2,450 matches
-
în cumpănă. Până acum nu s-a gândit la acest aspect: ce se va întâmpla cu lucrurile lui - multe, puține, tot s-a adunat ceva. Îi vine o idee: — La noi în țară... — Nu e Franța țara ta? îl întrerupe mirată Agnès. — Vreau să spun, în România - se corectează Lionel - există obiceiul ca rudele mortului să împartă la săraci lucrurile rămase după el. — Nu-s proști românii. Eu zic să nu pierdem timpul: facem un inventar și de săraci mă ocup
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
se producă. Dar asta e ceva déjà vu. Triplu Ve e mândru de el: într-o singură transmisie în direct, din Franța, a reușit să și plaseze tot vocabularul franțuzesc. De grupul muncitorilor se apropie un funcționar de la primărie. Privește mirat cubulețul de ciment și-i întreabă: Asta e tot ce-a ieșit? — S-a scumpit cimentul, îi explică Martin 1. Ce o să faceți cu statuia? — N-ai tu treabă, îl liniștește funcționarul. Avem soluții la orice. Martin 2 și Martin
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
club mi-a plăcut cum arată, pe urmă am cunoscut și fetele și mi-am dat seama că fetele care lucrează Într-un night nu sunt așa cum credeam eu: curve și proaste, fără școală și nespălate. Chiar din contra, ma mirat faptul că...mă așteptam la ceea ce am spus mai sus, dar nu am fost deloc așa. Mi-a plăcut și faptul că nu se dezbrăcau, că nu ieșeau cu clienți și mi-a plăcut și faptul că erau clienți cu
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
un vis urât. Are acum 5 luni și e timpul de făcut prima fotografie. Copilul e dezbrăcat și e așezat pe o masă pe care s-a așternut o blană. Gângurește, se întoarce când pe o parte, când pe alta, mirată că în locul scutecelor și al hăinuțelor în care e strânsă toată ziua, după această minunată libertate, nu vin bucuria apei în care se simte mult mai bine. Vrea să se întoarcă, dar mâinile mamei o pun iar pe burtică. Eugenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
au despărțit cu vorbe puține. Se vedea bine că peste oboseala zilei se așternuse și pâcla veștilor despre care au vorbit toată seara... Noaptea pusese stăpânire de multă vreme peste sat... Când Costăchel a ajuns la poartă, s-a oprit mirat. „Cine o fi la mine, de e lumină ca la sărbători?” s-a întrebat în timp ce deschidea poarta. A intrat în casă dominat de întrebare... Petrache, care ședea ca pe ghimpi, s-a ridicat. Bine că ai venit, măi băiete. De când
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
prostiei, inconștienței, rătăcirii mele din seara aceea nenorocită. Teo, nu am venit să negociez. Ce mai vrei? Tu ți-ai satisfăcut plăcerea, dorința cum spuneai, de a avea un copil. Acum îl ai! Nici acum n-ai înțeles? se prefăcu mirată, toată ființa clocotindu-i într-un râs mefistofelic. Nu! Vreau ca Răducu să-l aibă pe tatăl lui lângă el. Să divorțezi de molia de nevastă-ta. Tot îi lași ceva, o fetiță, o casă ca un palat... Dacă vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ciudat se petrecu. Total pe neașteptate și fără niciun indiciu premergător, Victoria, parcă pe loc transfigurată, căscă larg ochii și își roti repede capul în toate părțile, ca și cum n-ar fi știut defel ce anume se întâmplă cu ea. Părea mirată, uimită chiar. Mai strânse iarăși, de câteva ori, pleoapele și le deschise înapoi. Efectul, pentru dânsa, părea a fi același. Se uită țintă la Șerban și parcă nu-i venea să-și creadă ochilor. I se citea lesne în priviri
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
proaspăt depus. Nu i-am lăsat prea mult timp să-și revină... Bună! Sunt Vera. Scuze pentru Întârziere... M-am prezentat fugar, Încă mai gâfâiam după atâta alergătură. L-am rugat să mă urmeze... acasă la mine! M-a privit mirat și contrariat, dar m-am prefăcut că nu observ. La un moment dat mi-am adus aminte că am luat și aparatul de fotografiat. Am insistat să-i fac o fotografie În acel mirific decor de iarnă. Mirarea lui ajunsese
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
lumină străină. A urmat așteptarea! Și, cum nimeni n-a auzit tainica-i chemare, s-a așezat pe bordură sperând! Pusă În fața vitregiilor vieții: frig, foame, nepăsare, a Învățat ce Înseamnă „bordura”... “Două lacrimi de cer”, rostogolindu-se din ochii mirați ce nu puteau Înțelege... Și cu toate acestea, visul n-a murit, crezând cu tărie că va ajunge În casa sufletului ce-a zămislit-o! Iat-o acasă! Îmbrățișată și răsfățată ca nimeni alta ! Lucrurile se Întâmplau astfel: vineri, 21
