332 matches
-
de viață ai lui Maurice Ravel), ca și cum romancierul și-ar privi și cerceta din afară opera încheiată. Dispărut - cel puțin pentru moment - de pe firmamentul literaturii franceze, Echenoz îi urmează astfel editorului său. Minuit a murit, cel puțin pentru literatură. Pentru că minimalismul, ironia, nu au cum să se termine decît în repetiție, atîta vreme cît nu (mai) reprezintă expresia unei pulsiuni, ci practicarea unei tehnici. Lapeyre se află în schimb în ascensiune. L'Homme-soeur, romanul său din 2004, a fost bine primit
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
dar abundă în sintagme pret-ŕ-porter și în ideologeme așijderea. Umorul lui e romantic, dacă se poate spune așa ceva, iar personajele lui descind din genul pastoral (adaptat decorului urban, ce-i drept). Nu e nevoie să repetăm împreună cu Pierre Jourde că minimalismul poate fi un discurs literar ,sans estomac" pentru a ne convinge că literatura recalcitrantă franceză a murit - cel puțin în ceea ce privește proza. Și să nu spuneți că Houellebecq, ale cărui romane, majoritatea scrise la persoana I, sînt lizibilitatea însăși, desfășoară o
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
cu schimbări de discurs și perspective bizare, cu desene policrome suprarealiste, gravă și parodică în ton, degajînd deopotrivă nostalgie și lejeritatea ironiei. Materialul poetic eterogen, compozit și construcția pe un principiu anume m-ar îndreptăți chiar să vorbesc despre un minimalism metafizic. ,Reciclarea" arată, în primul rînd, chipul artificial al lumii și are, fără îndoială, un nivel secund de semnificație. De la realismul casnic developat cadru cu cadru, detaliu cu detaliu, pînă la rescrierea în cheie absurdă a unei povești, spirala poeziei
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
nici unui vizionar. Sînt atâtea volume fără un proiect coerent și o idee, măcar, urmărită de dragul cititorului, dacă nu al poeziei; pagini amorfe în care, oricît ai săpa, nu vei ajunge nicăieri; versificări ce acoperă, sub un bombasticism modernist ori un minimalism postmodernist, o deplină platitudine a gîndirii poetice producătoare. Generația '80 a adus în poezia noastră tocmai reflecția asupra actului creator, desfășurată ca un spectacol în sine, pe durata derulării poemului. Autorul refuză postura orfică și își arată cu delectare instrumentele
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
e scara la care Vlad Moldovan își instrumentează vocea. Dacă și-ar goni animalele de pradă din texte și dacă ar înlocui gamele majore care sparg timpanele câtorva poeme realmente frumoase, am avea, în Blank, cea mai intransigentă formă de minimalism din poezia ultimilor ani. Iar aceasta fără a apela, comod, la deliciile confesiunii. Atunci, fiecare pagină ar suna astfel: Când citeam/ sau încercam să urmăresc/ o tulpină (ea iese și se încolăcește/ de gât)./ Pe covor/ și sub podele/ levita
Vara patriarhilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8179_a_9504]
-
străină de o anumită formă a dezagregării. Și de o stranie varietate a depeizării (cu un termen al lui Guy Scarpetta). Și de un reflex al înstrăinării. Ș.a.m.d. Puse pe hârtie, piesele sale oferă la lectură intimitatea, spectaculosul & minimalismul care sunt atât de proprii scenariilor de scurtmetraje. Acesta este, de fapt, genul proxim al scrierilor lui Vișniec. Cu un pas înaintea eventualei puneri în scenă, mintea cititorului imaginează câteva camere de luat vederi și o serie aproape nesfârșită de
Matei Vişniec, dar... by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9889_a_11214]
-
