375 matches
-
de la prison [Turul închisorii] (Paris, La Pléiade, 1991), eseuri și memorii. 3. TEATRU Electre ou la Chute des masques [Electre ou la Chute des masques] (Paris, Plon, 1954). Le mystère d'Alceste și Qui n'a pas son Minotaure [Fiecăruia Minotaurul lui] (Paris, Plon, 1963). Théâtre, două volume (Paris, Gallimard, 1971). 4. POEZIE Le jardin des chimères [Grădina Himerelor] (Paris, Perrin, 1921). Les Dieux ne sont pas morts [Zeii nu sunt morți] (Paris, Chiberre, 1922). Feux [Focuri] (Paris, Grasset, 1936); cu
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
găsite atât pe tărâmul filosofiei, psihologiei sociale sau sociologiei, cât și în câmpul teoriilor identității. Un exemplu în acest sens, familiar logicienilor identității, este cunoscut sub numele de "Corabia lui Tezeu". Tezeu a fost un erou atenian, care a învins Minotaurul, salvând astfel viețile tinerilor din cetate sacrificați o dată la nouă ani în Labirintul din Creta. Se spune că nava cu care a călătorit (la momentul Tn) până pe insula Creta și înapoi a fost păstrată în onoarea sa și ca simbol
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
podul peste Siret"). Din această posibilitate a implicării semnului lingvistic în raport cu reprezentarea decurge posibilitatea existenței unor nume pentru entitățile ireale produse cu ajutorul imaginației, prin asamblarea fictivă de elemente existente la entitățile lumii reale sau prin hiperbolizarea unor trăsături (balaur, inorog, minotaur etc.). Deși pot fi conceptualizate, asemenea produse ale imaginației, reprezentabile figurativ (prin pictură sau prin sculptură), funcționează totuși în conștiință la nivelul reprezentării, prezentîndu-se spiritului în primul rînd ca imagine. Tot ca imagine se prezintă de altfel și creațiile realizate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
subliniind câte o altă dimensiune a fluxului ființial. Retrospecția, aliaj de oniric (Adormirea. Visurile ei anxioase) și trezie, are analogii în Dante din Infernul, de unde: Drumuri pline de obstacole; Peregrinarea sufletului; Misterul firii. Un itinerariu; Casa viscerelor pământului; Magna Mater; Minotaurul. Lupta cu destinul și celelalte. Arhitectura riguros geometrică garantează o viziune rotundă; asaltul labirintului (al infernalului) se bazează pe premise sfidătoare în măsură să insufle individului (rătăcitor asemenea lui Dante într-o selva oscura) puterea de a înfrunta. Precum divinul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
unui moment. În tentativa ajungerii în centru (focar al gnozei), individul din labirint trece prin încercări totdeauna terorizante; întocmai ca în mitologia elină, iată "Caverna"; Dansul sacru" evocă simbolic pășirea zigzagată prin labirint; "Securea cu două tăișuri" amintește de tărâmul Minotaurului. Antropologii văd în simbolistica labirintului un stimul spre purificare: "mersul și întoarcerea din labirint ar fi simbolul morții și al învierii spirituale"; pe scurt, labirintul duce spre "profunzimile inconștientului", spre "unitatea pierdută a ființei care se risipește în mulțimea dorințelor
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
frivolitățile ei, și cum mai triumfă, cred eu, macii bătrâneții asupra trandafirilor copilăriei". Dacă lui Anne Parlange (care mai are la activ o carte, bine primită și apreciată pentru stilul ei sec și tăios ca o lamă de brici, "Răsuflarea minotaurului", 2002) îi datorăm partitura interpretată de Sade, lui Vincent Lestréhan (în viața de toate zilele, casier general) îi datorăm detaliile epice, fresca, moravurile epocii. Intrigile de culise, concurența atroce pentru posturi, delațiunile, conflictele (ca de pildă cel real, atestat de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
la provocări livrești, cum ar fi câinele sau umbra acestuia numită Schlemihl, sau ceasul lui Lichtenberg ce-i va confirma condiția de om, nunc et in hora mortis nostrae, a omului ce nu ezită să străbată până la capăt traseul găsirii Minotaurului în Labirintul aventurii epice fără de sfârșit. Judele de instrucție, trimisul capitalei imperiale, dincolo de complexul de intrus, alimentat inclusiv de un complot agresiv al realului obiectual (preferat în schimb de Dr. Marcu), suferă de orbire. Intermitentă, parțială, progresivă oricum. Reală sau
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Nietzsche, este cât se poate de elocvent din această perspectivă: "Un om labirintic nu caută niciodată adevărul, ci numai Ariadna sa". La nivel propriu-zis textual, se exploatează nu atât motivul labirintului (și complementele lui firești: monstrul, rătăcitorul-Tezeu "printre lacrimi și minotauri", firul roșu conducător), cât retorica alterității interioare. Textele dintr-o secțiune extinsă a creației lui Daniel Corbu sunt populate de figuri poetice precum histrioni, pelerine, "masca de comediant", "oglinzile/ în care ți-ai pierdut chipul", "un bufon plângând în singurătate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
