1,977 matches
-
cu seamă, din prima categorie, decât din cea de a doua, numai după o simplă vânturare a buclelor sale minunate prin fața mea și o privire galeșă, m-am lăsat cuprins de o văpaie interioară cu origini lesne de ghicit, care mistuia vlaga din mine, zăpăcindu-mă și dândumi acele furnicături de nesuportat în stomac, despre care se tot pomenește atât. Astfel, mă și vedeam alături de ea, lăsându-mă învăluit de voluptatea presupusei sale iubiri pentru mine, căci, atunci când flămânzești timp îndelung
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de parcă aș sta așezată în vecinătatea unui rug încins, de care nu pot să mă despart, pentru că sunt legată strâns, și dedesubtul meu se află focul puternic, care arde necontenit. Iar, pe măsură ce vremea trece, flăcările încep amenințător să se înalțe, mistuindu-mă în văpaia lor, până când voi dispărea de tot. Și nu am puterea să strig la nimeni, fiindcă vocea mea în zadar s-ar strădui să spintece nepăsarea celorlalți, intimidantă prin dimensiuni, limpezidu-i la interior și determinâdu-i să-mi sosească
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o nemărginită mâhnire îi cuprindea sufletul din toate părțile, istovindu-l, iar atmosfera generală din jurul său, sub impresia dramatică a celor văzute cu puțin timp înainte, căpăta aproape întotdeauna o amploare biblică. „O văd, pe zi ce trece, cum se mistuie sub ochii mei...”, ajunsese bărbatul să reflecteze descurajat, din ce în ce mai des. Uneori, femeia spunea că poate să audă glasul blând al lui Dumnezeu, care, deși nu semăna cu niciun alt glas auzit de ea vreodată până atunci, totuși îi era prieten
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
tupeu!” Îmi repetam sugrumată de revoltă. Să-mi povestească cu atâta nonșalanță despre „ea”... Ce ofensă! Am fost doar la un pas de a-mi mărturisi sentimentele cele mai profunde, mai adevărate. N am reușit... În schimb, simțeam cum mă mistui lent la flacăra dureroasă a neputinței. Vedeam limpede, cum tot ce clădisem În nopțile de nesomn, se destrăma asemenea unei pânze de păianjen bătută de vânt. Mi-am Înfipt unghiile În palme, plină de mânie și de dezgust față de gelozia
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
din toată țara. În acea perioadă am reușit să vizitez; Grecia, Turcia, Zaporoje, Izmail (vecinii noștri ). Iubeam și eram iubită cu o pasiune așa cum numai În romane citisem. O viață Întreagă am tânjit după o dragoste În care să mă mistui ca o flacăra de jertfă. Dar același destin Înverșunat și gelos, parcă pe această trăire sublimă, aștepta nerăbdător să-și ia partea de tribut. După o relație de cinci ani am hotărât să ne unim destinele, semnând acea hârtie (duminică
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
care trăiesc și simt tot ce trăiesc și simt eroii lor. Fiecare din noi avea printre ei eroul lui preferat, fie că era tata, fratele, rudă, prieten sau vecin. Când au sosit pompierii, au stins focul, care deja reușise să mistuie aproape tot. Ce a rămas din biserică? Zidurile înnegrite de fum, nici urmă de acoperiș, scrum și cenușă... O priveliște atât de jalnică, că scotea lacrimi din ochii oamenilor credincioși, care erau adevărați iubitori de Dumnezeu. Ciorile negre, speriate, au
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
așeze cu grijă, pe aceleași tufe, aceste mici bastonașe muiate în foc magic, a căror pace fusese tulburată pentru câteva clipe. Voica găsi în gestul lui Vișinel un semn de tandrețe, de afecțiune care ține să întrețină acel foc ce mistuie inimile unor tineri. Apoi se despărțiră, plecând fiecare spre cortul lui. În noaptea aceea, cerul viselor lor fu luminat de mirificele felinare fluorescente. * Într-un târziu, bulibașa se duse în cortul său, se cocoloși în așternuturi, dar somnul lui fugise
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
concurență cu perspectiva zilei de mâine, atât de nesigură și de înșelătoare, ce-ți joacă feste ca-ntr-o farsă sinistră. Substituit unei clepsidre care scurge timpul în sens invers, ca să folosesc o metaforă, mi-am golit dorurile și durerile mistuite-n memorie, printr un fir narativ curgător, înspre răbdarea cititorului. Durerea fizică se uită repede, dar durerea sufletească și umilința nu se pot uita niciodată. Acel sistem de reguli inumane impuse, a adunat în mine ura și revolta mocnită, gândindu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
