11,805 matches
-
nu mai sunt eu uit tot ce am de făcut și în loc de asta fac lucruri nebunești beau apă din sticle goale mănânc ambalajul biscuiților în loc să mănânc biscuiții sau mă așez la colțul străzii și cerșesc și lumea se miră că un domn respectabil ca mine face așa ceva și-mi zice cu binișorul că poate n-ar fi rău să merg la psiholog dar ce nu știe lumea e că în tinerețea lui Costache cânta dumnezeiește de frumos era suficient
Poezie by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/3835_a_5160]
-
Simona-Grazia Dima STRADA CUȚITUL DE ARGINT Copil fiind, mă țineam după ei, cei doi bătrâni orientali, niciunul din ei nu zicea „asta-i așa sau așa”, nu foloseau nume, nu caracterizau nimic, vorbeau despre tutun și cafea, se mirau de viermele măsurător pe copac. Îi urmam învăluit în mânie, în fulgerul și-n fumul ei, lansat de-atâtea ipoteze-asupra lumii, de care nu izbuteam să scap. Bătrânii nu descriau oameni, nici întâmplări, nu trăgeau concluzii, lăsau totul nelămurit, radios
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
fricos, Când pare că piciorul e pe stâncă Adâncul de-nțeles e mult mai jos; Dar, sângerând prin liniștea fierbinte Spre întruparea gândului topit, Să bați sfios cuprinsurile sfinte, Străluminat de lame ca-ntr-un schit Voi toți Nu vă mirați că pot să vă-nțeleg În orice limbă ați urca la cer, Când ochiul vremii s-a deschis întreg Și se-auzeau tăcerile cum pier, Toți ne-am primit risipa ca un dar Și, neștiuți, durerilor ne-am dat, Un
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
ochii se scărpina pe chelia venerabilă avea o chelie care în lumina apusului semăna cu cea a unui venerabil ascet și strâmba din nas mormăind nu-i mare lucru alții mi-au adus daruri mult mai de preț ei se mirau uite a văzut multe la viața lui cu el nu-i deloc ușor și plecau și se întorceau a doua zi încărcați cu blănuri de fiare sălbatice cu podoabe de aur nestemate și mirodenii bătrânelul mijea ochii scărpinându-se în
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
identitate care-l arătau tot pe el poliția română falsifică acte striga el în numele meu și până la urmă dacă stau să mă gândesc mai bine tot el a scris în seara următoare și aceste versuri încât nu m-am mai mirat că marele editor m-a refuzat bine i-a făcut Post scriptum mai rămâne o întrebare abia cutez s-o pun pe cine or să-l înmormânteze fără nici o pompă atunci când se va crede că eu am murit nu cumva
substituirea sau pe cine rad eu dimineața și cine mă rade by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/5479_a_6804]
-
din vârful patului, îmi spuneam, iar cearșafurile se pliau unul pe altul, ca feliile unui creier desfigurat de emoție, când regăsește firul ce duce în grădinile lui Adam!) 5. La San Apollinare In Classe am mai trăit astă-vară o secundă mirată de eternitate în absida aurită, când păstorul își ducea turmele de mioare la păscut, sau poate la abatoare, iar ea stătea îngenuncheată, cu mâinile împreunate în golul ce se deschidea sub cupola de smoală; am mai auzit undeva mările risipind
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
de minuni în tălmăcire Ivite parcă mai presus de fire Cu o credință încă mult mai multă, Din patimă, durere și iubire, De care doar făptura ei ocultă Câtă-n tăcere, singură, exultă E-n stare, peste toate, să ne mire. Si ca-n icoană să-i rămâi alături Când eu voi fi doar gând și amintire, S-o însoțești la scris și la citire Si foaie după foaie să-i despături, Cum numai în Cântarea din Psaltire, Cum numa-n
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
o privesc fără să o vadă, Pentru că se gândesc la altceva Si fără să se întrebe Cine este cel ce a locuit cândva Într-o casă atât de mare. dulce confuzie Port hainele tale, Pe care corpul meu le ocupă Mirându-se de potrivire Si hainele se miră Ca și cum chiar tu ai fi revenit - Dulce confuzie Menită s-ascundă Sâmburele trecut dintr-un secol într-altul. Port hainele tale pe străzile unde tu ai crezut. Fă-mă și pe mine să
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
