374 matches
-
ascultând comentariile Shakuntalei, unul lîrigă altul, pe covor, nepricepând un singur cuvânt din textul sanscrit, dar șezând alături de Maitreyi, pentru că îi puteam strânge pe furiș mâinile, o puteam săruta pe păr, o puteam privi și necăji, în timp ce profesorul, un pandit miop, îi corecta traducerea sau răspunsurile la chestionarul gramatical. Cum îmi interpreta ea pe Kalidasa și cum găsea în fiecare vers de dragoste un amănunt din dragostea noastră tăinuită. Ajunsesem să-mi placă numai ceea ce îi plăcea și ei; muzica, poezia
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dar se înverșunează prea tare în nimicuri ca să fi devenit bărbat, nu, nu se aferează, chiar este grăbit, chiar este presat, și de bani, și de timp, deopotrivă. De aceea, doar atunci când lacrimi de oboseală îi umplu bieții lui ochi miopi, lasă deoparte cartea. Așezat turcește între cearșafurile reci, cu părul ieșind vâlvoi din nesuferita scufie și cu limba prinsă copilărește între dinți, își începe însemnările. Cum vechii greci își cunoșteau legendele mult prea bine, nici acțiunea, nici caracterele nu îi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
uneori, băiatul o atingea sau o apuca în joacă de rochie, în amintirea timpurilor de demult. Nu-l putea suferi însă pe Zet, o creatură cât un șobolan, enervantă, lătrătoare, peste care era mereu în primejdie să calce (Ruby era mioapă); dar își frâna iritarea de dragul lui Adam. Nu-i plăcea nici Stella, în care vedea unica pricină a nefericirilor lui George. Stella, zăcând pe canapea și contemplând bucla pe care o făcea piciorul ei îndoit sub pătura cadrilată, se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care-și lăsase hainele și, o clipă, inima lui blândă, pașnică, fu răscolită de o furtună de emoții. Pe promenadă, Anthea Eastcote și Hector Gaines ședeau la o măsuță și beau cafea. Anthea își pusese ochelarii cu lentile colorate. Era mioapă și ascundea cu dibăcie acest fapt. Totuși, văzuse zâmbetul pe care i-l adresase Tom, dar se prefăcuse a nu-l vedea. Acum îi părea rău. Ținea foarte mult la Tom, cu care era prietenă din copilărie, dar, desigur, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dinspre margine către centru, până când din cerc nu mai rămâne decât un punct mic de tot. Sau poate chiar nimic. Cu asta a reușit să capteze (pentru câteva momente) atenția clasei. Domnul Panciu își apropie fața de tablă prefăcându-se miop și exclamă: Vai, dar nu mai văd nimic!... Și știți de ce?... Evident, nimeni nu știe. Și atunci tot el e acela care dă răspunsul: Fiindcă în matematică punctul e atât de mic încât pur și simplu nu are dimensiuni. Adică
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de Voroneț sau: Bujorii albi din scoarța muntenească). Tot pe filieră simbolistă, în poemele lui Horia Zilieru sunt prezente sinesteziile (Înmiresmat e gerul. Aud zborul / de îngeri în lumina lăcrimată subt desfrunzirea smirnei...; E verde frigul dincolo de tine...; planeții bat mioapele timpane...). Antologia Astralia se deschide cu selecții din volumul Florile cornului tânăr, la începutul căruia Baladă munteană dă tonul nostalgic, aducând o undă de idilism în evocarea fetelor noastre cu fotă și ie, ca-n basme de frumoase, imagine emblematică
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
sau de tribuna oratorilor, vopsită în verde antic, din sala Convenției. Mi-l imaginam pe Robespierre în hainele lui de notar elegant, cu trupul felin și gesturile nervoase, suind cele câteva trepte ale acestei tribune, privind Adunarea cu ochii săi miopi și apoși sau, cu ochelarii pe frunte, aranjîndu-și foile de hârtie în timp ce mulți se întrebau cine urma să fie trimis la ghilotină. Încercam să-mi reamintesc și ce gândisem răscolind anticariatele în căutare de documente și stampe; stările contradictorii prin
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de traduceri (întrebându-ne dacă româna are limbaj porno sau nu), despre lectură ca formare spirituală, bovarism, evazionism, dulce inutilitate sau, dimpotrivă, ca suită de răspunsuri la tot ce ține de deficitul sufletesc al postmodernității, despre actualitatea lui Eminescu, „adolescentul miop“, virilizarea feminității și efeminarea masculinității la teenagerii de azi, despre nevoia de frumusețe și armonie într o lume a urâtului, sarcasmului și dizarmoniei... Sigur că am dat și de indiferență, snobism, aroganță, incultură, provocări („mie-mi place Hitler!“ mi-a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și nu numai) cu care se lăsa fiecare vizită la B. Elvin, pe Masaryk-fostă-Fucik, multele dimineți în care m-am înfruptat nesățios din bibliografia generației ’27 acasă la Mircea Handoca, pe Latină, într-o casă ieșită parcă din prozele „adolescentului miop“... Oh, gata, nu vă speriați, am trecut de moara lui Călifar. N-am să fac aici inventarul tuturor locuințelor literare în care am poposit frenetic trei, patru decenii, deși tare-mi dau ghes la așa ceva drăcușorii ascunși în cotloanele memoriei