duhuri rele, din monștri, lighioane/ bestecăind prin smârcuri, căzuți din paradis,/ ne vindeci aste trupuri ingrate și sărmane/ și zei atotputernici ne faci din nou./ FINIS!" Ave Eva!). Căci Toamna în labirintul de semne lingvistice în mijlocul căruia singur își așază Minotaurul "ca subtext al labirintului unui text, al limbajului structurat în perspectiva unei ordini creatoare de haos, (care) este simbolul distructiv al morții, golul care te așteaptă, urlă mereu și se umple de un nou (non)sens imposibil de găsit în afara
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
casei scărilor de la Kunsthistorisches Museum (Muzeul de Istoria Artei) (1890-1891) ca protectoare a artei-în-istorie. A doua înfățișare a Atenei are loc pe afișul secesionist pentru primul număr din Ver Sacrum, unde aceasta joacă rolul de protectoare pe lângă Tezeu care ucide Minotaurul, înlocuind-o pe Ariadna, feminitatea fragilă și vulnerabilă. Schorske analizează acest conflict în context freudian drept confruntare cu dimensiunea instinctualului și a inconștientului. În viziunea lui Schorsche, uciderea minotarului definește civilizatoarea revoltă oedipiană, expresie a desantului paricid al tinerilor artiști
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
plin decadența imperiului, iar femininul își face apariția într-o formulă virtual punitivă, sub chipul zeiței Palas Athena, care nu mai consfințește așezarea imperiului sub scutul rațiunii, ci prezidează, ca în afișul realizat de Klimt pentru Ver sacrum, înfruntarea dintre Minotaur și Tezeu pentru a întoarce spre public imaginea terifiantei Gorgone lipită de scutul său, masca terorii și a iraționalului. În convenția decadentă, distanța etică dintre cele două roluri se estompează, chiar dacă Salomeea pare mai degrabă prizoniera propiilor sale afecte, instrumenta
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a secesiunii vieneze are loc pe data de 26 martie 1898, iar afișul, ca și coperta catalogului, sunt desenate de Gustav Klimt. Pictorul situează secesiunea sub semnul unei scene mitologice semnificative, avându-i ca protagoniști pe Tezeu, zeița Atena și Minotaurul. Tezeu este înfățișat înjunghiind Minotaurul sub supravegherea distantă și aparent protectoare a zeiței Atena arborând însemnele puterii sale scutul pe care se află chipul Meduzei, lancea și coiful. Klimt plasează scena unei victorii împotriva instinctualului, a bestialului (Minotaurul reprezintă rezultatul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe data de 26 martie 1898, iar afișul, ca și coperta catalogului, sunt desenate de Gustav Klimt. Pictorul situează secesiunea sub semnul unei scene mitologice semnificative, avându-i ca protagoniști pe Tezeu, zeița Atena și Minotaurul. Tezeu este înfățișat înjunghiind Minotaurul sub supravegherea distantă și aparent protectoare a zeiței Atena arborând însemnele puterii sale scutul pe care se află chipul Meduzei, lancea și coiful. Klimt plasează scena unei victorii împotriva instinctualului, a bestialului (Minotaurul reprezintă rezultatul mostruos al acuplării dintre Pasiphae
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Atena și Minotaurul. Tezeu este înfățișat înjunghiind Minotaurul sub supravegherea distantă și aparent protectoare a zeiței Atena arborând însemnele puterii sale scutul pe care se află chipul Meduzei, lancea și coiful. Klimt plasează scena unei victorii împotriva instinctualului, a bestialului (Minotaurul reprezintă rezultatul mostruos al acuplării dintre Pasiphae și Taurul din Minos) sub patronajul zeiței înțelepciunii și a rațiunii. Secesiunea s-ar plasa simbolic mai puțin în aria unei separări capitale de ceea ce este monstruos, ci, mai mult în cea a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ultimele versuri, parcă desprinse din Eneida (VIII, 240), reprezintă o expansiune a hiperbolizării imaginii divine din versurile 1539-1540: Și unii spun că-n goană un zeu s-ar fi zărit Cum amuțea din urmă fugarul îngrozit Descrierea monstrului amintește de Minotaur, învestindu-l astfel pe Hyppolite cu puterile unui erou de legendă: Avea pe frunte coarne puternice de taur, Înveșmîntat ca peștii, cu galbeni solzi de aur; O fiară-ngrozitoare, balaur ucigaș Încolăcindu-ți trupul de șarpe uriaș Trebuie să surprindem
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cutremuri. Spunea cum din deșerturi, ce nu mai au hotară, Venit-au de la Nilul cu tainice isvoară, Pe negrele corăbii cu mii de mii de gloate, Stăpânul pe Egipet cu-averile lui toate. Apoi veni acela ce-au frânt pe Minotaur, Tezeu, să cate lâna cu mițele de aur. Apoi târziu în urmă veni străinul oaspe Clădind pe Istru poduri - Dariu al lui Istaspe, Un rege, ce în lume nu-și găsea loc să-ncapă, În Dacia venise, cerșind pământ și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-urilor sportive și a maneliștilor alcătuiesc mitologia de frișcă a prezentului. Zeii au dispărut pentru că se alteraseră relațiile cu muritorii. Prea se băteau pe burtă unii cu alții. Nu toți care intră în labirint au șansa să dea piept cu Minotaurul. Contemporaneitatea își caricaturizează miturile. Din Olimp ne-a venit focul. Dar și corupția. Prometeu - acest mare disident al Olimpului. Are și întunericul zeitățile lui. De la Adam încoace suntem ținuți numai în șuturi. Mai mult sau mai puțin biblice. Numai populațiile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
