220 matches
-
trei, unde se blocă îngrozită. Misiunea mea devenise imposibilă: pe de o parte trebuia să am grijă ca felinele să nu-i mănânce nasul lui Ulrich, iar pe de altă parte trebuia să scutur de țevile de la baie și să miorlăi ca să conving dihania să coboare. Alergam din baie în sufragerie, urmărit de ochii fioroși al lui Vlad Tepeș. Mă temeam să nu pice Cristina și să-și găsească odorul suspendat între etaje. Rezolvarea situației devenise o chestie de viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
O capcană! Se lăsase păcălit ca un idiot! Își trase la repezeală blugii rupți în genunchi și tricoul portocaliu cu chipul lui Che Guevara imprimat pe piept. Se năpusti afară din apartament fără să mai închidă ușa. Tubu îl urmă miorlăind până la ieșire. Se opri în prag. Îi era groază să iasă pe holul blocului. L LX Nunta se apropia. Marinarul îngrășase deja doi porci și arvunise restaurantul hotelului Metropol de pe malul mării. Părintele acumulase zece litri de pălincă la Arad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
prieteni? El se află în plin ocean. Acolo dispar fără urmă vapoarele, iar vapoarele sunt, totuși, un pic mai mari decât jucăriile mele. Și dacă vapoarele dispar în Triunghiul Bermudelor și nu plânge mai nimeni după ele, eu trebuie să miorlăi după niște biete jucării pentru pisici ?! Ba nu. Deci alerg, sar. Fac salt înainte și salt în sus. Sunt un foarte bun săritor în înălțime. Dar și în lungime. De fapt, sar peste obstacole. Nu chiar peste toate, că sunt
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Te-au trimis zmeii să mă spionezi? Am amețit de frică să nu mă facă stană de piatră și am îngăimat: Sunt reporter. ─ Reporter sunt eu - a rostit apăsat Ana. Îmi venea să plâng dar pisicile nu plâng, așa că am miorlăit mai departe, cu disperare: Eu sunt reporter de război. Întreabăți pantofii dacă nu mă crezi. Bine, bine, a râs ea. Nu mai miorlăi, ești simpatic. Prințul râdea și el. De unde știuse, oare, chiar înainte de a-și pune Culoarea pe mine
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Reporter sunt eu - a rostit apăsat Ana. Îmi venea să plâng dar pisicile nu plâng, așa că am miorlăit mai departe, cu disperare: Eu sunt reporter de război. Întreabăți pantofii dacă nu mă crezi. Bine, bine, a râs ea. Nu mai miorlăi, ești simpatic. Prințul râdea și el. De unde știuse, oare, chiar înainte de a-și pune Culoarea pe mine că „nevăzutul” era o pisică? Cred că știa și că sunt reporter de război. Nu cumva ochii Prințului au în ei Culoarea Culorilor
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de sus până jos. Atunci, deslușii un foșnet neauzit În răchitele Înalte și bozii solzoși ce cresc din abundență la marginea gârlei; deodată, un fel de tirbușon invizibil Înșurubează plantele, făcându-le să se agite, să sâsâie, să șoptească, să miorlăie cu glasuri de motan sau să latre. Un vârtej se iscă din senin, ridicând brusc În aer diverse obiecte, cum ar fi hârtii, mărăcini, frunze sau pălăria cu cap cu tot a unui ins, ce se afla din Întâmplare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
când reușim să comunicăm, mai ales după actul amoros. „Experiența amoroasă poate fi repetată cu fiecare individ În alt mod? Iată problema ce mă preocupă. Adică mă deosebesc eu și cât anume mă deosebesc În act de acele pisici ce miorlăie și se tăvălesc de plăcere pe frunzele de sub castanul din fața ferestrei?“, Îmi recită astăzi A. după ce ne-am iubit Îndelung. „Eu nu mă opresc la dragostea fizică (amour); e prea puțin pentru mine, e doar o treaptă, cea mai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Cu mâinile ude, cum spăla o cratiță, ieși la poartă, în uliță: ― Costică, drace, acu să vii înăuntru, auzi?... Ce mi te zbenguiești pe drum? Ograda nu-ți ajunge?... N-auzi, măi băiete?... Ori înăuntru, ori pleacă acasă! Copilul se miorlăi, fără a se opri din joc: ― Ce-ai cu mine, mamaie?... Lasă-ne să ne jucăm, că nu facem nimic! Bunica, dezarmată, bolborosi ceva, trânti portița și se întoarse la cratiță: ― Să te duci dracului acasă, să nu-mi scoți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
În poala lui Davide, Își Încolăci brațele În jurul gâtului lui așa cum fac fetițele cu tăticii și-l sărută apăsat pe gură Într-o manieră deloc filială. —Dă-o Încolo, Elisa, scutește-ne de pipăielile la birou, dacă nu te superi! miorlăi Skye, dându-și ochii peste cap destul de mult. E destul de neplăcut că trebuie să ne imaginăm cu toții că faceți sex În timpul vostru liber - nu e nevoie să mai și vedem, bine? Elisa se mulțumi să ofteze și se ridică, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
va asigura totul: mașini, băutură, cine, tot ce trebuie ca să le arătați - lor și fotografilor - ce Înseamnă adevărata distracție. —Jet particular? am murmurat eu. —Fotografi? Te rog, spune-mi că nu ne trimiți acolo cu un avion plin de paparazzi, miorlăi Elisa. —Doar cei obișnuiți; n-o să fie mai mult de trei și toți lucrează pe cont propriu, așa că nu sunt legați de o singură publicație. Mai adăugăm trei, poate patru jurnaliști și o să obținem o publicitate excelentă. Am analizat această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
