273 matches
-
prestații. Scopul lui major: să meargă bine revista; singura spaimă: aceea că Secolul și-ar putea înceta apariția. Pericolele, în acest sens, percepute de el ca reale, deși de multe ori imaginare, îl consumau total. După cum lipsa de scrupule, sordidul, mitocănia agresivă îl răvășeau până la criză cardiacă. Clătinându-se, ducea atunci mâna la piept, apoi scormonea febril în nelipsita punguță cu hapuri și amenința că va renunța, că se oprește aici, să vină alții mai tineri, el e cardiac, prea bătrân
Cu bine, Domnule Baciu! by Alina Le () [Corola-journal/Imaginative/12162_a_13487]
-
ratat frumoasa carieră la bucătărie, pe când din dl Theodorescu va supraviețui doar ca arhitect al unei catedrale alcătuite din sudalme. Până la urmă, mi-ar fi ajuns un singur cuvânt pentru a descrie ceea ce văd în viața politică românească. Chiar dacă paleta mitocăniilor, mojiciilor, abuzurilor, învârtelilor, minciunilor, jafurilor e mult mai amplă decât am descris-o aici, ea se poate reduce la o unică vocabulă. La o adâncă fântână în care ar trebui scufundat tot răul românesc. La un sunet șfichiuitor ca un
Democrația ca o mlaștină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12440_a_13765]
-
decât cu un lux porcesc pe dinafară. Asta înseamnă pentru el Frumusețea și Fericirea. Ani de-a rândul am opus, în ce-am scris și ce-am spus, țoapelor ajunse pe săracii, tot mai mulți, ai acestei țări. Ticăloșia și mitocănia fără margini de care dau dovadă întruna potentații zilei te împing să-i consideri automat pe amărâți buni, frumoși, curați, dacă nu pe dinafară, cel puțin pe dinăuntru. Certezenii mi-au atras atenția că pot să greșesc. Românul sărac poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
că mă doare al dracului să citez, pentru a subscrie cu lacrima-n gât, din cartea lui Gabriel Liiceanu, Întâlnire cu un necunoscut, pasaje precum acestea: „Românii de azi n-au în comun decât ceea ce exclude comunul și comuni tarul: mitocănia lor, ura lor, individualismul, indiferența lor [...]. Câteva decenii de sărăcie ne-au topit orice urmă de virtute. Vorba nu știu cui: un sac gol nu poate sta în picioare [...]. Îmi iubesc țara ca pe un revers al ei, o iubesc pentru ce
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și eu, ca tot intelectualul conservator și cu naturel simțitor, de scepticism și mizantropie. Cunoașteți, cred, acel (aproape letal) amestesc de senzații prin care ajungi la concluzia că ești un om de prisos, în care contextul social mizerabil, agre siunea mitocăniei, umilirea constantă, buna-credință invariabil înșelată sau răstălmăcită fac să te invadeze gustul nimicniciei, lehamitea de oameni și resemnarea. O resemnare albă sau neagră, bonomă sau răzbunătoare, placidă ori acidă, potrivit temperamentului. Iar când la vulnera bilitatea asta se adaugă patima
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fier pe pistă. Compania dezminte oficial, eroina poveștii neagă și ea, la fel și colegii ei. Singura care iese ca găina pe grămadă, în apărarea sclavului, e mezina prezidențială, care e ea însăși europarlamentar și, din puținătatea cuvintelor, slobozește o mitocănie pe twitter. Minciuna evidentă e demontată scurt și cu informații oficiale. Într-un final, Evenimentul zilei admite, cu jumătate de gură, că a comis-o, dar o arde pe controversă. Deci lipsa de transparență a Tarom e de vină că
Victor Ciutacu: "Tarom, de vină că Mircea Marian e bou" () [Corola-journal/Journalistic/80852_a_82177]
-
jos!" În treacăt fie zis, în cercul Hangerliu expresia "Labele jos!" era în vogă, preferată de cele mai distinse membre feminine, chiar de the Countess și de the Marchioness, în țară și în străinătate, cu sentimentul de a comite o mitocănie exquise 1. Astfel, în timp ce în mediile populare pe care le frecventa Hangerliu oamenii se fereau de expresiile mai metaforice din snobism, în familia Hangerliu vulgaritatea era cultivată ca o petrecere de un risc delicios. Cu toată bădărănia lui în gesturi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la realitate, să ne udăm și singure la rădăcină dacă ceilalți uită să o facă. Și, dacă vor fi unii care vor arunca nisip pe noi cu scopul de a ne acoperi frumusețea și gingășia înăscută, din cauza invidiei și a mitocăniei, să facem tot ce putem pentru a ieși la suprafață, transformându-ne la nevoie și într-un “buldozer”. Vom putea face tot ce ne dorim în viață, atâta timp cât ne vom “conștientiza” calitățile, iar defectelor atribuite de alții în mod gratuit
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
