăr
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
i-l cedez nici ei, nici alteia, cu toate că nu i-o spuneam chiar verde în față și nici ea nu mă întreba. (Ibid.:301) Totuși, în ciuda acestui acord tacit, nu avea senzația că rivala ei o mințea: ... Nu mă simțeam mințită, sau cel puțin nu simțeam impactul emoțional al celui care se descoperă păcălit... (Ibid.) R2 nu avea nici senzația că ar fi fost ea însăși nesinceră: Și o păcăleam, însă nu în mod conștient... La vremea aceea nu consideram că
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pedepsit copiii că au spus minciuni. Ackerman (1990:2) relatează că pe parcursul cercetării ei a întîlnit numeroase situații în care apărea minciuna. Totuși, ea spune că oamenii se plîngeau rareori că au fost mințiți. Se sublinia întotdeauna faptul că din moment ce mințitul implica prezența a două tabere, sarcina de a descoperi adevărul îi revenea persoanei păcălite. Această repartizare oarecum neobișnuită a responsabilității poate explica absența sancțiunilor pentru minciună în comunitatea Quechua. Majoritatea observațiilor asupra minciunilor spuse de copii provin, desigur, din culturi
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
superioare din New Jersey, care au constituit subiectul acelui studiu, și-ar instrui copiii că este necesar din punct de vedere social să-i păcălească pe psihologii experimentaliști. Copiii pot învăța cum să mintă eficient, însă abilitatea și probabil frecvența mințitului par să se dezvolte spontan. După cum afirmă (Eck (1970:4), "copilul mic este capabil să se comporte în mod înșelător cu mult înainte de a învăța să vorbească". Însușirea limbajului deschide multe noi posibilități. O modalitate prin care copiii învață să
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să fie răi în mod acceptabil) mai degrabă decît de la părinții lor (care în general le arată doar cum să fie buni în mod acceptabil). Însă ar trebui întreprinse anumite cercetări pentru a descoperi modul în care se învață arta mințitului, pe lîngă alte jocuri copilărești cum ar fi încrucișarea degetelor la spate (încît păcălitul să nu vadă acest lucru) sau atingerea umărului drept al altcuiva cu mîna stîngă (Hall 1890:68), pentru a obține astfel imunitatea față de consecințele religioase sau
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
alte jocuri copilărești cum ar fi încrucișarea degetelor la spate (încît păcălitul să nu vadă acest lucru) sau atingerea umărului drept al altcuiva cu mîna stîngă (Hall 1890:68), pentru a obține astfel imunitatea față de consecințele religioase sau seculare ale mințitului. Avem nevoie de mai multe studii, cum este spre exemplu cel efectuat de către G.S. Hall în urmă cu un secol, asupra copiilor americani, concluzionînd că "a înclina din cap este mai puțin grav decît a spune da; a arăta cu
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
devenire trebuie să învețe "să sesizeze semnele de scepticism din atitudinea ascultătorului și să-și modifice mesajul în funcție de acestea". De Paulo și Jordan sugerează în continuare că "probabil copiii încep prin a stăpîni anumite tehnici uzuale și destul de rigide ale mințitului în diverse contexte; ulterior, ei pot deprinde o varietate de tehnici ale mințitului, pe care le adaptează persoanelor cu care comunică". Acestea sînt sugestii cu privire la ceea ce se întîmplă și nu descoperiri empirice. Într-adevăr, aceiași autori comentează mai departe că
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să-și modifice mesajul în funcție de acestea". De Paulo și Jordan sugerează în continuare că "probabil copiii încep prin a stăpîni anumite tehnici uzuale și destul de rigide ale mințitului în diverse contexte; ulterior, ei pot deprinde o varietate de tehnici ale mințitului, pe care le adaptează persoanelor cu care comunică". Acestea sînt sugestii cu privire la ceea ce se întîmplă și nu descoperiri empirice. Într-adevăr, aceiași autori comentează mai departe că cei mici pot învăța de asemenea să mimeze emoții pe care nu le
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de studiile a 11 000 de copii americani întreprinse de Hartshorne și May în 1920. Copiii, cu vîrste cuprinse între opt și șaisprezece ani, au fost studiați în special cu privire la tendința lor de a înșela, însă două dintre teste măsurau mințitul. Datele (Hartshorne și May 1928:94-103) indică faptul că minciuna și alte acțiuni condamnabile din punct de vedere moral sînt specifice anumitor situații (cf. Burton 1976:174-176). Odată cu dezvoltarea acestor abilități vor surveni și unele schimbări în "afectele și atitudinile
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
7, femeia care se autoamăgea, consultată de Werth și Flaherty, a afirmat: "Nici nu m-am confesat cuiva, pentru că îmi era teamă de ceea ce mi s-ar fi spus. Voiam să cred că totul mergea bine și că nu eram mințită". Într-adevăr, o persoană din afară poate da în vileag o minciună cu mai multă ușurință, deoarece ascunderea adevărului nu-i aduce nici un avantaj. Astfel vedem că, deși capacitatea de a spune și a detecta minciunile se dezvoltă fără un