prună” („sfârșit de localitate”) sau se cercetează panoramic: „all-view/ wide/ capul mi-e ridicat ușor/ gura bea din pahar/ și umple pieptul dezvelit:/ apa se prelinge/ peste canaturi/ sângele din pungă/ face peliculă” („rh-”). Ceea ce rezultă de aici e un minimalism de laborator, manierist și artificial, al cărui singur pariu pare acela de a spune cât mai puțin. Nici tehnicizarea limbajului, nici alergia la efuziunea lirică („răceala”) nu sunt defecte în sine, chiar și numai pentru că „Ochi roșii polaroid” al lui
Poezia ergonomică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3696_a_5021]
-
lui Vlad Moldovan sunt cărți îndeajuns de puternice încât să fie reținute, peste ani, de un critic preocupat să refacă harta valorică a douămiismului. Încă mai surprinzător e revenirea lui Dan Sociu, cel care a acreditat, în bună măsură, rețeta minimalismului în poezie, dar care părea că și-a pierdut tonusul prin Pavor nocturn (2011). După o călătorie cam neconvingă toare în sfere abstracte (volumul anterior renunța aproape total la anecdotic sau la scenariile epice), Poezii naive și sentimentale e o
Post-sentimente by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4168_a_5493]
-
fină intelectualitate, disponibilă pentru experiment, a imaginat un portret complet al compozitorului: într-un one-woman-show Mărține Joste își trăiește ideile în fața claviaturii, cîntînd muzica lui Satie cu o pianistica rafinată, pledînd cu pasiune pentru opera lui foarte specială, relevîndu-i premonițiile (minimalism, pian preparat, muzică de film etc.), ilustrîndu-si demersul cu texte și desene ale compozitorului, cu un film de René Clair. E nevoie de mult farmec în acest tip de discurs, farmec care s-a adăugat măiestriei muzicale; Mărține Joste a
Artisti francezi by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17920_a_19245]
-
e glasul copilului din vecini/ mort înainte de a se fi născut// trebuie îmi șoptește/ să sucim gîtul acestei funeste retorici// aproape adormit/ îi dau dreptate/ poetului Verlaine/ acum cînd prietenul său/ adolescentul Rimbaud/ vinde arme prin Abisinia” (Adolescentul Rimbaud). De la minimalism, se trece la grandorile cosmice. Tandra proximitate e halucinant amplificată: „la ceasul în care amurgul ne transporta dincolo de marginile pămîntului/ pe un scaun rulant pe o targă împinsă de o femeie întunecată la chip”, al cărei păr traversa frontierele, luminînd
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
în Berceni. E bine că stridențele și exhibiționismele din Păpușarul... și mai puțin din Circul domestic au fost abandonate în Cobalt (cu excepția accidentală a „cascadelor de căcat” de la p. 76). E de salutat faptul că autorul încearcă un compromis între minimalismul basic douămiist și ceremonialurile marii poezii moderne, chiar dacă practică un discurs ca la carte despre damnare, autodistrugere, nebunie ș.cl. („Gata cu strategiile!/Celui ce vrea să-și facă țăndări capul,/îi las capul meu//și mă duc”) și își înscenează
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
se constituia ca un reziduu de identitate (singurul) salvat din naufragiul său esențial". Și ce rămîne de pe urma unui om în general? Un artist contemporan de origine evreiască după mamă și corsicană după tată, Christian Boltanski, exponent al artei minimaliste - un minimalism al fondului nu numai al formelor - considerat drept unul din cei mai importanți creatori ai sfîrșitului de secol XX, reconstituia cu ajutorul unor relicve derizorii și perisabile (bucăți de zahăr sculptate, bucăți de sîrmă, piese de mobilier, jucării de plastilină, haine
Peregrini și peregrinări by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/8316_a_9641]
-
fetiță cu plasă de fluturi/ ne anunță că vaporul cu aburi va porni imediat la drum” ( Cînd tocmai te pregăteai). Dar Ion Cristofor înțelege a-și lungi alonja discursului, a-și testa astfel „rezistența” singurătății urmărindo în diverse ipostaze. De la minimalism trece la grandorile cosmice. Tandra proximitate e halucinant amplificată. Părul negru al unei femei traversează frontierele, pătrunde în altă țară întunecînd dealurile, munții și cîmpiile, ba chiar luminînd pămîntul ca o mie de sori necunoscuți. Întrun alt text apare aceeași
