928 matches
-
opri. După ce își potoli curiozitatea, trecu mai departe, nimerind în niște bucătării cum nu mai văzuse nici în visele lui. Încântat, Prințul-Polonic se spălă bine, se încinse cu un șorț de mătase purpurie și se apucă să gătească cu toate minunățiile care umpleau cămările încăpătoare. În curând mirosul îmbătător al bucatelor ce ieșeau din mâinile lui se strecură în toate odăile. Pe măsură ce termina un fel, flăcăul îl așeza frumos la câte o masă. Nu se opri până ce nu umplu cu totul
PRINŢUL POLONIC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384928_a_386257]
-
de la Hobița, Constantin Brâncuși. Era un soi de varză ornamentală cu frunze de la alb imaculat, la verde cu vârfurile frunzelor mov, galbene, sau liliachii. Unele cu corola rotunda, altele cu frunzele crețe ca de palmier și cu marginile multicolore. Adevărate minunății ale naturii. Pe marginea aleelor erau amenajate stative cu ghivece de tufănele multicolore, iar alături inscripții gravate în alfabetul braille pe un suport din plastic, ca și nevăzătorii citind să-și poată imagina cum arată acele minunate flori. Expoziția principală
CU TOAMNA BRAŢ LA BRAŢ. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384423_a_385752]
-
Acasa > Impact > Relatare > OCHELARII Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Cât de inventiv era! Îl binecuvântase Dumnezeu cu o minte fără pereche! De mic rostuise tot felul de minunății: papuci de casă cu magnet, ușor de găsit oriunde erau uitați, piese de domino fluorescente - aplicase o peliculă ce făcea vizibile în noapte piesele negre; o catapultă fixată pe ușa camerei care-l trezea dimineața prin aruncarea unei mingi spre
OCHELARII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384504_a_385833]
-
cu chip de copil și aripi mari și frumoase. Oamenii din satele apropiate și chiar și alții, de pe la oraș, au venit să vadă acel înger sculptat în piatră și toți se întrebau cine putea fi artistul care a creat aceea minunăție și a lăsat-o acolo, în mijlocul poienii. Ce nu știau oamenii este că îngerul din piatră, în taină, atunci când soarele apunea și noaptea își intra în drepturi, devenea un înger viu și colinda casele oamenilor, lăsând, oriunde era nevoie, demnitate
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – OCTOMBRIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382302_a_383631]
-
putea să jure că aievea flăcăul din vis se aflase preț de un minut - două în față ei zâmbindu-i. Și zilele se scurseră și fata începu tot mai des să aibă acel vis în poiană ascunsă și dăruită cu minunățiile sălbaticei naturi. Visul o urmă și acasă în clipele de odihnă de peste noapte și anotimpurile se scurseră.... și venii iar primăvară din nou. Și cum totul curge fără încetare vara îi urmă renașterii în forță a plantelor înfrunzind în bogăție
POVESTEA BRADULUI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383975_a_385304]
-
ține de promisiune! Mă bucur că te-am descoperit, frumoasă împărăție a visurilor mele! Pătru Valdescu admiră minute în șir acest spectacol măreț oferit de mama natură. În cele din urmă mai aruncă o ultimă privire acestor priveliști de o minunăție mirifică, își luă calul de căpăstru și coborî încet și îngândurat printre stânci, brazi și micile cascade până ajunse la ieșirea din munți. Era miezul zilei și ceva parcă îi șoptea că în visul său mai apăreau niște stânci, apoi
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
Era pe la sfârșitul lui iulie, nucul din grădina vecină pârguise bine, abia așteptau puștii din cartier, băieți și fete, că fata vecinilor, o domnișoară de nouăsprezece ani, tare frumoasă, să-i cheme să le dea dulceața de nuci verzi...O minunăție! Ea locuia doar cu bunica, trebuia să-și termine studiile, în schimb părinții îi plecaseră în America pentru un trai mai bun. Așa plecau oamenii pe vremea aceea! Era studentă în București, la farmacie, eram colegi. Eu, în ultimul an
BRODERII de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383489_a_384818]
-
zâne, vrăjitori. Mai norocoși erau aceia care aveau frați și surori școlari, așa cum am fost eu. Odată, soră-mea, după ce a intrat în vacanță, a aruncat cărțile într-un colț, în favoarea păpușilor de cârpă. Prilej pentru mine să-i șterpelesc minunățiile de cărți cu poze colorate și să mă holbez la mulțimile de litere și cifre înșirate pe sub sau printre poze. Eram uimit și în același timp intrigat de înșiruirea respectivelor semne, pentru mine învăluite în mister. Mi se părea a
