1,480 matches
-
o lucrare matură, cu multe interpretări originale. Profesorul se referă pe larg la învățăturile lui Pseudo-Dionisie, Ioan Climax, Grigore Palamas („eroii” și modelele lui Stăniloae), fără să lase deoparte marii teologi ai primelor secole, precum Origen, Capadocienii, Evagrie și marii mistici germani Eckhart și Tauler. Crainic era, de asemenea, la curent cu lucrările lui Papamihail despre Filocalie și cu cele ale lui Irénée Hausherr, pe care îi citează admirativ. Rolul său în redescoperirea misticii ortodoxe, patristice și bizantine este de altfel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
s-a format la școala lui Origen (direct sau prin intermediul lui Evagrie), împrumutând mai multe teme fundamentale, precum cea a îndumnezeirii omului. În Ambigua, Maxim propune o corectare a teologiei origeniene, expunându-și totodată propriul sistem metafizic, refondator al unei mistici intelectuale. Mai întâi, el critică și respinge concepția despre enada primordială, așa cum apărea ea descrisă la începutul lui De principiis. Conform scenariului lui Origen, îndumnezeirea „ființelor raționale” s-ar fi realizat dintru început, pentru că acestea fac parte din pleroma divină
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cronologie a scrierilor lui Maxim etc. Chiar dacă se declară în dezacord cu tezele lui P. Viller 217 și I. Hausherr 218, care, în opinia lui, ar pune un accent prea apăsat pe influența lui Origen și a lui Evagrie asupra misticii maximiene, el recunoștea acest lucru cu toată onestitatea și citează mai multe referiri la Evagrie în notele sale de subsol. În schimb, se declară perfect de acord cu Urs von Balthasar, pentru care opera lui Maxim constituie o sinteză originală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Teologul care l-a marcat cel mai mult pe Stăniloae rămâne fără îndoială Grigore Palamas (secolul al XIV-lea), și aceasta din mai multe motive. În primul rând, Palamas i-a oferit o explicație completă și coerentă pentru soluționarea problemei misticii creștine. El răspunde într-un mod foarte convingător la întrebarea: cum se comunică pe de-a-ntregul Dumnezeu omului fără ca prin aceasta transcendența să-și piardă caracterul de transcendență? Altfel spus, cum este cu putință îndumnezeirea omului în această viață? Apoi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fi incapabil să „dorească unirea cu Dumnezeu”. Căci, spune el, natura umană, la fel ca toate naturile create, nu poate să tindă decât spre finalitatea ei „naturală”, așadar mărginită de legile creaturale. Se află în joc, după cum vedem, însăși esența misticii - a misticii creștine, în special. Chestiunea absurdă este că, începând cu generația imediat următoare, teza cu pricina - susținută, precum am văzut, împotriva sfântului Toma - a ajuns să fie considerată ca aparținând acestuia. Gaetano o reia în celebrul său Comentariu la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să „dorească unirea cu Dumnezeu”. Căci, spune el, natura umană, la fel ca toate naturile create, nu poate să tindă decât spre finalitatea ei „naturală”, așadar mărginită de legile creaturale. Se află în joc, după cum vedem, însăși esența misticii - a misticii creștine, în special. Chestiunea absurdă este că, începând cu generația imediat următoare, teza cu pricina - susținută, precum am văzut, împotriva sfântului Toma - a ajuns să fie considerată ca aparținând acestuia. Gaetano o reia în celebrul său Comentariu la Summa theologica
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a revenit ca modă: evident, pentru compensarea teologiei și liturghiei prea raționale și intelectuale, și împotriva unei reduceri a religiei la simplă practică socială, astfel se revine la dorința unei religiozități care să fie experiență. Vechii și noii clasici ai misticii creștine umplu rafturile librăriilor. Guru serioși sau neserioși promit experiențe religioase în ashram, în centre de meditație și în zile de reculegere. Se dorește experiența credinței, simțirea ei. Dar unele dintre aceste persoane nu sunt precum nevăzătorii care vorbesc despre
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
urechilor profane, pentru a căuta mântuirea în intimitatea proprie. Iar din partea celor care doresc să se apropie de mister se dorește tăcerea. Fuga de lume, retragerea în sine, uniunea imediată cu sacrul, absolutul, divinul, divinitatea au fost considerate dintotdeauna caracteristicile misticii. Dar tocmai în acest punct încep problemele actuale. Mistica este mai mult decât acea experiență religioasă prezentă în toate religiile, împreună cu sistemul doctrinar, etică și rituri. Există numeroase genuri de experiențe religioase ce nu pot fi considerate mistice. Senzația sublimă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