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
vizibil Golul, conturează Absența. Dacă sculptura lui Brâncuși recuperează esențialul materiei și repune în discuție natura tridimensionalului pornind de la nonfigurativismul Vechiului Testament, cele mai recente preocupări ale lui Max Dumitraș deposedează sculptura de propria sa corporalitate și o apropie de minimalismul absolut al expresiei Zen. Diverse ca materiale, de fapt o aluzie la multitudinea și complexitatea substanțelor care se subsumează conceptului de materie, lucrările din acest ciclu încorporează simultan lemnul, bronzul, rășinile sintetice, praful de marmură, porțelanul, tonuri și patine diferite
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
pe prozatori, doar Mircea Cărtărescu are curajul și conștiința necesară să lucreze la un proiect romanesc cu o miză cu mult peste medie. Să nu ne amăgim că postmodernismul a impus definitiv și irevocabil neîncrederea în marile narațiuni și că minimalismul său ludic s-au opune fundamental proiectelor romanești de amploare. La judecata critică, tot un Ingenios bine temperat și o Femeie în roșu vor face cinstea postmodernilor!) În fine, revenind la cartea lui Lucian Dan Teodorovici, să spun că este
Povestirile lui Teodorovici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12825_a_14150]
-
în timp ce Ian trăiește în absența oricărei remușcări proximitatea materializării visului glamoros alături de frumoasa actriță în curs de afirmare. Într-un fel, regizorul explorează banalitatea răului suspendînd dilematica gravă a tragediei, ocolind bagajul de efecte adesea fastidios al dramei către un minimalism al situației. De ce Terry are o conștiință și Ian nu? Misterul se află aici, nimic nu anticipează reacția fiecărui frate în parte, nu se pot face pronosticuri, ci doar pariuri, tabloul fraternității armonioase este înșelător. Dumnezeu nu este luat în
Crimă, pedeapsă și încă ceva... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8271_a_9596]
-
mai multe voci - rezumate de Ion Simuț - îi proclamau dispariția; urgența conceperii unei generații noi de poeți, în oglindă cu valul de „ego.proză” ieșit la suprafață în aceiași ani; refundamentarea unei poezii existențiale, grave și înalte, în opoziție cu minimalismul/mizerabilismul tot mai agresiv al fracturiștilor. În acest context, „neoexpresionismul” lansat și girat de Al. Cistelecan însuși (critic optzecist lipsit de parti-prisuri generaționiste), cu cele două vârfuri de lance Claudiu Komartin și Dan Coman, a devenit o marcă demnă de
Calofilia suferinței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4117_a_5442]
-
a înlocui, în teatru, ființa umană "cu o umbră, cu o proiecție de forme simbolice, cu ceva care să aibă aparența vieții fără să aibă viață" (Maeterlinck parcă definește, aici, cinematograful ce avea să vină!). Emoțional vorbind, pariul e cîștigat: "minimalismul" regizoral (psalmodierea unui text, capete imobile, în întuneric) are un efect răvășitor. Tehnica se sublimează într-un poem al anxietății (fizice și metafizice). Într-un cort, extra muros, cu spectatorii așezați pe perne, direct pe nisip, am văzut un Macbeth
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
registrul liric) la Lisenko, de la Skriabin la Latoșinski și Stepanenko, de la Prokofiev la Skorik. La fel în concertul de la MDR, un solid neoclasicism (european? rus? greu de zis!) traversa majoritatea lucrărilor simfonice contemporane, semnate de Skorik, Stankovici sau Șcerbakov. Dacă minimalismul static și atemporal al lui Silvestrov dintr-o cantată după Keats nu m-a convins, în schimb forța unei construcții muzicale foarte bine gândite și simțite m-a făcut să rețin numele lui Iuri Laniuk (fost violoncelist). E Mandicevschi român