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
lumea minte! Urâtă? Poate sunt, nu știu, nu toată lumea e fotomodel, nici nu am fost și nici nu sunt un sportiv stil pitzi să nu pot sta fără unghii false, fără păr vopsit, gene false sau mai știu ei ce minunății de genul acesta, fiindcă sunt prea concentrată la ce am de făcut! Scorpie? Aici am să va spun cu mâna pe inima că multă lume după ce mă cunoaște pesonal, își retrage cuvintele, pentru că de foarte multe ori, chiar dacă nu arăt
Oceanul de amărăciune al Cătălinei Ponor [Corola-blog/BlogPost/92876_a_94168]
-
Poate îmi voi dori să fiu din nou director de programe într-o televiziune care are bani, programele se fac cu bani. Vreau să mă asigur că vom avea salarii și că vom da la televizor lucruri corecte, pentru că atâtea minunății se spun încât vreau să mă asigur de corectitudine. S-au dat și lucruri incorecte până acum și nu vorbesc de anul ăsta, vorbesc de-a lungul timpului, iar dacă comunic ceva să știți că o să vin cu hârtii și
Irina Radu, președinte interimar al TVR, priorități vizate în noua funcție [Corola-blog/BlogPost/93531_a_94823]
-
a avut copii nici cu a doua soție, dar fosta nevastă avea un băiat din altă căsătorie, iar Anton l-a iubit foarte mult. — Mamă, am auzit că el cultivă și trandafiri, e adevărat? — Băiete, nu ai văzut așa o minunăție! Zece hectare de teren, numai trandafiri. Sunt cultivați acolo, dincolo de râu și spune lumea că în luna mai când încep să înflorească e un rai în zona aceea și un miros care te îmbată. Vin din străinătate să-i admire
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383259_a_384588]
-
i se oferă halva, baclava, ciulama, beizadea, iofca, peltea, pafta, zalhana, cafea, cherestea, mucava, mușama, musaca, dușumea, macara, telemea și brânză. Comerțul e în floare. Osmalâii, câți nu sunt sub flamura cea verde, umblă brambura prin urbe, holbând ochii la minunățiile Orientului. Lângă un colț de casă, înaintea unui grup de gură-cască, un derviș cu fața suptă și frunte înaltă stă turcește pe-o scândură cu cuie și rupe cu dinții bucăți de carne din trupu-i, mestecându-le tacticos; în dreapta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de corbi, ba chiar, lângă ușă, și un cap stingher, cu o inexplicabilă expresie de cruzime pe chip, de iepure. — E sala Capetelor - le spuse Ximachi, văzându-le privirea. Tot ce vedeți aici a fost vânat de Sima-Vodă. — O adevărată minunăție - bâigui Metodiu, simțind că-l trec sudorile. — Mda - zise Ximachi, obișnuit cu acest gen de flatări. Dincolo - le arătă el o ușă închisă - avem sala Trupurilor, dar încă nu e gata. Știți cum e: unele trupuri se mai rătăcesc, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dar se fereau să observe că turcul nu se-atinge de mâncare, menajându-i susceptibilitatea, și-l întrebau din când în când, pentru a salva aparențele: „Cum a fost borșul?” „Excelent”, răspundea țeapăn păgânul. „Ei, ce ziceți de tocană?” „O minunăție”, mințea fără să clipească otomanul, simțind că urăște tot mai mult acest popor vag aliat care nu se gândea decât la mâncare. Rotofeiul vel-comis Agache Natriul, cel pe care îl înșela nevasta cu taică-său, i se făcu milă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mușchi, ciolănoasa de Fibbia care dormea alături se răsuci în somn și-o lovi cu cotul în cap. Amada se trezi. Palatul, marchizul, pretendenții dispărură ca prin farmec. Sculându-se în capul oaselor și deschizând ochii, Amada văzu în locul acelor minunății șoarecele lihnit care în fiecare noapte ieșea din gaura de lângă ușă și privea cu deznădejde spre spațiul gol al camerei lor unde nu mai căzuse o firimitură de ceva de pe vremea când era pui. Degeaba încercă apoi Amada să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
însuși. Uite, ia-o pe drumeagul ăsta la stânga, mergi tot înainte și nu-ți fie teamă, că aici de cum ai intrat, toți te cunosc. Se știe și ce lapte ai supt de la maică-ta”. Iovănuț păși pe Marea Poartă. O, minunăție a minunățiilor! O, desfătare a desfătărilor! în fața ochilor lui se deschise cea mai frumoasă priveliște pe care o putuse gândi vreodată. Nici nu știu la început spre ce să privească mai mult: spre pajiștea înflorită cu iarbă grasă unde pășteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ia-o pe drumeagul ăsta la stânga, mergi tot înainte și nu-ți fie teamă, că aici de cum ai intrat, toți te cunosc. Se știe și ce lapte ai supt de la maică-ta”. Iovănuț păși pe Marea Poartă. O, minunăție a minunățiilor! O, desfătare a desfătărilor! în fața