238 matches
-
obosi să rețină niște oameni ca Bruch; nici, că veni vorba, niște Sammleri. Pe Sammler nu-l deranja prea mult propria uitare, nu și când te gândeai la cei care l-ar fi reținut, În orice caz. Considera că descoperise mizantropia Întregii idei de „cel mai memorabil“. Era desigur posibil ca perspectiva istorică să Înlesnească desconsiderarea majorității acestor instanțe. Cu alte cuvinte, să ne arunce peste bord pe majoritatea. Dar iată-l pe Walter Bruch, care venise În camera lui pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
așa cum o pot face alții. Nu că ar fi puțin de spus, însă de fiecare dată mi-ar veni să spun altceva. Am preocupări fixe (fixiste uneori), chiar dacă asta ar putea însemna monotonie pentru un altul. Manifest anumite tendințe de mizantropie, deși, în același timp, sunt gata oricând să îmi împart timpul cu persoanele dragi. Iubesc sunetul analog al muzicii, de aceea colecționez viniluri de mult timp. Sunt exigent când vine vorba de muzică și de ce trebuie să exprime ea; insist
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
și timpul pe el când existau atâția copii săraci, dornici de învățătură? De fapt Contesa ajunsese la concluzia că era și puțin masochism în alegerea ei. Ea însăși fusese o autodidactă, iar fuga ei de lume era mai degrabă rezultatul mizantropiei și al fricii. Și iată, acum, și puțin masochism. Și în fond, la ce bun să trăiești? Contesa văzu în oglindă un colț din veșmântul negru al Maicii Tereza. Fugi la geam: doar o ușoară mlădiere a tufelor de trandafiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
tot acolo, în marea clădire. E ora, de la care rămân închis- O emoție... o amorțire... E toamnă... mi-au dat de scris... * Ego Tot mai tăcut și singur În lumea mea pustie- Și tot mai mult m-apasă O grea mizantropie. Din tot ce scriu, iubito, Reiese-atît de bine- Aceeași nepăsare De oameni, și de tine. * Pantofii Pantofi de aur, expuși în vitrină, Veți sta sub dantele, în nopți de baluri, Și-n ale valsului leneșe valuri Veți râde prin săli
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
geme, numai scrisul mai lucește în întunericul acesta dens. Dacă n-aș continua drumul în direcția pe care mi-o deschide poarta acestei pasiuni, n-aș mai rezista nici eu: fie m-aș sinucide, fie aș înnebuni! Așadar, cred în mizantropie. Atât mi-a mai rămas. Oamenii mi-au devenit o povară și mă simt tare neliniștit și incomod în prezența lor, a tuturor. Acum, eu nu mai sunt ca ei; sunt un om ciunt. Nu mai am o mână și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
simplu spinoasa dilemă care opune singurătatea și solidaritatea. În loc să se ducă departe de lume, într-o peșteră, el s-a vârât într-un butoi, așezat în aglomerație, de unde putea auzi discuțiile celorlalți. Ce înseamnă asta dacă nu că în orice mizantropie trebuie să mai rămână o fărâmă de tandrețe? Altminteri, suntem pierduți. Iată, domnilor, de ce vă voi spune, la un moment dat, că Parthenonul nu e o problemă a celor vechi. Din punctul meu de vedere, în lumea anticilor găsești ceea ce
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
oficiale. Sîntem într-o perioadă de vogă europeană a literaturii absurdului, iar referința la aceasta devine inevitabilă. În spiritul „sănătos”, optimist al „umanismului socialist” și al criticii „antiburgheze”, Mihail Diaconescu recuperează comicul „pozitiv” și „critic” al lui Urmuz, delimitîndu-se de „mizantropia” unor „antiumaniști” precum Ionescu sau Beckett: „din păcate, procedeele lui Urmuz au ajuns să servească scopuri opuse celor pentru care au fost concepute inițial. Dintr-un corectiv tonic și critic, realizat cu superlativă inteligență (...) ele au devenit modalități de comunicare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