pe spate cu o mișcare din care am dedus că s-a tuns de curând și că așa țâfnos reacționa de fiecare dată când nu-i convenea ceva. Apoi, cu o voce din care rezulta că răbdase destul ca fraiera mitocăniile celor doi, ni s-a confesat, acum că rămăsesem noi între noi, doar români de-ai noștri: „Iete-ai dracu nesimțiți! Și mai erau și unguri!“. Ce ia un om cu el în caz de exod (adică atunci când pleacă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
de azi, băltirea asta paradoxal agresivă, n-are nici o legătură cu postmodernismul, nu e nici măcar caricatura lui. Când respectul și civilitatea impuse de Manolescu, Simion, Martin etc. s-au dus pe apa Sâmbetei, a ieșit la suprafață acel gen de mitocănie densă, abisală care prosperă exact în apele tulburi ale anarhiei. Despre aceasta, însă, altădată. 169 Despre violență Sânt în general, un om care se mulțumește cu ce are și care nu-și dorește prea multe. Am văzut de curând o
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ieșirile din casă în medii cât de cât culturale. 192 Rar ți s-a întîmplat să te arăți într-un loc unde s-au adunat mai mulți autori și să nu trebuiască să suporți aluzii pline de răutate, ironii, câteodată mitocănii directe, lipsite de orice echivoc. Te-ntorci întotdeauna în bârlogul tău obidit, îndurerat, dat peste cap pentru zile-ntregi. La-nceput te-ntrebai cu ce-ai greșit față de acei oameni, încercai să fii prietenos față de ei, să le convertești ostilitatea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
decât să deconcerteze. La sfârșit, regizorul însuși încearcă să risipească, alergând în urma trăsurii cu o portavoce, ceața coșmarului, dar cel care a privit filmul știe că visul rău nu s-a sfîrșit: el află acum că nebunia, desfrâul, abjecția, țigănia, mitocănia sânt deopotrivă de-o parte și de alta a ecranului. Ieșind din sală, le va recunoaște mai limpede la cozi, în blocurile muncitorești cu lăzi de gunoi puțind de la o poștă, în tramvaie, în școli și mai ales în sine
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
îngrijorează, mă distrează. Iar asta pentru că nu-mi pot imagina România altfel. N-am fost nicicând învățat s-o văd în alt mod și nu reușesc nici acum. Bălăcăreala continuă, pumnii împărțiți cu nemiluita, scuipatul în fața adversarului, înjurăturile pitorești, grobianismul, mitocănia extremă - toate astea mă au ca spectator. Vă au și pe dumneavoastră, vă rog să vă abțineți, la rându-vă, de la a fi ipocriți. Suntem toți spectatori, ne dorim acest circ perpetuu, ne bucurăm de el. Iar pe urmă ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
din femei, plecînd acasă, i-a spus clar lui Mihai: "N-am auzit să fi murit careva de foame. Cu ce samăn în grădină și mai iau de la colectiv, trăiesc". În clipele de acalmie din familie, cînd Ana uită de mitocăniile cu care vine în contact la serviciu, ori e bucuroasă că a găsit ceva prin oraș, iar copiii n-au înfuriat-o prea tare, Mihai aduce vorba din nou despre încă un copil. Invariabil, Ana se înfurie. La început, arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
bloc, magazine, pixuri, mașini și nasturi ― pe scurt, tot ce se numea "produs socialist"), trecând prin cărți, filme, muzică ușoară, ziare, programe de radio și televiziune, defilări de 1 mai și 23 august, și până la relațiile cu ceilalți, bazate pe mitocănie, minciună, suspiciune, frică și delațiune. Câtă rea-credință sau prostie îți trebuie ca să vrei să cauți continuitatea între "interbelicul romînesc" și această bolgie istorică? Vreți cu adevărat să simțiți ruptura? Pentru că în materie de stilistică nu e loc de demonstrații, ascultați
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a puterii), pentru spulberarea unei reușite ce fusese edificată pe un fals al Istoriei. vineri, 21 iunie La Institutul de filozofie, în anii '70, aveam un coleg care, înainte de a deveni "logician", fusese croitor la Apaca. Avea în el o mitocănie rabelaisiană, deturnată și domolită de voluptatea și inocența cu care obișnuia să relateze scene al căror erou era și pe care, oricine în locul lui, le-ar fi păstrat pentru sine. Totul, în spectacolul pe care îl oferea acest om, era
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fiecare e de vânzare. — E frumos într-adevăr să te faci vrednic prin talentele tale de favoarea cuiva din lumea bună. Vipsania respiră adânc și rar. Aluzia o vizează pe ea, în mod evident. A remarcat și pluralul: talentele. Cu mitocănia lui obișnuită, Gallus insinuează că între ea și tânărul Maternus ar fi mai mult decât o simplă legătură literară. Cum poate să gândească atât de murdar? Toată lumea știe cât de mult încurajează scrii torii și cât se bucură când înfăptuiesc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