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Ea le-a oferit multor imigranți șansa de a reuși și, probabil, nicăieri altundeva nu se poate înțelege mai bine "dreptul la diferență". Dogmatizat, antiamericanismul devine un fel de sucursală a retoricii lui Castro sau a unui " eurocentrism" vanitos și miop, care judecă otova, fără nuanțe. Despre care Americă e vorba? A metropolelor în care te simți ca în burta unei balene (senzație pe care am avut-o la Los Angeles și la New York) sau a micilor orașe care reprezintă, spun
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sta țeapăn, și cei doi gemeni, prezenți, când o văzuse, făcuse laolaltă o singură grirr.j-iî. Nory observă că Sia se uită sașiu. Înainte aproape de a da bună ziua, întrebă: - Dar ce a pățit dumneaei la ochi? Rim puse ochii lui miopi și admirativi asupra ochilor mici și cafenii ai fetei, care, în adevăr, momentan avea privirea nițel încrucișată, din sforțarea de a se ascunde și preface în fața musafirei nedorite. Rim, firește, constată că ochii erau frumoși și Nory invidioasă. Baba aduse
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
lui îi păreau a suna august pe mozaicul coridorului ca pe lespezi de poifiră. Rim era un luxurios al închipuirii. Palma fecioarei pe obrazul lui slab ar fi luat apucături de voluptate brutală. Rimul cu dinții galbeni, lungi și rari, miop și prognatic, era numai o mască pusă în glumă "scumpului eu" al lui Rim "frumosului". Domnișoara Sia nu se putea să nu-1 vadă până la urmă așa cum el se închipuia. "Fecioară capricioasă!" se biciuia Rim cu delectare. Minciuna lui îl mulțumea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
turbura liniștea. Afară din biserică asistenții se opreau în curtea verde în grupuri domoale, care vorbeau de soare, de căldură, de muzică. Ieșind printre cei din urmă, Mini apucă pe Nory de mînă: - Cine e domnul acela ... de după stîlp? Nory, mioapă, strânse ochii înspre acolo: - E un domn bine! zise. Un străin... și parcă totuși l-aș cunoaște! film! - Bine, rău, dar cine să fie? Poate l-am văzut în vreun 277 - Asta-i acum, au venit și stelele de cinema
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de băut, cînd bătea miezul nopții se ridicau de la masă, dacă aveau de ținut slujbă a doua zi de dimineață. Timp de o oră părintele Chris O’Rourke mînca și bea de parcă Însăși viața lui era În joc: era tare miop, purta ochelari cu lentile groase și, din cînd În cînd, lua ceasul, și-l apropia de nas și-l privea strîngîndu-și ochii. Cum el se grăbea să termine masa Înainte de miezul nopții, găsea că toată lumea trebuie să facă la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o formă ciudată. Ambele grupuri priveau în sus, în mijlocul domului, unde un bărbat masiv era așezat pe un tron. Fața lui, cu trăsături puternice, părea binevoitoare, dar ceva din felul în care se uita printre gene sugera că este ori miop, ori surd. Pictorul încercase să abată atenția privitorului, dîndu-i niște instrumente impresionante. în poală avea un glob, iar pe genunchi o sabie. într-o mînă ținea o balanță și în cealaltă o mistrie. Deasupra lui plutea un vultur cu fulger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
însă, singurul înțelept dintre noi, cine știe? Domnul Andrei mi-a șoptit că nu trebuia să-l judec după halatul mâncat de molii; fusese un om cult, un filosof, devenise ciudat din prea multă învățătură. Și, ce-i drept, ochii miopi și trupul încovoiat ca o paranteză (poate din pricină că stătuse ani în șir aplecat deasupra cărților) se potriveau cu aceasta bănuială. Cea mai mare ciudățenie a lui Victor era că ținea ascuns sub pernă un dicționar vechi din care tăia zilnic
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