precum Ionescu sau Beckett: „din păcate, procedeele lui Urmuz au ajuns să servească scopuri opuse celor pentru care au fost concepute inițial. Dintr-un corectiv tonic și critic, realizat cu superlativă inteligență (...) ele au devenit modalități de comunicare a unei mizantropii negre și a spaimei de a trăi” (ibid.). O opinie similară întîlnim și la Paul Anghel, în „Urmuz și Sonata”, în „Arhivă sentimentală”, Editura Cartea Românească, București, 1968. Într-un articol reluat în volumul Analize și sinteze, Ed. Albatros, București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Cum încerci să te explici, ridică piatra. Și te lovesc înainte de a auzi ce spui. Asta îi face fericiți. Pentru ei e un merit să acuze, să jignească, să-și arate dezaprobarea. Știi ce am înțeles în ultimii ani? Că mizantropia nu se poate învăța departe de oameni. ― Nu cumva ai devenit mizantrop? ― Dacă n-am devenit, nu mai am mult. Și e, exclusiv, meritul meu că mai am îndoieli. ― E grav ce-mi spui. ― Când mă plimb aici, printre chiparoși
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
și spirit. Fără cenzura valorii, arta rămâne împărăția veleitarilor și a impostorilor. Avocatul invocă binele și când slujește răul. Obediența este condamnabilă oriunde. În artă însă, miroase a sconcs. Nonvalorile știu să iasă rapid din anonimat. Dezamăgirile repetate duc spre mizantropie. Umilința pactizează foarte repede cu adversarul. Pe unii oameni numai agresivitatea îi ține treji. În exces, vinul dublează cărarea, nu puterea. Tinerele pot fi cucerite cu lira. Mai ales când e sterlină. Bărbații vârstnici pot fi euthanasiați și cu viagra
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
geme, numai scrisul mai lucește în întunericul acesta dens. Dacă n-aș continua drumul în direcția pe care mi-o deschide poarta acestei pasiuni, n-aș mai rezista nici eu: fie m-aș sinucide, fie aș înnebuni! Așadar, cred în mizantropie. Atât mi-a mai rămas. Oamenii mi-au devenit o povară și mă simt tare neliniștit și incomod în prezența lor, a tuturor. Acum, eu nu mai sunt ca ei; sunt un om ciunt. Nu mai am o mână și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de lectură, seara ieșeam pe străzile pavate cu bolovani. Din mahalale ajungeai ușor în centru. În calda atmosferă a zilelor de primăvară, promenada tîrgului împrumuta frivolitatea toaletelor dezgolite și a sîngelui înfierbîntat, ceea ce mă azvîrlea într-o grea criză de mizantropie. Din toate părțile curgeau șuvoaie de carne vie, cu tari efluvii senzuale: bătrîni cu fețele pline de pudră, cocote devastate, seci domnișoare ca niște teci de mazăre, grase negustorese și adolescenți cu chipuri imbecile. Priveam la toate cu o scîrbă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Arad, tocmai ca să-și poată Întâlni pe stradă victimele. Dacă am fi fost niște radicali politici, teroriști, am fi stat probabil prin preajmă după ce amplasam vreo bombă, ca să vedem carnea sfârtecată, ca să auzim vaietele. Cine știe? La câtă scârbă și mizantropie ne-am permis să acumulăm la un moment dat, nu cred că ipoteza-i exagerată. Dar noi eram, cică, artiști! În fine, nu știu câtă artă au simțit În jocul nostru taximetriștii, sunt sigur Însă că i-am Întors pe dos. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
regizoarei și-i plăceau extremele, n-a stat prea mult pe gânduri. Sorin, care avea deja o organizație ce practica creștinismul social, ni s-a alăturat și el. Florin a făcut-o pentru că se afla În căutarea simplității. Cătă, din mizantropie și fiindcă spera să punem la cale ceva Închegat și bine fundamentat. Le-am adunat pe toate la un loc: antipatia față de stat, de orice tip de guvernare, față de ierarhii și monopoluri; anticlericalismul nu, Împărtășit doar de mine, Cătă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
folos că vorbești cu el românește dacă lui Îi pute gura? Așa că mai bine lipsește-te de o asemenea solidaritate! Și dacă-ți permiți, așa cum ne-am permis noi, să te retragi elegant, fă-o, nu mai aștepta! Iar dacă mizantropia ta nu-i fundamentală, solidarizează-te doar cu aproapele. Așa am făcut noi: am Încetat să mai vorbim despre oameni În general, ne-am băgat picioarele În omenire și-n românime, i-am iubit doar pe cei de lângă noi. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
