3,438 matches
-
este considerat ca fiind virtuos, ci ca fiind virtutea însăși. În primul fragment din omilia 9 (57)<footnote Or., 9 (271.10); v. Anthony Meredith, op. cit., p. 168. footnote>, comentând pasajul din Cântarea Cântărilor 4, 11, „mirosul îmbrăcămintei tale e mireasmă de tămâie”, Sfântul Grigorie spune: „Philosophia care străbate textul acesta este de fapt un îndemn adresat omului de a-și fixa ca țel în viață desăvârșirea. Căci ținta vieții virtuoase este de a ne face asemenea cu Dumnezeu; pentru aceasta
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
pare că obține, nu cum ne-am aștepta, pe Iubitul pe care-L caută, ci numai mirare și aparentă frustrare. Ea și-L imaginează pe Dumnezeu însoțindu-i ființa, iar virtutea sa nu este, în cele din urmă, decât o „mireasmă” a Divinului. „Ea pare să atingă speranța celui mai măreț bine. Pentru că ce este mai înălțător decât a fi una cu Acel Care este obiectul dorinței și a primi obiectul dorinței în tine? Dar și în această situație, ea deplânge
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
In Canticum Canticorum, omilia a XI-a, P. G. XLIV, col. 1008D. footnote> și „fântână de apă vie (φρέαρ ὕδατος ζῶντος)<footnote Ibidem, omilia a IX-a, P. G. XLIV, col. 977B. footnote>”. El spune că „veșmântul ei răspândește buna mireasmă a tămâiei (τοῦ λιβάνου ὀσμήν), iar prin tămâie se indică dumnezeirea (διά τοῦ λιβάνου τό ϑείον ἐνδείχνυται)”<footnote Ibidem, col. 968C. footnote>. Abia acum, ca fapt realizat, ea este numită, în adevăr, „mireasă a Cuvântului (νύμφη τοῦ λόγου) - căci face
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
fi înțeles în sens propriu, cum îl interpretează Daniélou și, în general Teologia romano-catolică. În orice caz, prezența dumnezeiască este semnalată în chip deosebit, în această fază, de lumina energiilor divine necreate<footnote Sf. Grigorie mai vorbește de o bună mireasmă dumnezeiască (ἡϑεία εὐωδία) ce se formează în suflet prin curăția virtuților. (In Canticum Canticorum, omilia a III-a, P. G. XLIV, col. 824AB). Și aceasta poate fi socotită o prezență dumnezeiască. Prin modul ei de manifestare însă, diferit de cel
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
e a unei șovăiri, a unei timidități, a unui simțămînt de irealizare: "Sînt voci în fundal/ nesigure/ precum unele frunze timide/ pe care și lumina le ocolește// sînt disproporții/ între amintiri ce dispar/ și cele încă prea treze/ împerecheate cu miresme insomniace/ în încăperea/ unde mă aflu nedeslușită cu prînzul meu singur/ cuvintele șterg pragul/ și înnoptează/ înainte de a îmbuna/ arcul pereților/ în timp ce trecutul dezvăluie/ o coajă aurie/ ce se vrea rod adevărat" (Fundal). Declarîndu-se cu resignare a fi "un dialog
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
deșeurile" topite "pînă la țipăt", în raport cu care așteptarea apare inutilă: "Ce mai poți așepta/ în amfiteatrele sferice/ studenta cu ochii adînci/ precum mările noaptea/ studentul visînd lîngă norul sculptat/ în unghiul apus al ferestrei" (Repere). Și cu toate acestea: "o mireasmă de ceruri/ stinsă în alb/ un cuvînt/ o lumină", care îndeamnă la rugă: "îngere bunule/ rog nu clinti/ cartea rămasă deschisă" (ibidem). Deoarece "o lumină încolțește/ în naufragiu/ ea naște dorințe/ și prevestiri" (Stampă). Poeta înțelege a înălța în fața stihiei
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
teau mersul prin țepii miriștii. Un sfânt. ...Abia când am ajuns acasă, după ce mă inițiase astfel în taina grâului, mi-a arătat sticluța și busuiocul de la icoană. Este vremea când grâul miroase a tei. Sau poate teiul miroase a grâu. Miresmele - ca nimfele nopții, cu cer înalt și lună, pe trepte de umbră și răcoare - cutreieră pământul cu brațe grele, împlinite de rod. Azi-noapte, dintr-un vârf de tei, feți-frumoși legănați în cumpeni de stele zvoneau - peste câmpie și-n somnul