se gândesc la altceva Si fără să se întrebe Cine este cel ce a locuit cândva Într-o casă atât de mare. dulce confuzie Port hainele tale, Pe care corpul meu le ocupă Mirându-se de potrivire Si hainele se miră Ca și cum chiar tu ai fi revenit - Dulce confuzie Menită s-ascundă Sâmburele trecut dintr-un secol într-altul. Port hainele tale pe străzile unde tu ai crezut. Fă-mă și pe mine să cred, Lasă lumina ta să mă aprindă
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
versurile săreau din coajă gheruțe de porumbel pe geamuri moi frumusețe, ce departe ești tu acum n-am bani de tren să vin să te caut cîteva principii și nici un prieten pe nici o stea nu există iubire și asta mă miră sînt un pian cu ochi disting alunițe pe creier. Un oraș de chibrituri Laptele dimineții scaldă picioarele tale rătăcești pe sticla orașului stăpîna zilelor te numești acolo în vis seara un oraș de chibrituri se aprinde sub pernă drumului tău
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
nu se uita, politică nu făcea, în sindicat nu era înscris, iar de citit, citea numai reviste de-alea cu muieri dezbrăcate, dar și alea destul de rar. Oamenii din orașul lui, care era o capitală îndepărtată, de prin sud-est, se mirau din ce trăiește. Dar se vede treaba că leneșul avea proprietăți care-i rentau, bani puși prin bănci, că, fără să muncească, o ducea bine, ba îi mai punea pe alții să muncească pentru el. Leneșul le stătea în gît
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
o ștergi fin de tot aproape cu teamă ca nu cumva s-o doară să geamă apoi să ți-o arunci pe umeri și să ieși fredonând un cântec vag pe care nu l-ai mai cântat niciodată să te miri chiar tu în timp ce cobori sau urci de cuvintele lui nemaiauzite vreodată și în fine - ca un om care știe exact drumul lui de aici înainte care își vede limpede pasul în lumina zilei ce abia a început să se reverse
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
și fără să am nevoie de ajutor spre o altă istorie sau să alunec pe neștiute în golul pe care-a pus stăpânire oale și ulcele îmbrățișarea noastră fatală am văzut-o cu ochii mei în preziua eclipsei m-am mirat singură cât de fericită se odihnește clavicula mea fosforescentă sub bălării și moloz în scobitura ocrotitoare a omoplaților tăi năpădiți de furnici Pe alt fus, în altî poveste De-a lungul râului, pe Cărarea Drumeților, de la Podul Lady Aberden până la
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
părinții mei, și-au vândut apartamentul ca să ne ajute, spuse Andi pe o voce care se voia egală. Cheltuiele sunt mult mai mari decât ne așteptam. Of, numai sănătate să fie, spuse soacra, o femeie scundă, care plângea din te miri ce, restul n-are importanță, ne-om descurca noi cumva. Știți, mă gândeam că ajunge să-mi plătiți numai jumătate din suma care ne-am înțeles inițial, încercă Matei moale. Nu se poate, e timpul tău, nici vorbă! Numai să
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
să te distrezi, să te odihnești și să te bronzezi pe punte! Ce zici, te duci? -La vară?!? Vara asta, adică? Cristina încremenise în mijlocul camerei cu un braț de fustițe și tricouri pe care le pregătise de călcat. -Ce te miri așa, n-o știi pe mă-ta, cum apare din senin cu idei crețe? În fond, asta e ceva cât de cât concret, zice că are bani, o cabină mare, cu geam, vezi și tu lumea, fetiță! Tanti Adina de
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
ca prin vis de sub casă pipăie obiectele părăsite de mult și reintră decent în credință și rasă bătrân în bătrân și adul în adult moșii mei tineri neterminați copii agățați de cireși și de nume morții mei fără ochi și mirați în infinite și albastre cutume (14 iunie 2008)
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
petale!". Degeaba ne rugăm. Nu e nici-o cale. Poate era mai potrivită plimbarea lungomare spre Nervi, unde perechi ostenite ca noi gustă apusul, nu intră-n parcul umbros de la Villa Grimaldi stau pe o bancă, tăcute, ,,valurile, vânturile", sau se miră de sexagenarele asexuate suple, bronzate ce par efebi sau statui ciobite cum vezi la muzeul din apropiere, prietene de o viață cu valurile care le scaldă picioarele răzbind lin printre stâncile unde matroanele și-au instalat mesele pe care joacă
