423 matches
-
a Otiliei Cazimir, Luciei Sturdza-Bulandra, Magdei Isanos și cea a lui G. T. Kirileanu, iar George Pruteanu dialoghează cu Romulus Vulpescu și Adrian Marino. Numeroase sunt și mărturiile epistolare: corespondența lui Gh. I. Brătianu, a lui Ion Barbu, schimburile de misive dintre Iorgu Iordan și Ion Petrovici, Tudor Mușatescu și George Topîrceanu, Perpessicius și G. T. Kirileanu, É. Boutroux și B. P. Hasdeu. În numărul pe 1987, la rubrica „Ancheta noastră cu scriitorii” răspund Ștefan Aug. Doinaș, Radu Cârneci și Eugen
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285274_a_286603]
-
atunci când Îi Îndemna pe studenți să adopte ca deviză Solidaritatea sau Datoria. Un militantism civic de sursă romantică se degajă din mai toate demersurile sale, Încă din anii formației. „Căci om am fost / și aceasta luptător Înseamnă“, nota Într-o misivă din Berlin, citând un distih goethean, Însușit ca o deviză personală. În dezacord cu spiritul hipercritic și decepționist din teza lui Maiorescu asupra formelor fără fond, tânărul Xenopol era convins că progresul „nu poate consista decât În acțiunea practică, În
Prelegeri academice by Acad. ALEXANDRU ZUB () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92347]
-
cu seamă, de a reveni periodic pe malul mîlos al Bahluviului, de a face înconjurul prietenilor, dormind cînd la Lucian Vasiliu, cînd la mine, cînd la Nichita Danilov, cînd la Liviu Rusu, Marcel Vârlan sau Teodor Pană, arătîndu-ne bucuros noile misive receptate de la Octavian Paler, Adrian Marino, Livius Ciocârlie, Gheorghe Grigurcu, Bogdan Lefter, Mircea Nedelciu, Nicolae Manolescu, Ana Blandiana, Mariana Marin, Eugen Negrici, Mircea Zaciu etc. Lor, dînșilor, le grăia despre noi; nouă ne vorovea cu privire la ei. Și tot așa mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
său de la redacție un fapt cen zurat de publiciști: „Beldișor, mă aflu Într-o zi istorică În cas telul din Lovrin, pe care-l paște ruina, Între chica democratică a lui Marx și peruca pudrată a străbunului feudal.“ În finalul misivei, expeditoarea scrie: „Te Îmbrățișez, Beldi șor. Sunt obosită. La revedere, pe curând, Cora. Salutări lui Nae, Bucuța, Nenițescu, Buricescu.“ Din Întreaga corespondență publicată, În cele două ediții au fost eliminate absolut toate pasajele care se refereau la Cos tică Beldie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Iar domniței i se spusese că Niklaus, curierul lui Bodo, alunecase pe podețul din fața casei jupânului Urs și-și rupsese mâna. Deoa rece scrisorile erau legate ca totdeauna cu șnur al bastru și scrisul nu părea măsluit, cei doi primiră misivele cu Încre dere. Fără să piardă timp, Bodo porni spre mânăstirea Sfân tul Petru, unde fusese chemat, iar Adelheid se Îndreptă spre Lenzkirch. În cele din urmă, uneltirile izbândiseră. * * * În timp ce, din porunca starețului Urban, Heribert se Îndrepta spre chilia sihastrului
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Schmid, Die Zähringer, Anstoß und Wirkung (Zähringer. Impuls și acțiuneă, Thorbecke, Sigmaringen, 1991, sunt prezentate cele mai vechi acte aflate În arhiva din Schaf fhausen. Se vorbește acolo despre atacul „zähringian asupra mânăs tirii din Schaffhausen. Starețul Îi trimite o misivă papei Calist II, scriindu-i că ducele Conrad, numit acolo dominus și princeps, a atacat În anul 1120 mânăstirea și târgul Schaffhausen. Vezi și „Der Schwarzwald als historische Landschaft“ („Pădurea Neagră ca peisaj politic“ă de Martin Wellmer, În 150
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
anii (pentru o eventuală împărțire pe capitole a cărții), deoarece adesea ultima scrisoare dintr-un an este continuată, în cel mai firesc mod și fără o numerotare diferită, în primele zile ale anului următor. Lungimea scrisorilor și faptul că aceeași misivă poate acoperi săptămâni întregi se datorează rarității ocaziilor de transmitere (clandestină) a lor. Ecaterina Bălăcioiu Lovinescu începea o misivă, apoi continua să scrie tot acolo, câteva zile la rând, până când era înștiințată că o poate trimite prin curier secret în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cel mai firesc mod și fără o numerotare diferită, în primele zile ale anului următor. Lungimea scrisorilor și faptul că aceeași misivă poate acoperi săptămâni întregi se datorează rarității ocaziilor de transmitere (clandestină) a lor. Ecaterina Bălăcioiu Lovinescu începea o misivă, apoi continua să scrie tot acolo, câteva zile la rând, până când era înștiințată că o poate trimite prin curier secret în Franța. Atunci o încheia, o expedia și începea să scrie la următoarea. Cifrele romane (I, II, III, IV, V