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
4 și 10 locuri, mobilier modern în linii și culori plăcute, electricitate (de la o hidrocentrală proprie), apă curentă în fiecare cameră (rece și caldă), încălzire centrală, baie, telefon, radio“, de neîntrecute posibilități de recreere, deoarece „gândirii noastre îi sunt necesare miresmele muntelui, ozonul zărilor albastre, bolta brazilor și verdeața lor perenă - simbol al perenității la care râvnește ființa noastră plăpândă“. Într-un studiu („Muntele și sănătatea“, 1993), dr. Arcadie Percek releva virtuțile terapeutice ale muntelui, subliniind că, în aceeași măsură, ascensiunea
Agenda2003-44-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281664_a_282993]
-
Cântă un cântec de dragoste: Vino, o, frumoasa mea iubită, zăpezile s-au stins, ploile au stat, rodul pământului a făcut scut, cuiburile sunt pline de pui... Ieși să mă întâmpini, nu mai sta în umbra perdelelor, după zăbrelele casei ! Mireasma viței înflorite te-a adormit ? Nu auzi glasul porumbeilor sălbatici certându-se cu vulpile șirete, care-și sapă vizuini sub vie ? Și cântecul s-a auzit până la alungirea umbrelor, până la adormirea turmelor, până la ora când pasc puii de cerb. Munți
Cântarea cântărilor. In: Editura Destine Literare by Melania Rusu Caragioiu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_204]
-
ascuțite, Munți, nu vă mai bateți ¸¸în capete, Să nu treziți dragostea...” 6. VOI BATE DIN PALME Vom merge în cetate. Voi bate din palme și se va ivi o caleașcă. Iat-o, vine într-un nor de fum cu miresme de brad. Alcătuită din coji de alune, Din aripi de fluturi, cu legături din fire de argint răsucit. Abia atinge pământul. Telegarii au aripi la picioare. Au pe frunte stele acoperite cu paftale de argint. Ca gândul zboară spre cetate
Cântarea cântărilor. In: Editura Destine Literare by Melania Rusu Caragioiu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_204]
-
Pe care o râvnesc ca pe o grădină, Unde eu sunt stăpânul. Grădina mea cu izvoare fermecate, Cu pomii încărcați de fructele în pârgă, în floare, în muguri... Te mlădii ca o trestie mirositoare, învăluită în hlamida pletelor tale cu miresme de nard și aloe. Cât de visător vin la grădina mea ! Vin cu pletele în vânt, Alergând mai repede decât elanii, Aduc ferbințimea soarelui, Suflarea curată a mioarelor, Mireasma poienelor, Cântecul fericit al vietăților pădurii, Freamătul rămurelelor în briza de
Cântarea cântărilor. In: Editura Destine Literare by Melania Rusu Caragioiu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_204]
-
mlădii ca o trestie mirositoare, învăluită în hlamida pletelor tale cu miresme de nard și aloe. Cât de visător vin la grădina mea ! Vin cu pletele în vânt, Alergând mai repede decât elanii, Aduc ferbințimea soarelui, Suflarea curată a mioarelor, Mireasma poienelor, Cântecul fericit al vietăților pădurii, Freamătul rămurelelor în briza de seară... Așteaptă-mă iar și iar, mereu, Totdeauna, mireasa mea ! 9. PESTE STRATURILE DE FLORI ți-ai pus capul pe pieptul meu, întrebându-te la ce mă gândeam. Ce
Cântarea cântărilor. In: Editura Destine Literare by Melania Rusu Caragioiu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_204]
-
Voioșia ta o întrece pe a păsărilor, Glasul tău are catifelarea chemării duioase a vietăților pentru puii lor. Cântecul tău răsună peste straturile de flori. Florile întorc capul după tine, Se înalță să te vadă, îți oferă brațele încărcate de mireasmă; îți dau să bei din potire dulcele ascuns... Timișoara, 1969
