380 matches
-
strecoară vagi neliniști și jucătorii palizi se ridică în croncănit de ciori - în spatele statuilor gard verde înfiorat de pași adolescenți în spatele gardului deschide ușa înaltă Biblioteca Astra cărți vechi îngălbenite și cărți cu coperți colorate așteaptă mîinile tremurătoare de adolescenți miopi - timpul cărților se gîrbovește lent sub rafturi de casete și CD-uri mai căutate decît comorile veacul înaintează în rîsetele tinerilor zmei un bătrîn coboară scările bibliotecii cu o carte în mînă și gînditor se-nchide într-o statuie Muzeul
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
19 ianuarie 1992: „După cafenea, acasă, Irina Mavrodin. În cursul săptămânii, cu telefoanele ei, dar mai ales ale lui Christinel. Mă străduiesc să pun capăt copyright-ului pe care Handoca l-a pus, cu de la sine putere pe Romanul adolescentului miop, tradus în franceză de Irina Mavrodin și publicat în colecția ei de la Actes Sud. Christinel îmi confirmă că nu i-a dat nici un drept ș...ț Promite că va scrie sau telefona lui Handoca” (pp. 207-208). Cum s-au desfășurat
Din nou despre Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/13239_a_14564]
-
de mine încă din 1999. Titlurile a două opere din tinerețe apar greșit: Cum am descoperit piatra filozofală și Memoriile soldatului de plumb. Formele corecte sunt: Cum am găsit piatra filozofală și Memoriile unui soldat de plumb. Despre Romanul adolescentului miop ni se spune că e neterminat, iar despre Gaudeamus că "se află în manuscris", deși îl tipărisem cu peste un deceniu în urmă. Sugerăm ca titlurile operelor scrise de autor în românește să nu mai fie indicate în... traducere franceză
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
anunțarea rezultatului dintr-odată injuriile și "demascările" s-au transformat în omagii apologetice. într-un cotidian central, unde a fost calomniat și insultat în ultimii ani, apar prin minune superlative năucitoare, unele din ele nejustificate, altele lipsite de sens: "Adolescentul miop fascinat de ocultism, celebru încă din tinerețe, liderul generației interbelice este cel mai citat autor în lumea academică. Celebru și respectat în Occident, tradus în aproape toate limbile, a devenit părintele fondator al istoriei religiilor, Catedra de Istoria Religiilor de la
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
aproape în toate limbile"). Și cifrele celelalte (numărul volumelor și articolelor) diferă cu mult față de realitate. Bibliografiile ar fi oferit date mai precise. O altă "noutate" e contrazisă de orice manual școlar: "A publicat primul volum în 1927, Romanul adolescentului miop. Una din părerile eronate ale istoriografiei noastre literare este "proclamarea" lui Eliade drept anti-arghezian. Această opinie se bazează pe câteva articole apărute în Cuvântul în 1927. Primul dintre ele, la 12 ianuarie, pare mai "moderat": "Nu suntem împotriva Dlui Arghezi
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
cale ferată când apa mâloasă le-a ajuns aproape de umeri și-au amintit că e timpul să plece acasă Localitate ideală Patru sute de oratori ocazionali patru sute de directori generali patru sute de polițiști nervoși patru sute de consilieri comunali patru sute de contabili miopi patru sute de scorpioni patru sute ori patru sute de interdicții de taxe de amenzi și patru sute de contribuabili Știri Ieri o oaie bearcă a mâncat un lup un avion s-a izbit de un munte dar pasagerii au supraviețuit o actriță superbă
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15267_a_16592]
-
nou-nouț pe care stau singur așteptîndu-te. te aștept cu spatele sau cu fața, într-o parte sau în genunchi alergînd tîrîș prin mărăcini printre consoanele șuierătoare ce îți înțeapă auzul moale prins în placenta unei limbi mult mai mari degetele mioape au învățat să o vorbească însă încet precum ai duce la ochi orice, tot pămîntul cu lumina lunii cu tot. fiecare ascunde în fond ceva în sîngele său o piramidă tulbure cu vîrful îngropat ori transparentă înveșmîntînd o grămăjoară albă
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
și terorizat de o umbră, probabil propria sa reflecție, care îi dă târcoale, vrând "să-i sară în spinare și cine știe ce să-i sufle în ureche"; altădată - ca în-- tr-un veritabil coșmar - nu-și poate potoli setea din pricina unei "forme mioape", cu limbă "reavănă" și cu "o claie de păr" pe cap, care se dovedește în cele din urmă a nu fi altceva decât "o ipostază rea a câinelui de aer". Și toate aceste lucruri sunt povestite, după cum am mai spus
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