ochilor lui se deschise cea mai frumoasă priveliște pe care o putuse gândi vreodată. Nici nu știu la început spre ce să privească mai mult: spre pajiștea înflorită cu iarbă grasă unde pășteau turme mișcătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de restriște. Le îngrijea, le hrănea și asta i-a adus dintr-odată roade minunate. Veneau străini, grupuri de vizitatori ca să vadă și să pună mâna pe cea mai bătrână vacă din țară. Laboratorul nostru, ca să zic așa, era o minunăție. Mamiferele ocupau un coridor întreg. Cele mai mici, în vitrine albe, cele mari, în libertate câte două. Masculi și femele laolaltă, ca în viața reală. Inspiram peste tot mirosul ierbii de mare și al conservanților. Nici școlile obișnuite nu aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
au botezat, dar nici nu ne-am oprit în dreptul ei. — Există și altfel de biserici - a spus Adél. Acum noi vom merge o casă mai încolo, unde, aparent, se vor ocupa numai de corpul tău. Dar rezultatul va fi o minunăție: singurele haine perfecte care ți se pot crea. În ziua în care îți vor deveni prea mici, te vei întrista profund. Vei merge din atelier în atelier, dar toți croitorii vor clătina din cap. Cu toate că atunci nici nu vei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
fiind că fotografia a fost minunată, le-a plăcut tuturor, pentru că era într-adevăr de parcă duduia ar fi vâslit. — E ceva fantastic, ce să zic, și pentru asta vă iert, domnule artist - a spus ea după-amiază, când a văzut mica minunăție. Știți, eu sunt o realistă și ca atare sunt deosebit de impresionată că în montajul dumneavoastră arta și realitatea nu aleargă paralel, ci par, în sfârșit, a se apropia una de cealaltă. Au fost cazuri când turiștii nerăbdători au devenit lacomi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
să-i economisească, Mircea Cârpenișteanu se reprofilă, deschizându-și o brutărie. Iar afacerea părea să meargă chiar bine, deși fostul scriitor începuse singur. Nici nu-i stătea rău, găsea el, așa cum fabrica micile produse minunate de panificație, covrigei și alte minunății gastronomice. Situație din care marele Mircea trase următoarea învățătură: se mințise crezând că nu poate face altceva decât să scrie. Putea foarte bine, iar viața i-o arăta acum cu vârf și îndesat. Mircea putea fi foarte bine și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Această așa-zisă gaură, pentru că nu știu cum altfel s-o numesc, era înconjurată de o balustradă, protejând vizitatorii, pentru că, mai mult ca sigur, arhitecții nu avuseseră de gând să prăbușească pe nici unul dintre cei care și-ar fi încurcat privirile printre minunățiile casei. Bântuind intrigat, fără să știu pe unde și cum, m-am trezit deodată în fața clanței, pregătit să apăs pe ea. Am ezitat, firește. N-am mai avut însă timp să mă gândesc prea mult la motivele nehotărârii mele, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
moarte, până nu devin una cu domnia ei sinistră și rece. Cred că am văzut destul de mult din imperiul morților, e mai mult decât suficient, parcă aș vrea acum să mă întorc la cei vii și să le povestesc despre minunățiile și grozăviile care îi așteaptă aici, dincolo de lumea celor asemeni cărora am fost și eu cândva. Numai că e ușor să vrei, se pare, o nebunie ca aceea de a muri pentru a vizita lumea celor drepți, pentru ca apoi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
al crucilor de lemn putred. Și nimeni nu va ști vreodată ce anume Îi va fi stîrnit, ce pornire, din beție, din durere, din ură de clasă sau rom Jamaica, Încît să Încalce ordinul lui Bandura, că se porni o minunăție de rebeliune revoluționară, stihia răzmeriței deșarte: marinari și tîrfe de port, aprige soiuri, se apucară să smulgă cu furie, cu Înfocare, printre lacrimi și scrîșnet de dinți, gladiole domnești, să-și sîngereze palmele de la lujerii trandafirilor, să smulgă lalelele laolaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a fi ars și sfîrtecat, poate rugăciunea lui, cîntarea-i pioasă, lumina aceea și purtatul pe umeri, pe aripile Îngerilor, or fi ultime ispite ale sufletului păcătos, tocmai ca sufletul să-și amintească de paradisul pierdut, de grădinile raiului și de minunățiile raiului, de care el nu era vrednic, poate de aceea Domnul Îl purta pe aripile Îngerilor peste acele grădini, tocmai ca sufletul să le presimtă dulceața și desfătarea, să simtă mireasma tămîii și adierea narciselor, blîndețea rugăciunii, tocmai ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]