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cercuri unduitoare, pierzându-se mai apoi În freamătul abia sesizabil al lacului. „Ce-ai făcut!?” mi s-a părut că aud dintr-o dată, salcia șoptind, scuturându-și supărată pletele, de ultimele picături de ploaie. Am tresărit, și-am privit-o mirată, Înțelegând Întro clipă că nimic nu durează o eternitate. Cuvintele pe care aș fi vrut să le rostesc s-au Închis temătoare, Într-un mugure firav de speranță. Și-apoi... liniștea a cuprins din nou parcul, Îmbălsămat În parfumuri și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
străduiam cu toată ființa să-mi ascund lacrimile. Gata! Gata! Încercam s-o liniștesc. Sunt sigură că-i este mult mai bine acolo unde se află acum. A scăpat de toate grijile și frământările pământești. Credeți!? și mă privea oarecum mirată... Puteam să citesc mai multe În privirile ei Îndurerate. Nu asta era credința mea. Am mințit pentru a-i oferi o oarecare liniște. Dacă ar fi știut ce gândesc cu adevărat despre raiul inventat de o mână de negustori iscusiți
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
bine, ne povestise că în acea zi, el și cu prietenul său se porniseră la pădure după ghiocei. În drum, departe de sat, îi întâlni un om care venea de la brigada de tractoare în sat. Când îi văzuse, îi întrebă mirat unde se duceau. Copiii, sinceri, îi spuseră adevărul. El îi luă la certat și îi aduse înapoi cu el în sat, zicându-le că, de se duc acum în pădure, îi mănâncă lupii. Ei, când au auzit de lupi, s-
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
că un hoț poate fi așa? Autobuzul se porni. Nadea îi zise bătrânelului: - Moșule, vezi de nu ți-a dispărut ceva din buzunar, că am văzut cum domnișoara, care a ieșit, încerca să te controleze. - Mie să-mi dispară? întrebă mirat moșul. - Da, dumitale. Am văzut cu ochii mei cum a căutat la buzunarul dumitale, nu știu dacă a reușit să-ți ia ceva, că tocmai în acel moment trebuia să se coboare. Bătrânelul răspunse zâmbind: - Sunt goale și pustii, buzunarele
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
la el în buzunar? Cum să procedeze mai departe cu ei? Era foarte încurcat. Privi apoi întrebător la Nadea, căutând să afle părerea ei, cum înțelegea ea și cei din jur acest lucru. - Nu aveam nimic în buzunar, zise omul mirat. Atunci toți își dădură seama că domnișoara, pe care o crezură hoață de buzunar, îi strecurase bătrânului acei bani înainte de a ieși din autobuz și încuviințară acest lucru unanim. - Și-a făcut milă Domnul, mi-a auzit rugăciunea... zise șoptit
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
din institut, este în stare să doarmă aici toată săptămâna, sau să plece și să apară când ne e lumea mai dragă. Doamne, ajută-mă să trec și peste asta", zice el în gura mare, colegii se uită la el mirați, el, ateistul, îl invocă pe Cel de Sus, șeful își dă seama de gafa făcută, se înfurie și desenează în aer o cruce cât o zi de post, tot atelierul izbucnește în hohote de râs. Râdeți voi, dar de această
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se șterge din minte tot ce a mestecat cu atâta sârg în creierul ei de femeie bezmetică. Îl trage în pat fără o vorbă. El continuă să se uite la ea de parcă acum ar descoperi-o pentru prima oară. Întreabă mirată. "Ce s-a întâmplat"? "Arăți ca o zeiță păgână care tocmai și-a înfulecat adversarul". Adversarul din mine, își spune în sinea ei. Începe să râdă. "De ce râzi?", o întreabă el contrariat. "Îți place ceva la mine?" întreabă cu teamă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
plecase. Ridică din umeri neputincios si, după ce se reinstală confortabil În scaunul său, Își aprinse o nouă țigară. Pe culoarul mare al spitalului nu mai era nimeni acum. Totul dispăruse Într-un mod neverosimil, dar bătrânul nu se arătă prea mirat. Vru să urce scările care l-ar fi dus spre ieșirea principală, dar văzu niște trepte care coborau la subsolul clădirii și, cu o hotărâre neînțeleasă, le parcurse Încet. La capăt găsi un coridor lung, fără uși, care dădea Într-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