înțelegeam, în sfârșit, că printre locuitorii caselor de pe colină, construite din cărămizi grele, trăia un mizerabil desenator, un desenator blestemat, probabil cel mai sărac decorator de truse de scris, seamănul meu. Acum știam; știam că arsese și el, că se mistuise pentru doi ochi negri mari, exact ca mine. De-ajuns ca să mă consoleze. În sfârșit, am pus desenul alături de vas, apoi m-am dus să-mi pregătesc reșoul, pe care, după ce jarul s-a înroșit bine, l-am așezat în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Întreține imaginația și imaginarul.Un fenomen de magnetizare nimbează imaginea, așa Încît, cu ușurință, cădem pradă acestei puteri de atracție, ajungînd captivii ei adulatori”(p.5); sau :”...Ca o desfrînată vrăjitoare, imaginația aprinde În noi bezmetice ruguri pe care se mistuie dezirabilul și visul”(p.300). Acroșaje stilistice găsim În teză În foarte multe alte capitole și subcapitole, autoarea , omul de teatru, exegetul, fiind atent dublate de... poet, de un om care scrie cu dragoste, dăruindu-se subiectului, și nu conturează
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
În care se aflau acele documente dispăruseră În incendiul Bibliotecii Centrale Universitare. Cel puțin acesta a fost răspunsul oficial (scrisoarea de răspuns, redactată În termeni foarte diplomatici, nu spunea că ar fi ars sau, mă rog, că ar fi fost mistuite de incendiu, ci că dispăruseră!). A trebuit să-i mai admit Însă și un alt argument logic, de bun-simț. De vreme ce statul român nu deține și nu a deținut niciodată vreo insulă În Pacific, de ce autoritățile se Încăpățînau să nu cedeze
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cimentul trotuarului și se rostogolește în rigolă. Încă mai ține cheile strâns în mână. Stridie lovește de coapsă poemul cuprins de flăcări. Îl ține cu ambele mâini; își mișcă ochii dintr-o parte într-alta, citind pagina în timp ce flăcările o mistuie de jos în sus. Flăcările i-au ajuns la mâini când îi dă drumul, strigând „Nu!“ și băgându-și degetele în gură. Mona se dă înapoi, cu mâinile apăsate pe urechi. Cu ochii strâns închiși. În patru labe, din rigolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Poiană, prima oară, cînd s-a oprit și a întrebat-o pe tînăra aceea gureșă, Mioara, dacă nu se teme că rămîne gravidă. Trupul Mariei, atît de inert mai înainte, prinde brusc viață, iar Mihai are impresia că va fi mistuit cu totul; nu înțelege dacă se pierde între coapsele fierbinți, sau va fi sorbit de sărutul dulce și umed, cu care este devorat pe de-a întregul. Nu mai înțelege nimic din ceea ce i se întîmplă și nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Tao Yuanming o rupe definitiv cu cariera dregătorească și se stabilește la reședința sa de la țară, unde duce o viață de sihastru, lucrând pământul și îngrijind grădina. Viața familiei lui era foarte grea. La 44 de ani, un incendiu îi mistuie casa. Gospodăria lui ajunge la sapă de lemn. Cu toate acestea, starea sufletească a poetului rămâne tihnită. Era tocmai perioada sa prolifică în creația literară. Poetul își alege, pentru prima dată, drept surse de inspirație, viața și peisajele de la țară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
din viața politică, Tao și-a găsit refugiul în satul natal. Lucra pământul și scria poezii despre viața și truda țăranilor, despre frumoasele peisaje de la țară. La bătrânețe, Tao Yuanming a trăit în sărăcie. După un incendiu care i-a mistuit aproape întreaga agoniseală, a dus-o și mai greu. La vârsta de 63 de ani, a încetat din viață. Tao Yuanming a lăsat posterității numeroase poezii idilice inspirate din propria experiență, precum și un mare număr de eseuri valoroase. În cel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Încă n-au sosit! O femeie mai În vîrstă, cu ochii roșii, care arăta ca o bucătăreasă, ieși după el pe palier. — E Încă prea devreme, Henry, mult prea devreme. — A, Arthur... frumos din partea ta c-ai venit! Apoi se mistui În antreiașul Întunecos, devenind o siluetă indistinctă, În umbra unui orologiu vetust. — Poftim Înăuntru, zise femeia, cred că n-au să mai Întîrzie mult. Rowe o urmă, dar băgă de seamă că femeia lăsase ușa deschisă, ca și cum ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dădu seama că arde toată țara. - Ei drăcie, zise. Scoase o perie din geantă și începu să se pieptene. Voia să arate bine în caz că venea televiziunea. Din celelalte case de pe stradă se scurseră câțiva oameni. Alții urlau de mama focului, mistuiți de flăcări. În câteva minute apăru și televiziunea pomenită mai sus. - Ce părere aveți despre ce se întâmplă? o întrebă un reporter tânăr și penibil pe babă. - Nu știu. - Cum nu știți? se supără reporterul. Nu vă pare rău? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în condiții normale, în vreo cincizeci de ani, acum poate fi de la o zi la alta. Cei de la „Carte rară” sunt disperați, n-au încăperi speciale, doar o prăpădită de cuvă, nici nu știu cum s-o folosească, au început să se mistuie manuscrisele cu enluminuri. Sala e plină, cei care au ajuns mai târziu intră cu scaune în brațe și deasupra capului. Îmi strâng picioarele să fac loc unei doctorițe. Transpir. Iute, îmi țâșnește apa din pori. De câte ori încerc să mă socializez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
intens, uimitor și prelung orgasm pe care-l Încercase de-a lungul Întregii sale vieți. A fost ca și cum un tunet i-ar fi pătruns la baza craniului, spre a coborî arzător ca plumbul topit de-a lungul Întregii coloane vertebrale, mistuindu-i rinichii, explodînd pentru o vreme necrezut de lungă În vagin și ieșind apoi prin penisul imens care o pătrundea de mii de ori, neobosit, un penis care i se părea mai degrabă un mare fier Înroșit decît un mădular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
culcau unii cu alții, și de aia le plăcea atît de mult să plece la război Împreună. Iguana Oberlus păstră cîteva clipe tăcerea, amintindu-și ceva, În timp ce se uita cum exemplarul din Ingeniosul hidalgo Don Quijote de la Mancha era cu totul mistuit de flăcări. - Pe ultimul meu vapor i-au prins pe doi muși Împreună, spuse el În cele din urmă. Erau foarte tineri, dar căpitanul Harrison a poruncit să fie legați fedeleș, față-n față, și i-a atîrnat de bord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Domnului și Fiii Fiilor Domnului. Promiteau pentru o bucată de pâine și un urcior de vin viața veșnică și mântuirea, iar când lumea Îi alunga din pragul ușii, asmuțind câinii asupra lor, atunci ei amenințau cu iadul, unde trupul se mistuia la foc mocnit, precum mielul la proțap. Printre acești propovăduitori se găseau destui vorbitori destoinici care aflau răspunsuri la Întrebările Încâlcite ale neîncrezătorilor nu numai privitoare la suflet, ci și la trup, la muncile câmpului, la creșterea vitelor. Pe tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
tot ce am.“ Iar Sofia Îi spuse: „Ia șalul ăsta. Sus e răcoare ca‑n străfundul fântânii“. Și‑i Înfășură gâtul cu el. „Prea mult țin pregătirile“, zise Petru. „Zăbovește atât ca să se lase soarele la asfințit și să se mistuiască sub vălul nopții“, se amestecă unul din ucenicii lui Petru. „Rămâi cu bine“, spuse Simon și o sărută pe frunte pe Sofia. „Adio“, Îi zise unul dintre ucenicii lui Petru. „Și ai grijă să nu răcești.“ Simon Își făcu vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
la albinele care pier după prima Înțepătură, la chinurile mamelor când ne aduc pe lume, la puii de mâță azvârliți de copii În apa râului, la groaza peștilor În pântecele balenei, la groaza balenei prăvălite pe uscat, la jalea elefantului mistuit de beteșuguri, la bucuria vremelnică a fluturelui, la frumusețea amăgitoare a florilor, la zădărnicia Îmbrățișărilor de dragoste, la grozăvia spulberării sămânței, la neputința tigrului jigărit, la putregăciunea dinților din gură, la miliardele de frunze uscate așternute În păduri, la sfiiciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
trupul muritor al lui Simon Făcătorul de Minuni răzbise până‑n nori; o pată neagră, pe care pentru o clipă o pierdu din ochi, dar care acum, pe fundalul lăptos al norilor firavi, se contură iar, ca apoi să se mistuie În Încețoșarea alburie. Liniștea mai dură o clipă, după care, din mulțime, răsunară suspine de slăvire, oamenii se lăsară În genunchi făcând mătănii, ținându‑se cu mâinile de cap, cuprinși de extaz. Până și câțiva din ucenicii lui Petru se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
hamburghezi Își țineau „mărunțișul“ În cutii de carton, la subraț.) Într‑una din cămăruțele rozalii din prejma portului se stingea fulgerător din viață, de aprindere de plămâni, o prostituată pe nume Marieta. Ucraineanul Bandura, marinar și revoluționar, susținea că „se mistuise din dragoste“. Trupu‑i divin nu se putea căptuși cu o chestie ordinară, apoi oftica era o „boală burgheză“. „S‑a mistuit ca arsă pe rug“, zicea el. Deși de la acel episod trecuseră aproape cinci ani, vocea lui Bandura căpăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]