este foarte potrivită dacă înțelegem mistica în sens larg, ca experiență religioasă. Însă nedreptățește pe mulți creștini angajați, deloc mistici, iar în unele cazuri ține la distanță persoanele timide de Cristos. Experiența mistică tinde către unitate, iar definiția exactă a misticii este experiența unirii imediate și intuitive. Dar problema stă în faptul că o asemenea intuiție a unității, ce anulează distincția dintre subiect și obiect, poate fi atinsă în diverse moduri. În orice caz, nu am fost niciodată tentat să provoc
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
trebuie să rămână om, iar Dumnezeu să rămână Dumnezeu. Tradiția mistică ne determină să ne lăsăm atinși de misterul lui Dumnezeu. Dar cine apără cu îndârjire uniunea cu divinul ar trebui să aibă mereu în fața ochilor și latura ascunsă a misticii. În tradiția creștină explicația ingenuă a fenomenelor conștiinței paranormale ca pe un rezultat al influențelor divine sau demonice, larg răspândită în epoca premodernă, a cedat de ceva timp locul diagnosticului psihologic. Viziuni, voci, inspirații sunt situații bine cunoscute psihiatrului care
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ar trebui să fie considerate boli și tratate prin terapie; totuși, rămân periculoase și pe bună dreptate Bisericile au atras atenția cu privire la ele. Se pot accepta, dar nu trebuie să fie căutate. Este evident totuși că și în creștinism sunt mistici autentici. Eu îl admiram pe călugărul benedictin Beda Griffiths, pe care l-am vizitat cu ocazia unei conferințe în Sat-chit-ănanda di Shantivanam, aproape de Tiruchirapalli în India meridională. Trăia ca un creștin în totalitate integrat în cultura indiană și critica sistemul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mistică a Upanishadelor se îmbină mult mai târziu cu cultele ce sunt mai degrabă orientate personal, asemenea celor ale lui Vishnu, Baghavan, Krishna, Rama. Totuși, în religiile indiene, mistica rămâne în centru, în cele profetice la margine. Dimpotrivă, în Biserică misticii sunt totdeauna priviți cu suspiciune și persecutați de Inchiziție, ca de exemplu franceza Marguerite Porète în Franța (arsă pe rug în 1310), germanul Meister Eckhart și spaniolii Ioan al Crucii și Tereza de Avila. În iudaism la fel ca și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
s-au adus mereu acuze de blasfemie și divinizare a propriei persoane oricui ar fi fost cât de puțin suspectat să identifice pe Dumnezeu cu omul. Cazurile cele mai cunoscute în cadrul celor trei religii profetice au avut ca protagoniști pe: misticul islamic Al-Hallaj spânzurat la Bagdad în 922, și din motive politice; gânditorul mistic Giordano Bruno, ars pe rug de Inchiziție în 1600, și Baruch Spinoza, filozof olandez de origine portugheză, filozof al unității, excomunicat și alungat de la sinagoga din Amsterdam
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
propriei respirații sau întreruperea gândului, ci contemplarea unei scene biblice (îndeosebi cu referire la viața lui Isus), a unui pasaj din Biblie sau a unei sărbători religioase or eveniment special. Astfel eram introduși în "formele cele mai elevate" de rugăciune. Misticii creștini unul dintre ei fiind chiar iezuitul spaniol Ignațiu de Loyola, cel ce a fondat Collegium Germanicum au prestabilit un Ghid de rugăciune compus din diferite niveluri, recitate și practicate îndeosebi în comunitățile monahismului creștin și în exercițiile spirituale. Astfel
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
abilă a obiectelor sacre; urmarea crucii pentru mine nu înseamnă nici identificare mistică. Și în acest caz: nu am nimic împotriva misticii semnificative a suferinței și a crucii, născută în Evul Mediu, cea a Sfântului Francisc din Assisi sau a misticilor spanioli. Dar sunt împotriva identificării lingușitoare cu suferința Unicului, ce duce la pierderea distanței și a respectului. O astfel de identificare este regretabilă în special când ierarhii Romei poartă crucea la piept, transformă în ceremonii pompoase pastoralul tradițional cu toiagul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
anunțat că volumul "Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste" a fost desemnat Cartea Anului 2012, Andrei Pleșu a afirmat: "Mi se pare totuși miraculos puțin - dacă miraculosul are grade - că o carte despre 'Parabolele lui Iisus' e premiată astăzi, când misticii se orientează mai curând spre poetică, dar cu atât mai emoționat sunt, cu atât mai mult mă flatează această alegere, dar mă flatează mai ales echipa în care am onoarea să fiu prezent, adică echipa de nominalizați, împreună cu care am
Cartea Anului 2012 a fost desemnată () [Corola-journal/Journalistic/80703_a_82028]
-
care au apărut până acum - se vor concepute într-o cheie adecvată și deconstruite cu un șperaclu la fel de bine calibrat. Principiul de funcționare e, mai mult decât acea infinit permisiv al poeziei ca atare, unul ce pare deprins de la marii mistici. Punându-se pe sine într-un plan îndepărtat, Gabriela Melinescu are, sever, aceeași pretenție din partea cititorilor ei. Și există, în Jurnal suedez IV un fragment nodal, articulat cu insistență pe două zile, care dovedește asta fără umbră de dubiu: "9