Ucraina acasă la Mendelssohn by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10607_a_11932]
-
derizoriu, bine susținut de enunțuri scurte, concise, de enumerații sau de detalii care adesea pot părea futile și la care autorul renunță uneori doar pentru a îngădui personajului narator să deschidă anumite paranteze eseistice sau să facă o descriere. Acest „minimalism” cinematografic nu are de-a face, bineînțeles, cu estetica „Noului Val” al cinematografiei românești, dar este o tehnică literară autenticistă, de ale cărei avataruri s-ar putea crede, conform unei viziuni recuperatoare, că postmodernismul nu ar fi deloc străin. Această
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
poem din placheta de debut a lui Dan Sociu (Borcane bine legate, bani pentru încă o săptămână, 2002), editată în condiții precare și intruvabilă în librării. Ca și cum s-ar fi urmărit un usturător, deloc franciscan paralelism între formula tânărului autor - minimalism și mizerabilism soft, apatie discursivă și anodin cotidian, versuri cu muzică spartă, o imagistică fără relief - și condițiile de strictă editare a poeziei lui. Un al doilea volum, publicat în 2004, prelua și așeza pe copertă fericita sintagmă, recuperând sumarul
Fratele păduche by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10783_a_12108]
-
Între idioritmie și chinovialitate Liviu DĂNCEANU Să ne uităm cu atenție la măștile și chipurile muzicii savante de azi: dizarmonie gratuită, minimalism grotesc, softuri pe cât de alambicate pe atât de simpliste, alergie luciferică la sacru, la puritate și, în general, la tradiția imanentă, inextricabile contorsiuni semiografice sau,dimpotrivă, rudimente de partitură, pornoderiziune, monstruoase coabitări ori fuziuni și, nu în ultimul rând, endemice
?ntre idioritmie ?i chinovialitate by Liviu D?nceanu () [Corola-journal/Journalistic/84127_a_85452]
-
verișoare... despre lecțiile de pian." (pag. 58) Uneori, șinele acestea ale discursului se mai intersectează, cuvintele iau fața personajelor, iar atunci lumea Nunții la parter își deschide inspirat granițele către aceea, mult mai permisivă, a Băieților de gașcă. Mai aproape de minimalismul reportericesc marca Dan Lungu e, în schimb, încă din titlu, piesa lui Cătălin Mihuleac, Viața și posteritatea unui beneficiar de funeralii județene. În numai două acte încap, regulamentar, ultimele secunde ale AUTORULUI - care poate fi oricine, de la cel condamnat de
Antologia provințialului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8112_a_9437]
-
fiind așa, oricum, grupajul din Nord (și, implicit, din 1983. Marș...) rămâne, istoricește, impresionant ca probă de luciditate. Cât privește cea de-a doua secțiune a cărții, 2013. Xanax, aceasta apare cumva descărnată față de marile poeme ale lui Pop, prelungind minimalismul facil al câtorva piese mai slabe din altminteri remarcabilul Unelte de dormit. Apelul la sofisme lejere („iubeș- te-l pe dușmanul tău/ pentru că ești tu...” sau „fructul copt conține mai multă moarte/ decât fructul crud”) e atât de neinspirat încât
Din noaptea timpului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3088_a_4413]
-
4,3,2, putem spune că sociodrama fraților Dardenne anticipează întrucâtva reușita regizorului român. Cele două filme au în comun ceea ce a devenit o marcă a Noului Val românesc cu un termen doar în parte acceptat de criticii de film, minimalismul, de la economia de mijloace proprie regizorilor care au fondat Dogma 95 la tematica aleasă, cu un impact social imediat nefiltrate eticist sau estetizant. Atât regizorul român, cât și cei francezi plonjează în cotidian pentru a alege nu un caz excepțional
Tați, mame și fii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7001_a_8326]