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
inevitabil cronologia, astfel încât în ediția de față se succedă fragmente din scrisori cu, de pildă, numerele 79, 82, 83, 85, 87 ș.a., aparținând aceluiași an. Am pă strat, evident, numerotarea autoarei. Felul în care își nume rota Ecaterina Bălăcioiu Lovinescu misivele este discontinuu: primele 100 de scri sori acoperă perioada septembrie 1947-martie 1949, apoi numerotarea se reia de la 1, ajungându-se până la numă rul 23 (în decembrie 1949); anul 1950 începe cu scrisoarea numărul 1, pentru ca imediat, tot în ianuarie 1950
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
căsătorit din martie - și la urmă întrebând cu tremolo de Marina. A căzut din nouri, auzind de plecarea ta, ce-i fusese anunțată de un inginer pentru 20 oct[ombrie]. Și acum îți scriu ultimele rânduri, care încheie această lungă misivă de o săptămână. Oricare ar fi fost tribulațiile prin care treci, te rog, cât se mai poate, nu mă lăsa 10 zile fără vești. Eu am aici o viață dură și am nevoie de liniște din partea ta. Vestea de azi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
M. 31/1948 II Duminică, 25 ianuarie [1948] Jale, jale, jale, dar totul s-ar putea aranja dacă aș primi regulat vești de la tine, dar, cum ți-am scris deja, scrisoarea ta de pe 21 decembrie a fost, în afară de telegrame, ultima misivă primită. Pe cât se pare, corespondența s-a blocat la Viena din cauza unei avalanșe-furtuni de zăpadă. Oare trebuie să existe doar greutăți în viață, iar acesta le este doar începutul? Tocmai când voiam să reiau scrisoarea, mi-a telefonat Gaby; am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cuvinte în seara asta și mă opresc. Gaby tocmai mi-a spus că am să primesc vești de la tine astăzi și vreau să răspund la întrebările pe care cu siguranță ai să mi le pui. Dar nu vreau să închei misiva asta de seară fără să-ți spun cât te iubesc și că, deși anihilată de obo seală, de o sete de nestins, de o toropeală buimacă, găsesc în mine resurse de energie și de credință. Trăiesc un soi de fericire
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
iubesc infinit. M. 53/1950 I Duminică, 26 noiembrie [1950] Dulcea mea copilă iubită, încep astăzi, în camera asta plină de flori ca a unei cântărețe celebre - aș putea spune, precum Voltaire, „Chiar vreți să mă îngropați sub trandafiri?“ -, această misivă. O încep cu un strigăt de dezolare și disperare: ce s-a întâmplat ultima dată și de ce? Ple casem de acasă împreună cu Rose, pe care o așteptam la colțul străzii cu piane, în fața bisericii; când s a întors: „Mi-au
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la colțul străzii cu piane, în fața bisericii; când s a întors: „Mi-au spus că nu au nimic pentru dumneavoastră, dar că ea e bine“. A început să se învârtească totul în jurul meu. [...] Când începeam o scrisoare-scrisoare, reluam întotdeauna ultima misivă, ca să răspund la lucruri-lucruri. Dar acum mă lovesc de lipsa asta de vești sincere ca de un alt zid de netrecut, în spatele căruia este necunoscutul. Măcar de ai fi primit scrisoarea! Când mă gândesc că ochi indiferenți și bineînțeles ostili
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de vreme ce noi ne-am plătit prețul de neliniște și suferință: anul care se încheie nu ne-a cruțat. Mama 1/1951 I 7 ianuarie [1951] Vezi, dulcea mea dragă, au trecut atâtea zile fără să pot scrie vreun cuvânt în misiva asta. [...] Aș fi vrut să-ți răspund la cald, când îmi era mai voioasă inima de pe urma veștilor bune și a lucrurilor, așa de multe, care-mi veneau de la tine, alese de tine, atinse de frumoasele tale mâini fremătătoare și nobile
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
apoi o cascadă, un torent de invective la adresa autorității, care e compusă din pungași, din zbiri complici cu briganzii ! exemplu : d. inspector, care s-a învoit cu țigancele...”. Inversiunea s-a produs, autoritatea este cea care a devenit tolerantă, per- misivă. Când pronunță sarcastic cuvântul „sublim”, Lefter Popescu nu este departe de o expresie a propriei stări apo- getice, de maximă surescitare. După ce a făcut o sumară radiografie a unui regim corupt care nu permite cele mai radicale măsuri în slujba
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