șterse cu grijă, își puse halatul de pluș și se duse din nou în camera de gimnastică. Domnișoara Trixie stătea în capul oaselor pe divan. Obrazul îi fusese șters de cremă. Gura îi era mânjită cu ruj portocaliu. Ochii ei miopi erau accentuați cu fard de pleoape. Doamna Levy aranja o perucă neagră frumos coafată peste părul rărit al bătrânei. Ce naiba îmi mai faci acum? o întrebă domnișoara Trixie pe binefăcătoarea ei. Am să mă răzbun și pentru asta! — Nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
departe, blocând traficul. Dintr-o dată ai fi zis că ești pe Bourbon Street în timpul carnavalului. Prin întunericul ochelarilor, Jones privea spre străin. I se părea cunoscut, părea versiunea bine îmbrăcată a cuiva pe care îl văzuse și altă dată. Ochii miopi i se păreau cei mai cunoscuți. Jones își aducea aminte de aceiași ochi miopi deasupra unei bărbi roșii. Și apoi de aceiași ochi, sub o șapcă albastră, la secția de poliție, în ziua incidentului cu alunele furate. Nu spuse nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ca să o readucă în simțiri și s-o alunge din rigola ei, când omul cu pălărie tare îi spuse politicos: — Aș vrea să folosesc telefonul. Poate-i mai bine să chem o ambulanță. Lana privi costumul de mătase, pălăria, ochii miopi, șovăitori. Simțea că nu-i pericol, că e un om blând. Vreun doctor bogat. Vreun avocat. Poate ar fi putut să prefacă acest mic fiasco în ceva profitabil. — Desigur, șopti ea. Uite ce, e păcat să-ți pierzi seara c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o va scoate el cumva la capăt! Nu era el omul care se lăsa Învins cu ușurință. Mai Întîi trebuia să se dea jos din pat. Se va duce În baie și Își va vedea chipul cețos În oglindă. Era miop. Nu-și va pune ochelarii imediat ce se va ridica. Nici un pictor nu făcuse vreun autoportret cețos. Oare nu existaseră niciodată pictori miopi? Îi plăcea să se vadă ca prin ceață. Astfel, imaginea corespundea mai mult reacției lui globale În fața vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dea jos din pat. Se va duce În baie și Își va vedea chipul cețos În oglindă. Era miop. Nu-și va pune ochelarii imediat ce se va ridica. Nici un pictor nu făcuse vreun autoportret cețos. Oare nu existaseră niciodată pictori miopi? Îi plăcea să se vadă ca prin ceață. Astfel, imaginea corespundea mai mult reacției lui globale În fața vieții. Îi admira pe matematicienii și pe inginerii care puseseră la punct logica vagului și care se opuseseră conceptelor „totul sau nimic“ din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
unde mi-am parcat-o, ceea ce a fost constanta obsesie a tatălui meu cînd și-a cumpărat mașina de 2 CP, și asta după ce s-a hotărît cu mult curaj să Învețe să conducă la patruzeci de ani. Mai puțin miop decît mine, era la fel de fricos cînd trebuia să depășească. Dacă eram lîngă el, Îmi poruncea să tac În timpul manevrei, ceea ce oricum aș fi făcut, ghemuit de frică pe scaun. Accelera și zicea printre dinți: „Hai! Oricum nu mai pot da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu litere de un albastru strălucitor și intens, se citeau, dintr-o parte într-alta, cuvintele, TRĂIȚI ÎN SIGURANȚĂ, TRĂIȚI ÎN CENTRU. Dedesubt, în colțul din dreapta, se distingea o linie scurtă, doar două cuvinte, scrise cu negru, pe care ochii miopi ai lui Cipriano Algor nu reușeau să le descifreze de la distanță, și totuși ele nu merită mai puțină considerație ca mesajul scris cu majuscule, dacă vrem, le putem numi complementare, dar niciodată un simplu adaos, CEREȚI INFORMAȚII, asta sfătuiau. Afișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care au figura și gesturile tipice pensionarilor și șomerilor, care sunt două moduri diferite de a spune același lucru. Li s-ar putea alătura lor, devenindu-le prieten și jucând cărți cu entuziasm până se lasă întunericul, când ochii lui miopi nu vor mai fi în stare să distingă dacă cupele mai sunt roșii sau au devenit negre. Își va cere revanșa, dacă va pierde, va acorda revanșa, dacă va câștiga, regulile în grădină sunt simple și se învață repede. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
însă, singurul înțelept dintre noi, cine știe? Domnul Andrei mi-a șoptit că nu trebuia să-l judec după halatul mâncat de molii; fusese un om cult, un filosof, devenise ciudat din prea multă învățătură. Și, ce-i drept, ochii miopi și trupul încovoiat ca o paranteză (poate din pricină că stătuse ani în șir aplecat deasupra cărților) se potriveau cu această bănuială. Cea mai mare ciudățenie a lui Victor era că ținea ascuns sub pernă un dicționar vechi din care tăia zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]