presiune care a încălcat deja voința liber exprimată a 87% dintre români, sunt naivi și refuză să vadă amenințarea. Într-un asemenea sistem, drepturile civile ale fiecărui cetățean pot fi oricând încălcate. Chiar și drepturile celor care astăzi se bucură miop de acest august fierbinte. Cei care astăzi aleg să ignore datele obiective ale acestui abuz susțin un precedent periculos pentru întreaga societate românească. Voi continua ce am inceput - lupta împotriva lui Băsescu Traian și a sistemului său dictatorial", a scris
Dan Voiculescu: Primul mesaj din penitenciar by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21816_a_23141]
-
venit toamna, și.../ Mi-e teamă! și mie mi-e teamă să citez mai departe. O fac totuși: Trecut-au lungi regrete călătoare/ De-a lungul multor gări, în depărtare./ Trecut-au clipe lungi ce s-au prelins/ Pe retina mioapă a timpului învins. Mi-a plăcut nespus chestia cu "retina mioapă". Juna nu e corigentă doar la literatură, ci și la biologie. Multe ar mai fi de citat din zecile de volume ce-mi ocupă abuziv spațiul locativ. Dar mă
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
să citez mai departe. O fac totuși: Trecut-au lungi regrete călătoare/ De-a lungul multor gări, în depărtare./ Trecut-au clipe lungi ce s-au prelins/ Pe retina mioapă a timpului învins. Mi-a plăcut nespus chestia cu "retina mioapă". Juna nu e corigentă doar la literatură, ci și la biologie. Multe ar mai fi de citat din zecile de volume ce-mi ocupă abuziv spațiul locativ. Dar mă opresc și zic și eu ca juna autoare: Trecut-au lungi
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
prin definiție contestatară, însă insurgența tinerilor furioși nu are un real caracter politic. Chiar și atunci când tinerii împrumută retorica consacrată cu tot cu recuzita ei pompieristică aceasta este instrumentată erotic sau ironic servind, spre exemplu, construirii unui fictiv profil eroic al adolescentului miop. Este un mod de a deghiza afecte, de a se proteja și în cele din urmă, chiar de a șarja ironic. În familia lui Michael Ehrenreich nimeni nu mai crede în comunism, de la tată la mamă toți tânjesc după produsele
Cireșarii de pe Aleea Soarelui by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6021_a_7346]
-
lupi, Alexandru Vona, Ferestrele zidite) dintre cele mai importante. Eu sînt foarte mîndră că am reușit să fac asta. Și legat de aceasta voiam să vă întreb care sînt dificultățile traducerii din română în franceză? Mă gîndesc la Romanul adolescentului miop de Eliade... Aici e o chestiune foarte curioasă. Sînt niște dificultăți, dar în momentul în care ai intrat în text și mai ales dacă ți-ai ales textul convenabil (eu mi-am ales un text care îmi convenea sub raportul
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
despărțită printr-un gang de marele magazin de instrumente medicale "Bünger", căscioara din Mavrogheni, apartamentul din strada Rosetti, Prejbeanca numit, pentru clienți distinși, ca și aceea de pe Edgar Quinet - și câte altele, poate. Rămâne în afara oricărei îndoieli că studiosul adolescent miop, lector din Papini, să o fi cunoscut pe Marietta, înzestrată cu cei mai frumoși sâni din Sud-Estul Europei, pe Sultana cu rubensienii ei nuri, pe Pepi, țigăncușa cu corp de băiețaș, care l-ar fi dezinhibat pe Gide, pe Anica
București, oraș frumos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7688_a_9013]
-
aproape adolescenți organizează un fel de expediție la rîul din sat pentru a colecta aur după o metodă luată din poveștile bunicului. Atmosfera nu e stranie ca aceea din Mendebilul lui Cărtărescu, dar nici ironic intelectualistă ca în Romanul adolescentului miop. Cum spuneam, aduce cu simplitatea și ușurătatea unei cărți oarecare pentru tineret. Da, dar asta doar la prima vedere, pentru că autorul are știința aproape caragialiană a inducerii în eroare. Nimic nu e simplu în această povestire. O sumedenie de semnale
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
borfași - cum îl închipuia o dramă shakespeariană pe un viitor monarh -, cînd, pornit să-și vădească lamura talentului, insul acesta de elecție nimerea în vinovata, cinica alcătuire a refuzului sistematic, a combinațiilor inavuabile la care se dedau, voios, comisii de mioapă decizie. Și nu era vorba nicicum despre experiențe îndoielnice, aparținînd unei etape de ucenicie, fiindcă în asemenea opere, ignobil respinse, cîteodată cu acompaniament de sarcasme, izbucnea copleșitor, fără putință de tăgadă, însăși aura geniului. * Nu m-am temut nici o clipă
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
Cronicar Memoria rediviva Orice rău e înspre bine. Decizia mioapă, luată de două comisii, de a lipsi revista Memoria de subvenții de tipărire, a declanșat în țară un lanț de reacții de sprijin. Rezultatul a fost reapariția revistei în același format, cu aceeași redacție (redactor-șef: Micaela Ghițescu, redactor coordonator
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6635_a_7960]