direct că, în 1937, la Constantinopol, făcea spionaj în favoarea Franței. Vizanty cere să se ia imediat legătura cu Crucea Roșie, cu guvernul român și cu Regele Mihai, pentru clarificarea situației sale. Din noua locație, pilotul repetă gestul, trimițând o altă misivă la Crucea Roșie din Viena. "De această dată am putut avea o bucată de hârtie ceva mai mare, cât un sfert de coală de scris. Și cu scrisul meu mic și lizibil, am reușit să povestesc întâmplarea mea, rugând-o
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
unui pieton care să-mi inspire încredere. A durat ore întregi până când, în sfârșit, m-am decis: un bărbat de vreo 50 de ani, îmbrăcat destul de corect și cu un mers sigur, aș putea spune, de militar. Am aruncat valoroasa misivă și profesorul de desen (îmi amintesc numele: Herr Hingst) aflat lângă mine i se adresă cu o voce destul de clară, rugându-l frumos să ducă biletul la adresa indicată, dând adresantului adresa imobilului de unde-l primise. Când l-am văzut oprindu
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
străfunde, a celei „neînțelese” de ceilalți sau a celei care nu se poate „arăta” decât astfel: ca o iluminare bruscă a unei umbre ce, astfel, prinde corp și relief! Singurătatea, blestemată secole la rând și de legiuni de scriitori de misive, memorii sau cărți „inventate”, poeme sau așa-zise „romane”, devine, iată, azi, printr-o fantastică răsturnare a planurilor și mentalităților, un dar care, riscând să fie Înghițit sau pierdut În molozul inventiv al „noii tehnici scripturale”, ne umple nu numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și bine dezvoltat și am surpriza de a primi prima scrisoare de dragoste din partea ghidului meu feminin prin Iași. Dar cine se putea gândi la așa ceva? Mai aveam încă doi ani de studiu serios și n-am dat curs acelei misive feminine parfumate. Încă nu era timpul. Cu toată seriozitatea avansam spre punctul terminus al vieții mele de școlar, cu aceeași situație de premiant. Mă descurcam foarte bine și din punct de vedere material prin meditarea unor elevi din clasele mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cele două scrisori, în posesia cărora intru în 2-3 minute. Cu mulțumiri și un lapidar „Bună seara”, părăsesc încăperea slab luminată și cu nerăbdare tinerească ajung acasă, la ai mei. Aceeași primire caldă, din partea părinților. Nerăbdător, parcurg conținutul celor două misive, mănânc bunătăți oferite de mama, mai discutăm puțin și apoi un somn odihnitor, legănat de vise. În ziua următoare am scris o lungă scrisoare de răspuns, apoi iarăși la drum spre postul de suplinire din Băcani. Ulterior, pentru această inopinată
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
situație m-am aflat! Ne-am iubit și ne-am susținut moral de la distanță, singurul mod de comunicare la îndemână, când mă aflam departe de căminul nostru. Din intensul schimb de scrisori s-au mai păstrat aproape optzeci de asemenea misive. Aceste scrisori ne-au dovedit că eram arși de dorul ce-l aveam unul față de celălalt, constituind temelia vieții noastre de familie de mai târziu, când viața și raporturile dintre noi au devenit normale, în condițiile păcii de care am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
situație m-am aflat! Ne am iubit și ne-am susținut moral de la distanță, singurul mod de comunicare la îndemână, când mă aflam departe de căminul nostru. Din intensul schimb de scrisori s-au mai păstrat aproape 80 de asemenea misive. Aceste scrisori ne-au dovedit că eram arși de dorul ce-l aveam unul față de celălalt, constituind temelia vieții noastre de familie de mai târziu, când viața și raporturile dintre noi au devenit normale, în condițiile păcii de care am
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
banii cumnaților expeditorului. Numai ultima este fatală, dar nu adresantei, nici autorului, ci soției lui. În Jocul ielelor apar două scrisori ce motivează acțiunea: una a Mariei către Gelu, amantul său, în care e relatată o crimă a lui Sinești, misivă cu care Gelu vrea să îl distrugă. Sinești îl acuză că face un simplu șantaj. Îi arată însă lui Gelu o scrisoare a tatălui său, Grigore Ruscanu, către sine. O cerere imperioasă de a scoate bani din casa societății pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
-i ofere locuința sa pe durata șederii în capitala imperiului, ceea ce acesta a și făcut prin scrisoarea din 21 iunie 1785, în care-i dădea adresa la care locuia 197. Între timp, Lupu Balș, aflat tot la Varșovia, primind primele misive scrise de Vasile, va renunța la plănuita călătorie la Viena și se va întoarce după șase săptămâni la Iași, sub pretextul că e prea scumpă deplasarea în țările germane, nu înainte însă de a-i adresa o scrisoare plină de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]