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
minciunii care merită subliniate. Primul este accentul pe care-l pune pe înșelătoria legată nu de lumea reală, ci de perspectiva mincinosului. El spune: Mincinosul își ascunde adevăratele gînduri. Natura specifică a minciunii nu se caracterizează prin faptul că persoana mințită are o părere greșită despre subiect sau obiect; acesta este un aspect pe care minciuna îl are în comun cu eroarea. Ceea ce este specific e faptul că păcălitul este înșelat cu privire la adevărata viziune a mincinosului. (Simmel 1950:312) Al doilea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
aspectul în privința căruia se minte față de prieteni și se spune adevărul față de clienți; acest sistem nu se aplică și altor activități, valori sau convingeri. Într-adevăr, dacă prietenii și persoanele cunoscute pe plajă înțeleg regulile jocului, nu se vor considera mințiți, ci doar dezinformați. Nesinceritatea care este previzibilă nu mai e decît pe jumătate o minciună. Industria sexului nu este singurul context în care înșelătoria și încrederea coexistă. Tăinuirea și ruda sa apropiată, minciuna, este o tehnică prin care se protejează
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
proteja”, ceea ce realizează este de fapt un sentiment de trădare, de pierdere a încrederii în părinte, pe care îl va trăi copilul. Cum încrederea în părinte este fundamentul încrederii în lumea în care trăiești, a încrederii în sine însuși, copiii mințiți sau pur și simplu considerați prea mici pentru a le comunica o situație de familie importantă, vor dezvolta un sentiment al neîncrederii în ceilalți, al singurătății și pierderii sensului și a bucuriei de viață: „orice problemă ai, trebuie să-i
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
ertake uș hence a mile or twain I' th' way toward Dover, do it for ancient love, M-am poticnit pe cînd vedeam. Se-arată-ades: La bine ești prea sigur, lipsurile Se dovedesc folos. -O, drag fiu Edgar, Hrana mîniei tatălui mințit, Dacă-aș putea trăi doar, să te-ating, Aș spune că am ochi iar! BĂTRÎNUL: Cine e? EDGAR (Aparte): O, zei! Cin' poate spune: -Mi este cel mai rău"? Mai rau mi-e că oricînd. BĂTRÎNUL: E Tom, bietul nebun
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
de copeici. Disperată, s-a întors în stabiliment, rugând-o pe patroana Emma Eduardova s-o reprimească. La înmormântarea Jeniei, tânărul Soloviov, sincer îndrăgostit, a venit s-o ceară în căsătorie pe Liubka dar ea, speriată că va fi iar mințită, l-a alungat, jignindu-l. A venit vremea în care s-a hotărât asanarea locurilor de pierzanie, bordelurile s-au desființat. Drept urmare, unele locatere au învățat meserii, altele, între timp, au murit, altele s-au sinucis, altele, printre care și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
un librar din Saint-Céré, În sud-vestul Îndepărtat al Franței, a format primul partid protestatar din Europa dedicat unei cauze unice: țelul său era să apere des petits, des matraqués, des spoliés, des laminés, des humiliés - pe cei mici, chinuiți, jefuiți, mințiți, umiliți, lăsați În urmă de istorie. Cincizeci și doi de deputați antisistem „poujadiști” au câștigat fotolii În parlament la alegerile naționale din 1956. Dar, mai presus de toate, prima republică franceză de după război a fost trasă În jos de luptele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comportament antisocial apărut de la vârsta de 15 ani, indicat de trei sau mai multe dintre următoarele: - incapacitate de a se conforma normelor sociale în legătură cu comportamentele legale, indicată de comiterea repetată de acte care constituie motive de arest; - incorectitudine indicată de mințitul repetat, uzul de alibiuri, manipularea altora pentru profitul sau plăcerea personală; - impulsivitate, incapacitate de a plănui dinainte; - iritabilitate și agresivitate, indicate de luptele, atacurile corporale repetate; - neglijență nesăbuită pentru siguranța sa/a altora; - iresponsabilitate considerabilă, indicată prin incapacitate repetată de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/232814_a_234143]
-
comportament antisocial apărut de la vârsta de 15 ani, indicat de trei sau mai multe dintre următoarele: - incapacitate de a se conforma normelor sociale în legătură cu comportamentele legale, indicată de comiterea repetată de acte care constituie motive de arest; - incorectitudine indicată de mințitul repetat, uzul de alibiuri, manipularea altora pentru profitul sau plăcerea personală; - impulsivitate, incapacitate de a plănui dinainte; - iritabilitate și agresivitate, indicate de luptele, atacurile corporale repetate; - neglijență nesăbuită pentru siguranța sa/a altora; - iresponsabilitate considerabilă, indicată prin incapacitate repetată de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/239799_a_241128]