Cântarea cântărilor. In: Editura Destine Literare by Melania Rusu Caragioiu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_204]
-
buchet plăcut, savuros. Cele mai renumite sortimente se găsesc în podgoriile Târnave și Dealul Mare. Fetească regală - sau Galbenă de Ardeal sau Dănășana - vin alb și/sau ușor acid, lejer, fructuos, finețe deosebită și catifelare accentuată, cu aromă discretă, amintind mireasma florilor de pădure. Grasă - vin alb, dulce licoros, corpolent, plin, catifelat, sugerează gustul mierii culese din flori de viță. În podgoriile Cotnari și Dealul Mare se produc cele mai renumite vinuri din acest sortiment, mai ales după 8-10 ani învechire
Agenda2004-52-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/283213_a_284542]
-
cu prilejul unui "praznic împărătesc" rural, a unui miel cruțat la început, pentru că este încă prea firav și pentru că, în consecință, ar mai trebui lăsat o vreme să crească: "Dar se întoarce-acasă Ion și-n drumul lui/ Se simte îndelung mireasma rară/ A cărn Exalația morții este excitantă aci nu prin asocierea cu o "idee libertină", cum spunea Sade, ci pur și simplu cu ideea libertății neîngrădite ce îngăduie omorul. Încălcarea interdicției, libertatea vinovată constituie climatul în care atracția sexuală și
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
nu dau impresia că există în carne și oase. De dragul simbolurilor autoarea sacrifică narațiunea și protagoniștii. Frumusețea metaforelor ("Îmi întorc din nou privirea spre cîmpul de rapiță, care se întinde în margine de drum, galben și spumos, balansîndu-se ademenitor în miresme de pudră și miere, în șoapte roz, misterioase, de petale, în magia unor păsări albastre ce se apropie de ireal..."), originalitatea comparațiilor, echivocul fermecător al frazelor pline de virtuozități stilistice nu pot anula artificialitatea despre care vorbeam. Orice peisaj are
Despre cîteva note false by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17244_a_18569]
-
penet/ gușă plină de vînt/ copil al cuvintelor mele/ în taină purtînd aripi nemărginite/ ți-e somn și ți-e milă de ele// eu mîna mi-o trec cu degete vii/ prin coama ta dulce de sare/ ții minte mereu mireasma de vis/ a ierbii pălite de soare// acolo în munți va fi s-adormim/ țesut pat de sticlă ne cere/ cu tine petrec mesteceni-aluni/ în umbra lor verde de miere// se va fi-nvelit sfințit de polen/ păianjenul casei acum/ ții
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
intoxicată). Patetismul Irinei Nechit e, în momentele faste, mult precumpănitoare, ale producției sale, departe de a fi unul pur conceptual, abstractizant, umplîndu-se cu elementele senzoriale ale cotidianului, așa cum trunchiul unui copac se umple de frunze și flori, de foșnete și miresme. Puternica sangvinitate a poetei se supune acestui suflu violent al realului, precum unei magii consubstanțiale: "Aștept cele patru vînturi 1) Leo Butnaru - Identificare de adresă, Ed. Augusta, Timisoara, 1999, 68 pag. 2) Irina Nechit - Un viitor obosit, Ed. Augusta, Timisoara
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
percepută cu rafinament, în planul unei unificări sentimental-senzorial-cerebrale, al unui tablou complex care poate da seama de ceea ce Mircea Eliade numește "sacrul camuflat": "Timpurii, fluturii din crîngurile antice, atice,/ pe-un arbust de iasomie, înnebuniți de mirosuri/ jílav-primăvăratec,/ dansînd în jurul miresmei paradisiace.// Paradis terestru de bună seama, iluzoriu și/ efemer,/ fericită inconștiență și extazul aproape păgîn,/ și atunci de ce îi admirăm totuși cu un fel de/milă și înțelegere, de simpatie vinovată și/ slăbiciune?// Spumă mării și spumă berii băute pe