-
încă o mai cunosc, chiar dacă renunță pe capete la ea dintr-un motiv lesne de înțeles: creșterea vitelor încetează să mai fie preocuparea lor principală.” Constatăm, și prin acest exemplu, că avem prețioase comori, mari și mici, pe lângă care trecem miopi, fără să fim conștienți de ce reprezintă cu adevărat.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3083_a_4408]
-
au un sentiment de particularism istoric și se consideră nedreptățiți de felul cum sînt tratați la nivel internațional. Ce părere aveți? - Particularism istoric: foarte bine spus, tocmai aici e problema. Există mulți români care apără cu înverșunare o poziție foarte mioapă: noi nu sîntem ca ceilalți, deci noi nu putem fi judecați ca ceilalți - mai bine să rămânem singuri și săraci, decât să permitem lumii să ne judece. Acești români consideră că pot fi și cu Occidentul și împotriva lui, cum
PETRU POPESCU - "Sînt multe momente cînd tresare în mine România și nu încerc să le reprim" by Remus Valeriu Giorgioni și Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/16615_a_17940]
-
orășelul acela de munte/ Cu ganguri subțiri și prepelicari lătrînd de-ncîntare?/ Treceau pelerini. Fecioarele-aveau jartiere de pluș cu nostalgice funte/ Cînd, pajiști scoțînd din corsaj, către-amurg, ieșeau la plimbare.// Călătoream (ți-amintești?) în cea mai frumoasă caleașcă/ C-un fluture miop, între noi, privind fericit înainte./ Eram pe atunci detectivul tău trist și cuminte/ Care-ți turna la popasuri laptele dulce în ceașcă.// Apoi într-o seară (caută-adînc în memorie!)/ Ne-am dezbrăcat, neștiind întîmplarea aceasta ce-nseamnă,/ Și renunțînd la
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
așa ceva. O scotocire în lumea de elemente din care ideea s-a dezghiocat. O reconstituire nostalgică a clarității din cioburi neîndoios frumoase: "Crescut, între mâini ca de apă,/ Ce lucru al tainei cercai?/ Sub verdele lumilor plai/ Arai o lumină mioapă." (Aura). Trebuie, deci, să te apropii prea mult ca să vezi minunea. Și imaginea se tulbură, rănită de căutări. "O, iarba mea din toate mai frumoasă", din Mod, e expresia unei adorații cvasi-argheziene pentru necunoscutul care nu se arată. Celebrat, în
A doua șansă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7095_a_8420]
-
care n-au. Pe urmă, în interbelic, lucrurile se complică mult. Interiorul - de casă, de mașină, de ființă care se analizează - cîștigă mult în importanță, spațiul e aproape personaj titular. Doar cîteva repere: mansarda, și studenții ei întîrziați, sau savanții miopi, camera, în care se consumă, în singurătate, sau în doi, trei..., experiențe dintre cele mai felurite, pensiunea (de la balzacian-respectabilă la expresionist-depravată), hotelul, internatul, căminul de domnișoare, biroul, redacția, restaurantul, cafeneaua, tripoul, și așa mai departe. Case peste case, de la cele
Case din cărți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9220_a_10545]
-
personal de candoare, pentru păstrarea vibrației creatoare. Deoarece acești oameni cu o morală sordidă, cu un intelect precar, cu un sentimentalism de mahala sînt artiști și, ca orice artiști, pot deveni punct de reper în ghidul unei lumi scrobite și mioape. Reproșul adresat "noilor regizori" că se adresează exclusiv marginalului, că se fac ecoul tuturor mizerabilismelor morbide vine, probabil, dintr-un conformism certat cu istoria. Personajul principal din spectacolul care a încîntat tinerețea "vechilor critici", Nepotul lui Rameau, era și el
Circul și restul lumii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13851_a_15176]
-
starterul care a dat semnalul și a pornit în cursă. Majoritatea partanților, niște tineri care luau totul în râs, s-au făcut nevăzuți după primul colț de stradă, fără a mai restitui echipamentul; dar nu și această neofită debilă și mioapă care a luat totul în serios și cu dârzenia și gravitatea ei obișnuite a terminat cursa prima!... Dar a câștigat de o asemenea manieră încât oficialii, care urmăreau gloata dintr-o mașină deschisă și din motociclete au crezut că au
Falsificare prin documente by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5956_a_7281]
-
de locuri unde simt mâncărimi; aparatul de respirat Bi-Pap din nas îmi e potrivit suficient de strâns, la un nivel necesar de inconfort, astfel încât să existe siguranța că nu alunecă în timpul nopții; mi se scot ochelarii... și zac astfel: țeapăn, miop și nemișcat ca o mumie modernă, singur în închisoarea mea trupească, însoțit pentru tot restul nopții numai de gândurile mele.” Acest ceremonial pe jumătate tehnic, pe jumătate macabru te poartă cu mintea la o altă povestire clasică, Îngropat de viu
Memorii de dincolo de mormânt (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5252_a_6577]