continui cu o Încăpățânare de fier. Poate voi reuși să o obosesc. Trec minute bune, În care viteza mea de reacție crește neîncetat. Un bătrân gură cască se sprijină Într-o umbrelă cu câteva spițe ieșite și privește spre mine mirat. S-a oprit și un copil cu o minge mare și rânjește cu nesimțire. Devin nervos și Îmi simt brațele, În rotirea lor, Înțepate de mii de ace. Aproape că-mi iau zborul. Dacă mai continui, voi ceda din clipă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cârja prea în față, iar eu nu eram în stare să fac pașii atât de mari cu piciorul rămas. Când am văzut ceasul de la intrarea în Bancă am răsuflat ușurat, căci nu întârziasem nici un minut. Am înfruntat destul de ușor privirile mirate ale portarului, liftierei și colegului din fața biroului meu, însă nici unul nu a avut curajul să mă întrebe ce se întâmplase, nici măcar managerul. Ziua a decurs cât se poate de normal, ca și cum aș fi avut două picioare. În dimineața următoare m-
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Săi magici, a strălucirii lor ucigătoare nu înceta să mă chinuiască. Cum puteam s-O uit, când era atât de strâns legată de existența mea? Nu, nu-i voi revela niciodată numele: siluetă eterată, subțire, vaporoasă, cu doi ochi imenși, mirați, strălucitori, în profunzimile cărora viața mea ardea și se topea încet și dureros, Ea nu mai are legături cu lumea asta josnică și feroce. Nu, nu trebuie să-I pângăresc numele cu lucruri pământești. După ce s-a stins, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Ei. Privea fără să vadă, un surâs extatic și inconștient Îi înghețase pe buze, ca și cum S-ar fi gândit la cineva absent. Prin lucarnă I-am văzut atunci ochii teribili și fermecători, plini parcă de un reproș amar, ochi tulburători, mirați, amenințători și promițători totodată. Scânteia vieții mele se pierdu în profunzimea acestor pupile strălucitoare, cu expresie misterioasă. Această oglindă fascinantă îmi absorbi întreaga ființă și mă purtă în ținuturi unde gândirea umană își pierdea orice putere. Ochii oblici turcmeni, animați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
am tot potrivit fața, nu ajungeam să le regăsesc expresia. Apoi, am văzut cum, dintr-odată, obrajii Ei se colorează insensibil într-un roșu ce amintea culoarea cărnii expuse pe tejgheaua măcelarilor. Se reînsufleți. Ochii, peste măsură de mari și mirați, ochii Săi, în care se concentrase toată splendoare vieții și care străluceau cu o lumină morbidă, ochii bolnavi și mustrători se deschiseră încet și mă fixau. Apoi se închiseră din nou. Era pentru prima dată când sesiza că exist. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de la mâna stângă. Involuntar, m-am apropiat de el, am scos prăjiturile din buzunar și i le-am întins: „Șah Djan mi le-a dat pentru tine.“ Fiindcă el îi spunea soției mele Șah Djan, ca și cum era mama sa. Foarte mirat, contemplă prăjiturile cu ochii săi oblici și le acceptă cu o mână ezitantă. M-am așezat pe bancă și am luat copilul pe genunchi. L-am strâns în brațe. Trupul său era cald. Pulpele picioarelor semănau cu ale soției mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
umble-n patru labe, să miaune, să urle, să facă cu ochiul la public pentru ca, la galerie, cîțiva spectatori să-i acorde hohotul de rîssmuls cu cleștele. În loc de aplauze, merită fluierături, precum fotbalistul care ratează golul și apoi se uită mirat, la bocanc. Cabotinul nici scuza bocancului n-o are!” ( În revista Teatrul, nr.8/75). S-ar mai pune o problemă, pornind de-aici : este ca botinul una și aceeași persoană cu manieristul? PÎnă la un punct, poate! Dar acesta
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
sceptic (eram un ex-stu dent nepromițător, și nu concepeam că ajung În viața universitară, mai Întîi fiindcă nu eram membru PCR). Dacă acum 10 ani mi-ar fi pronosticat cineva voi ajunge la a 4-a căsnicie, aș fi ridicat, mirat, din sprîncene (nu eram dornic de căsnicii, ci de aventuri ). Dacă acum 10 ani mi s-ar fi explicat că voi sta În ...Tecuci, cel puțin 60 de dimineți, și În Dej, alte 35, aș fi hohotit, spasmodic (ce-avea
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]