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
operează aici în vreun fel, ci un decorativism explicit și o anecdotica irepresibila de caricaturist reprimat. Chiar și atunci cînd iese din captivitatea alb-griurilor, care stau în bună vecinătate a lui Mărginean și a lui Vasile Celmare, pentru a adulmeca mireasma unui peisaj înverzit, pictorul nu ajunge prea departe. Se oprește undeva, într-un spațiu tot edulcorat, de unde se vede bine, dar la mare distanță, peisagistica delicată și cu adevarat rafinată a lui Ion Popescu-Negreni. Într-un anumit fel, pictură lui
Iarăsi despre pictura lenesă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18089_a_19414]
-
cu scopul de a produce repulsie este la fel de nesemnificativă că numirea unei realități mirifice cu scopul de a ăncănta. Dacă an loc de titlul pe care al are (nu-l mai transcriem!), cartea lui Dan Lungu ar fi avut titlul Mireasma de trandafir, ne-ar fi creat aceeași impresie de infantilism estetic. Din fericire, ăn cuprinsul volumului, aceasta tendențioasa etalare a urâțeniei - an stil hip-hop - nu-și mai face loc decât de câteva ori, fugitiv, ca o răbufnire a unui teribilism
O CARTE FRUMOASÃ CU UN TITLU STUPID by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17423_a_18748]
-
din marginea sunetului ud, căzut printre cuvinteleXIII. cu care mă tac, cu care m-aud. Doar lumina garoafelor ațipite în vază mai bântuie umbra candelei RUGĂCIUNEde dinapoia ochilor tăi, înnoptând pâlpâirea rugăciunii Doamne, fă-mă dor pe frunză,picurate în mireasma genunchilor. ca să mă reazim de gândul copacului, retras în ploaia din pleoape. NU MAI AM ÎNVELIȘ Doamne, fă-mă dor pe călcâi, Nu mai am înveliș, să mângâi iarba nu mai am înfățișare, tocită pe sandaua din osul drumului. nu
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
său PACE S-a sprijinit de un grilaj scund și a închis ochii. Apoi, când i-a deschis, a plecat din cimitir cu un sentiment care n-avea nimic tragic: chiparoșii funebri, liniștea nopții care se apropia, văzduhul cu ușoare miresme din pampas, acele gingașe gesturi stinse ale copilăriei ( ca ale unui călător care pleacă pentru totdeauna și care, de la fereastra trenului, face semne sfioase de rămas bun), îi dădeau mai curând senzația de melancolică odihnă pe care o simte copilul
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
ospitalieră, aidoma unui spațiu sterilizat din care orice amprentă personală a fost eradicată. Cult e numai spiritul care simte sugestia concretă din spatele noțiunilor abstracte, sarcina etimologiei fiind de a reda mirosul inițial al celor mai inodore noțiuni. E vorba de mireasma primitivă din care s-au desprins mai tîrziu aromele neutre ale limbii docte. E asprimea fățișă a gesturilor grobiene din care s-a ivit apoi eleganța tropilor. Dar, fără rădăcină etimonică, cele mai simandicoase figuri de stil sînt pași de
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
voie căutând un loc pe unde să-și ia zborul. Nu găsi nimic. în casa tăcută ca un ștergar pufos. Pepita D Lestine iterare Numai îmbolnăvirea ei, îi aduse Pepitei liniștea. Se Din când în când se ridicau spre înălțimi miresme bucurase de scăderea bruscă a poftei de plimbare. Furiile îmbietoare, nemaiîntâlnite, semnul arderii unor resturi de ei, slăbirea continuă, transpirațiile abundente, o făcură pe tămâie în cățuile de tablă așezate lângă crucile smerite. cățelușă să se simtă din nou acasă
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]