calmante, ce vă pot oferi tuturor? Vrem să ne distrăm sau să dormim? Întrebă ea grupul deja plictisit. Asta nu se consemnează, da? Se Întoarse spre unul dintre reporteri, care se mulțumi să dea din cap cu indiferență. Să dormim, miorlăi Isabelle. Am avut cea mai groaznică săptămână posibilă și sunt extenuată. Categoric să dormim, fu de acord Leo, aruncându-și tenișii Prada și agitându-și degetele pudrate În aer. Davide aprobă din cap și până și Philip recunoscu că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
l-am observat pe Philip care stătea tolănit pe pat, acoperit cu un prosop doar și cu o mască de mătase pe față. — Unde ai fost, iubire? Sunt total varză. Mahmureala asta mă omoară și m-ai lăsat singur aici, miorlăi el. Ce-ar fi să-mi pregătești o compresă rece? Ar fi genial. Ce-ar fi să-ți faci singur compresele, Philip? am Întrebat, veselă. Eu Îmi las doar chestiile astea aici, În drum spre centrul de tratament. Ia un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
văd pentru ca nervii mei s-o ia razna. —Foarte drăguț, Elisa. Dă-i lista și gata, bine? M-am rugat s-o lase așa, dar În confuzia ei indusă de Înfometare, perseveră. Nu, serios acum, Bette. Cine e Sammy? se miorlăi ea. A, stai, e șeful echipei de producție, nu? De ce are nevoie de lista finală cu VIP-uri? —Elisa, Sammy răspunde de pază În seara asta. Nu am fost foarte Încântați de paznicii gen gestapo de la Sanctuary, așa că Sammy a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Ce se Întâmplă aici? Întrebă Philip, cu un aer total nepăsător față de toată scena. —Philip, nu te băga, nu e nimic, am spus, dorindu-mi ca amândoi să dispară. Ce-ar fi să-ți iei gorila de pe mine, Elisa? se miorlăi Avery după ce-și mai turnă o băutură. Dobitocu’ ăsta s-a băgat unde nu-i fierbe oala. Stăteam și eu de vorbă cu o veche prietenă și brusc tipul a Înnebunit. Lucrează pentru tine? Pierzându-și deja interesul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să ia sau să aducă ce-i trebuia. Într-un rând a lipsit două-trei zile. În dimineața zilei următoare, servitoarea își alarmează stăpâna: Domnișoară, se aud din garaj vaiete omenești! Nu se poate, s-o fi introdus vreo pisică și miorlăie că nu poate ieși. Nu, domnișoară, veniți și puneți urechea să vă lămuriți. Așa era cum spusese fata din casă. În lipsa cheii, care se găsea la Mateiu, ușa a fost forțată de un lăcătuș. În garaj a fost găsită o
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
a acestei bresle face balet mediatic, încercând să ne prostească pe față cu chichițe procedurale (stenogramele nu-s stenograme, ci "transcrieri", și ele nu reprezintă, la rigoare, chiar probe), în cazul unui derbedeu în robă de la "Inalta Curte" care se miorlăia speriat cerându-și scuze penibile unui mafiot economic îmbogățit porcește pe spinarea statului, ce să mai spui altceva decât că sunt cu toții mânjiți și complici ai unui sistem de criminalitate politico-financiară țintit să ne ruineze ca țară. Iar polițiștii și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
altul se cobora-n puț ca să caute cuiburi de vrabie, se urca-n copaci ori pe vârful casei, ca să adune miere de prin trestii. Diavolii de ei se hârjoneau prin garduri cu câinii vecinilor, trăgeau pisicile de coadă, ca să le miorlăie, furau ouăle de prin cuibarele găinilor, sfâșiau cămăși și cearșafuri, ca să-și facă coadă de zmeu, câte și câte nu mai făceau, încât băgaseră spaima-n sat, să le vie bieților de oameni să-și ia lumea-n cap, și
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
omului „buclucaș”, cum l-a numit Iorga, muză „mult pestriță și fîșneață”, născocitoare de expresii pitorești, sarcastică, dezlănțuită asupra obiectului: „Îngălato, Dezmățato, Uscățivo, Costelivo, Exclusivo”, căzînd, uneori, În savoarea vulgarității: „Se cățălesc ielele; Ielele, șoimanele, FÎțîie crăcanele, Fleici azvîrle țîțele, Miorlăie ca mîțele, Danță hora boalelor În mocirla balelor... Zmeii Își bat coadele Și-și scutură noadele...” Hrăpirea antrenează, la acest nivel, o imaginație materială mai puternică, Îndepărtînd din poem imaginea sublimului. Elementele din lumea realului pătrund mai liber și Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cuști, privesc speriați în jur, schiaună, latră sau urlă prelung și tare, au o stare agresivă, nu mănâncă, iar dacă au pui, îi duc în locuri ferite, nepericuloase. * Pisicile. înainte de cutremur, sunt agitate, au părul zbârlit, urechile lipite de cap, miorlăie tare și fără motiv, îndelung; tremură, sunt sperioase, se ascund în cotloane, au ochii strălucitori. Miaună puternic, se lipesc strîns de stăpânii lor, iar dacă au pisoi, îi duc în locuri ferite, iar uneori dispar din casă. * Șobolanii și șoarecii
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
o socotească întâia. b) cu prepoziție Orice fac, mereu mă nimeresc drept al doilea. 5. verbe a) la gerunziu Umblă întărâtând câinii prin sat. A fost detașat, dar trebuie socotit ca făcând parte din colectivul nostru. Tocmai atunci se auzi miorlăind la ușă coiotul. Reflexivele impersonale pot fi considerate ca făcând parte din diateza reflexivă. b) la infinitiv Acum întâiași dată vedem ideea de unitate a se arăta. Dublul subordonat simultan exprimat printr-un nume fără prepoziție stă în cazul acuzativ
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]