Frecvențe de emisie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7968_a_9293]
-
Mihai Popescu, și el fost bun prieten. Condamnat pentru misticism, ca "dușman al poporului", după câtva timp, reușește să i se rejudece procesul și e achitat. Constrâns desigur, acceptă să dea note informative, printre alții și despre Florin Pavlovici, și misticul de mai deunăzi devine profesor de ateism. Cameleon patent, când lucrurile par să ia o altă întorsătură, după 1989, el își "transformă fulgerător prelegerile marxiste... în prelegeri democratice de istoria religiei". Cercetătorul foarte asiduu din arhivele CNSAS comunică alteori doar
Securiști pe metru pătrat by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/6842_a_8167]
-
a fost (s-a socotit) Cioran face un viraj înspre teza creștină a cunoașterii culpabile: "Orice adevăr este, în ultimă instanță, distructiv. S-ar putea spune că misiunea lui este să facă rău". Așadar un păcat originar, pe care un mistic musulman îl tratează drept gravisim, printr-o sentență demnă, notează Cioran, de Meister Eckart: "Adevărul care nu distruge creatura nu e adevăr". Un adevăr de-o natură ambiguă, deoarece, pe de-o parte, mixează antinomiile atitudinilor față de credință, potențînd "ispita
Fețele autenticității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7567_a_8892]
-
în moarte. Între viață și cărți e o pledoarie subsecventă pentru această relație, generând un bergsonian "elan creator", care se susține de un raționalism suplu. În versiunea eseistului, două simțăminte stau la baza artei: "înfiorarea și admirația". Cu precizarea că "misticul" are totdeauna cultul rațiunii. Lecturile sale "amoroase" au în vedere, înainte de emoția strict estetică, o empatie care ține mai mult de valorile etice, uneori chiar teziste și sentimentale. Asupra unei opere artistice, însă, nu se cuvine să verși lacrimi, cum
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
Victor Papilian, În credința celor Șapte Sfeșnice (1934) pentru valoarea sa documentară revelatorie, dar nu l-a alăturat scrisului altui eretic, Lucian Blaga sau chiar, mai târziu Mircea Eliade și Ion Luca, un dement clinic, reputat genial, care probează atracția misticilor români pentru domeniul ereziei, a unei mistagogii chiar în afara Bisericii. Și Constantin- Virgil Gheorghiu, preot hirotonosit va urma aceeași direcție în cel mai bun roman al său Les anachorets de Agapia. Ce se întâmplă oare, cu toată această lume care
Falsificare prin documente by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5956_a_7281]
-
a eternului domn Interes". Extrapolând,în această luptă a „maeștrilor" poate fi vorba de un atac direcționat împotriva acelei logiciplină de platitudinile științelor profane, așa zis pozitiviste, repudiată de la Durer până la Faustul goethean. Refuzul oricărei logici face loc întotdeauna unei mistici a hazardului în care (i)logicul transcendenței devine realitatea cea mai palpabilă. Acest elogiu al nebunieiurmuziene pune și impune aici o problematică crescută în marginea Bibliei, dar întreținută peste veacuri de spiritul iscoditor al Masoneriei. Căci dacă „nebunia lui Dumnezeu
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
mistificări perpetue, cu observația obligatorie că numai o propagandă tenace de o obtuzitate stuporoasă a putut altera sensul mistificării pînă la a-l preschimba într-un sinonim deplorabil al falsificării. În realitate, mistificarea e regimul interior de viață al unui mistic. A falsifica un lucru înseamnă a-l face fals, a pietrifica o substanță însemnă a o face piatră, a vivifica un lucru înseamnă a-l face viu, a simplifica ceva înseamnă a-l face simplu, și exemplele pot continua cu
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
la numărul XI. Cronicarul a reținut textul plin de vervă al lui Massimo Carloni (Universitatea din Urbino, Italia), intitulat Ni pour Dieu, ni contre Dieu: un mystique qui ne croit a rien (Nici pentru și nici împotriva lui Dumnezeu: un mistic care nu crede în nimic), din care se desprinde portretul unui Cioran viu și contradictcriu, fermecător și în același timp vituperant. Revista redă în facsimil dedicația pe care eseistul i-a scris-o fratelui său, Relu Cioran, în 1986, pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6267_a_7592]
-
anterioară blochează experiența deplină a prezenței aici și acum. Un comentariu al unui maestru al meditației exprimă aceasta și mai bine: „ne supărăm atunci când cineva aruncă gunoiul în casa noastră, dar nu ne apărăm mintea de gunoaie". O învățătură a misticului arab Abu Hassan Bushanja suna astfel: „O faptă păcătoasă este mult mai puțin dăunătoare decât dorința și ideea de a o săvârși. Una este să te supui trupului într-o plăcere de-o clipă, și altceva, cu totul diferit, este
Krzysztof Cżyzewski (Polonia) O poveste despre coexistență by Luiza Săvescu () [Corola-journal/Journalistic/6300_a_7625]