natură, în moduri diferite, bineînțeles, în obiect și în subiectul cunoscător. Dar imaginile joacă și un rol cognitiv pentru imaginație, căci atunci cand obiectele imaginate nu există ca atare în lumea reală a așa cum se întâmplă în cazul ființelor imaginare, precum minotaurii, zânele sau balaurii a, imaginația este forțată să creeze, din imaginile care îi stau la dispoziție și pentru care există un corespondent real, o reprezentare în care și prin care să înțeleagă, să „cunoască“, atât cât îi stă ei în
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
formă sensibilă. Însă puterea imaginativa face aceasta, iar cuvântul mental este, într-un anumit aspect, asemenea formei imaginate. La fel cum imaginația formează uneori o imagine a unui obiect ce nu există ca atare în lumea reală, de pildă un minotaur, tot astfel intelectul trebuie să formeze o reprezentare mentală a esenței obiectului, deoarece esență nu există ca atare în lumea reală, ci întotdeauna într-un compus hilemorfic. În lumea reală nu există, în mod independent și concret, ceva de felul
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
iar în Spania mii de ofense cauzei ei se fac, cred eu că docții de data aceasta mai bine tac. Tragicul și comicul amestecate, Ca și Terențiu cu Seneca, măcar pentru a pune pe picioare al lui Pasifae un alt Minotaur, unul va da porțiunea gravă, iar celălalt o alta ce amuză, căci nimic nu încântă mai mult ca varietatea: Ce alt exemplu mai potrivit ne dă minunata Natură Ce-și trage frumusețea din astă împestrițătură!7" 1.3. Adaptarea piesei
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
el (beneficiind de propria sa cultură mitologică, Barthes a oferit interpretări ale actelor și ale produselor culturale populare care au creat analogii în loc să le identifice de pildă, nu orice bărbat care consumă un biftec consideră că se impregnează cu forța minotaurului). Clarificări conceptuale Mitul fiind un "sistem bine articulat" (Claude Lèvi-Strauss), "este strâns legat în jurul unei valori, dar al unei valori cu multiple deschideri și de aceea, cu varii valorizări posibile: filozofică, științifică, artistică, religioasă".235 Cu alte cuvinte, deși mitul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pierde ghearele și capătă mâini. Fața pe care o întoarce spre cer e o față omenească. De câtă vreme privește oare jaguarul acesta stelele? El este, cu siguranță, mult mai tânăr decât Sfinxul care păzește piramidele egiptene și chiar decât Minotaurul din Creta. Cu toate acestea, pare ieșit dintr-o junglă în prima seară a istoriei. Adulmecând vântul, s-a întors spre stele, iar uimirea l-a transformat. Cu trupul, aparține, încă, mitului, dar pare pregătit să dea târcoale istoriei, ca
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
sălbăticiuni or fi destule hoituri cu rămășițe de carne putrezită pe schelete. Dar viața, cu sevele gâlgâind, se dovedește mai puternică. Pan ar renunța, probabil, aici, să cânte din nai. Ar simți nevoia unei fanfare. Undeva trebuie să existe și Minotaurul în acest labirint vegetal. Sau e un "tic" tentația mea de a socoti "labirint" tot ce imaginația umple de pericole? Dacă-i așa, îmi place să cred că zeii mayașilor au suflat și peste mine un abur, cum au făcut
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
aș fi îndrăznit să pătrund în junglă, m-aș fi lămurit, probabil, că greșeam comparînd-o cu un labirint. Eroare pe care au făcut-o și alții, am impresia, asemuind încîlceala lianelor cu coridoarele labirintului și fiarele sălbatece din junglă cu Minotaurul. Or, într-un labirint, altceva e important. El are un centru. Acolo vrea să ajungă cel care pătrunde într-un labirint. Dacă nu se rătăcește, dacă reușește să găsească un drum și dacă are curajul să-l urmeze, el se
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Imnurile pentru milionari (cinci sute de exemplare numerotate și ediția populară a tipografiei Expediționarii lui Don Bosco, 1934), nici Antifonarul pâinilor și peștilor (1935), nici, oricât de scandalos ar fi, doctele finaluri ale Editurii Șpalteta (Paginile Scafandrului, tipărite sub Îngrijirea Minotaurului, 1939). Ne doare să mărturisim că, În cei douăzeci de ani petrecuți la răcoare, Parodi nu avusese vreme să studieze Itinerarul lui Carlos Anglada (traiectoria unui liric). La sfatul aceluiași maestru, José Formento face În acest imprescindibil tratat istoricul etapelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]