peltic: — M... mâini blestemate a avut cel ce-a să... sădit acest copac și l... l... l-a crescut ca să ajungă scaun! Este o versiune ad-hoc în proză a versurilor lui Horatius. Râd cu toții, amuzați. Umorul lui Claudius, ca și mitocănia sa sunt pe cât de bine-cunoscute, pe atât de imprevizibile. — Am ve... venit să simt pulsul vieții literare, glumește în con tinuare hâtru. Își permite câteva clipe să le studieze trăsăturile și adaugă cu o amabilitate care nu prevestește nimic bun
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
superîncîntate, deși, firește, nu-i puteam spune asta Lisei, cu toate că recunoscuse cu gura ei că lucrurile nu merseseră prea bine În ultima vreme și că probabil va fi mai cîștigată să facă vacanța singură. Parte din problemă, zicea ea, În afară de mitocănia lui obișnuită, era fiica ei, Amy. Pe Andy nu-l interesa absolut deloc fetița, așa că ea nu-l considerase niciodată un partener pe termen lung. Acum, se apropiau de punctul În care relația lor avea, cel mai probabil, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
rămas în urmă. Sub lumini, evoluează la cote maxime un englez și o vacă, dând tot ce au mai bun în ei. — Dumnezeule! strigă tânărul. Ce trebuie să facă cineva pentru a fi tratat civilizat în gaura asta de oraș? Mitocănie, asta este. A naibii mitocănie! Pare să se adreseze animalului. Bobby înaintează cu atenție, până ajunge la marginea petei de lumină. Băiatul se cam clatină, căutând ceva în buzunare. Găsește o ploscă din care bea și pare să fi luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
evoluează la cote maxime un englez și o vacă, dând tot ce au mai bun în ei. — Dumnezeule! strigă tânărul. Ce trebuie să facă cineva pentru a fi tratat civilizat în gaura asta de oraș? Mitocănie, asta este. A naibii mitocănie! Pare să se adreseze animalului. Bobby înaintează cu atenție, până ajunge la marginea petei de lumină. Băiatul se cam clatină, căutând ceva în buzunare. Găsește o ploscă din care bea și pare să fi luat o decizie. — Foarte bine, vaco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
scap timpul de sub control. Am urmărit fără să vreau poluarea vizuală, care este mai puternică decât dorința mea de a mă ascunde de așa-zisele Revelioane de pe televiziunile private. Este uluitor să constați cum s-au combinat prostul gust și mitocănia cotidiană cu lemnoasa hotărâre comunistă de altă dată de a dansa cu toții hora la miezul nopții ,,dintre ani“. Codruț, dacă postul TV nu ar fi fost cumpărat de părinții mei chiar l-aș fi aruncat pe geam, pe cuvânt (bine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
-o cu frenezie, uitând în schimb să înființăm mecanismele de recuperare a tone și tone de hârtie care sunt aruncate inutil pe apa sâmbetei. - Scuipatul pe stradă. Sunt banal, știu... dar este vorba de banalitatea răului, a mojiciei și a mitocăniei, Codruț! Se scuipă cu aplicație, printre dinți, pe pantofii trecătorilor, în praful infect al acestui oraș, unde este atât de greu să trăiești. Am impresia că tot ce-ți scriu este inutil, că nu servește la nimic... Mirel 24 mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
critic de mizerabilismul la modă printre congeneri, nu-și precupețesc săgețile față de fauna seminariilor, „trainingurilor“, lansărilor cu ștaif, „europenizării“ noastre, caragialiană în veacul vecilor, amin! Îi afectează și infectează mizeria fizică și morală înconjurătoare, violența și prostia sau violența prostiei, mitocănia parvenitului și indolența funcționarului, se sufocă în mâlul politic și al presei din Autohtonia, și unde pot afla scăparea? În prietenie! Alt concept complet desuet, minunat pus în pagină. Hotărăsc atunci să-și comunice în scris scurte impresii, întâmplări, gânduri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
nu poți să comunici decât cu alte funcții. Oamenii, ca atare, nu-i percepi. Ei sânt dintr-o altă realitate care nu te interesează. Facem parte, deci, din două lumi diferite... Bănuiesc că, din pricina acestei descoperiri, te voi ierta pentru mitocănia de azi. Pentru cafea nu-ți mulțumesc. Era proastă. În trei ore n-am reușit s-o beau". Dar n-am avut curaj să las scrisoarea. 4 iulie Dorm noaptea tot la dispensar. Nu-mi mai pasă ce bârfește femeia
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]