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
kosovarul ăla, care semăna cu Remus nu doar la figura de desfrînat, ci și la felul cum s-a priceput să stoarcă din ea tot ce s-a putut. N-ar mai fi vrut să se lase la mîna te miri cui, a porcilor de bărbați, buni să te dea de pagubă și nenorocire. Doar să te tăvălească, atît vor. Nu prezenta nici un fel de garanție Răducu, c-ar mai fi fost dispus să rămînă lîngă ea s-o ajute, după ce
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
pe el, e o masă inertă devenită brusc extrem de grea. De sub pat cată gâturile câtorva sticle goale. Mă jenez să privesc în ochii însoțitorilor, dar băieții nu comentează în nici un fel. Ziua pare compromisă. Ne dăm întâlnire pentru "mańana". Mă mir că n-am înțeles de la bun început despre ce e vorba, că N. intra treptat în ceea ce rușii numesc "zapoi", expresie fără echivalent în vreo limbă modernă, stare ce presupune o totală ignorare a oricăror evenimente, inclusiv apocalipsa sau apelul
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
bun caz, încă alte două până se hotărăște ea să-mi răspundă, uneori nu-i trebuie mai mult de câteva ore, e iute de mână, la fel de iute la minte, iar la mânie nu mai vorbesc, căci se înfurie din te miri ce. Sigur, e și poză și răsfăț în furia ei, știe că o prinde și, în plus, așa s-a obișnuit... Oricum, nu pot primi răspunsul decât peste opt zile în cel mai optimist caz și atunci ce fac, dacă
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
mie-n genunche el s-a prosternat, Convins că de mine poate fi salvat! Mie în genunchi a venit să ceară Grație... Eu nu pot ca să-l las să piară!" Și, zicînd acestea, ea a dezarmat Brațul ce-al său mire ține ardicat. ș...ț Mult poate femeia!... cu grația sa Orice răutate ea va dezarma! Gesturi ca acela al Iosefinei sau al domniței din balada lui Caragiale s-au produs și în vremuri mai apropiate. Spre sfîrșitul deceniului 8 al
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
Cheamă frenetic, brusc dispare. N-ai cum să știi, n-am cum să știu Că flori de colț pășesc în râu, Dorul lor apoi în mare. Încerc un vis copil zglobiu, Te scald în ochii-mi grei și triști, Mă mir că sunt și că exiști. Aș vrea o undă să devin, Să-ți poposesc pe ochi, pe sâni. Noi vom rămâne neștiuți, Tu cu privirea ta albastră, Eu cu zvâcniri de dor târziu Visând la Pontul Euxin. Vibrație Ca și cum Mona
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
foarte vesel uneori al lui Caragiale, ne îngheață pe buze. „Ce lume, ce lume!”, exclamăm împreună cu Tipătescu. Mai e nevoie să găsim argumente pentru actualitatea autorului Scrisorii pierdute? Ea ne sare în ochi și nu se poate să nu ne mirăm de orbirea lui Pompiliu Eliade, de la articolul căruia, de acum o sută de ani, am pornit. Avem noi oare nevoie de memorii sau de istorii ca să-l înțelegem pe Caragiale?
Caragiale și noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13152_a_14477]
-
profitau de apa caldă, nici nu-și aminteau să stingă imediat lumina când treceau dintr-o cameră într-alta, sau să oprească gazul puțin înainte ca mâncarea să fie gata. Da, câți făceau asta? Și pe urmă se mai și mirau că nu le ajung banii până la sfârșitul lunii. Ei, slavă Domnului, îi ajungeau întotdeauna. Avea de toate, și nu trebuia să se lipsească de nimic. Adevărul e că știa să facă economie. Nu lăsa niciodată mâncarea să se strice, nu
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
ce i-a mai rămas, popularitatea în lumea fotbalului și calitatea de VIP mediatic de pe urma declarațiilor sale. Cum se știe, Gigi Becali e în mari procese de calomnie. I se cer bani grei de pe urma vorbelor sale. Încît nu m-aș mira ca dorința lui de a deveni politician cu partid să i se tragă și de la încurcăturile sale din afaceri și din speranța că dacă va ajunge în Parlament ar putea scăpa și de procese și de problemele sale de investitor
Fenomenul Becali by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13202_a_14527]