complimente, "lucruri spuse cu amabilitate" și cuvinte batjocoritoare. Dinspre Catherine vin fără încetare sufluri calde și reci. Fata își arată afecțiunea, dar în același timp îl bombardează cu mici răutăți și ironii. De pildă, ia în derâdere accesele sale de mizantropie sau proasta alcătuire a poemelor sale. Prin aceste manifestări de ostilitate, aproape insesizabile, Catherine neutralizează efectul euforizant pe care complimentele sale l-ar putea avea asupra lui Henri. Fata răcește relația dintre ei, evitând efuziunile lirice sau sentimentale. Prin urmare
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pe care caută să-l reînvie. Fără a ezita, se folosește de incantația magică pentru a ucide la distanță sau pentru a-și elimina clienții îndărătnici. Streator, torturat de versurile memorate involuntar ce-i stăpânesc acum mintea, oscilează periculos, în mizantropia și nihilismul său, între a deveni un ucigaș capabil să extermine întreaga umanitate și a încerca să uite pentru totdeauna descântecul. Tentat de jocul de-a Dumnezeu, el ucide câțiva indivizi agresivi și incomozi, exasperat de apetența oamenilor pentru zgomotul
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Laurențiu "Poziția aștrilor", E. P. L., 1967; "Călătoria de seară", E. P. L., 1968; "Imnuri către amurg", Editura Eminescu, 1970. Al. Piru îl consideră pe Dan Laurențiu un Bacovia în care intră "elemente noi de ultimă oră, de la beton și autobuz până la mizantropia existențialiștilor". 1 Motivul central al volumelor "Poziția aștrilor" (1967), "Călătoria de seară"(1968), "Imnuri către amurg" (1970), este condiția poetului, a precarității existenței lui în realitatea prozaică 2. Trimiteri se pot face și la M. Eminescu: "De plânge Demiurgos, doar
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
după propriul lor model. bă Spiritele reci corespund unor persoane insensibile, Închise, cu tendință la autoizolare, necomunicative, distante, necooperante. Ele se reduc la propriile interese, legate de un egocentrism foarte pronunțat. Față de ceilalți, și față lume, afișează o atitudine de mizantropie. că Spiritele pesimiste se caracterizează prin refuzul de a recunoaște valorile pozitive ale propriei persoane și ale vieții lor; sunt Înclinați să vadă totul În culori sumbre, fapt care le face să adopte o atitudine defetistă; sunt persoane descurajate, pasive
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Este adevărat că în general se înțelegea mai bine cu femeile decât cu bărbații și, deși a avut mulți prieteni bărbați, aceștia erau în general adulatorii care, chipurile, veneau să o venereze în templul ei. Dar opinia celor ce susțin mizantropia ei este în mare măsură falsă, ca și mitul izolării. Mai mult, duritatea ei își are originea în disciplina ei de scriitor. Lucra în conformitate cu un grafic și dispunea de o putere remarcabilă de concentrare. Respecta termenele, chiar și atunci când erau
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
acestor romane, revenind ca teme secundare și în alte proze. Un „caz” deosebit e adus de romanul De la leagăn până la mormânt (1925), unde personajul principal, care identifică omenescul cu răul și se dedică cercetării naturii și horticulturii, pare să întruchipeze mizantropia (teoretică) a lui R.-N. Extinzându-și interesul și spre „inimi de femei”, el alcătuiește o adevărată galerie de eroine sublime, completată cu povești de dragoste, nelipsite în proza sa, dar devenite subiecte în sine în mai multe romane. Unele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
Un mănunchi de microportrete, de „studii de caz”, construite ca proze scurte semiindependente, dau seama expresiv de dramele individuale ale unor deportați, zdrobiți ca ființe umane de condiția concentraționară. Autenticitatea mărturiei e dublată de autoanaliza minuțioasă, iar concluzia asociază o mizantropie temperată cu un optimism moderat. Comunist dezamăgit, dar rămas credincios idealului care l-a făcut să îmbrățișeze în tinerețe o ideologie cu efecte dezastruoase, G. e un memorialist incomod pentru cei dispuși să cosmetizeze unilateral (indiferent în ce direcție) istoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287138_a_288467]
-
desfășoară ca o bufonerie crudă, în care se amestecă Shakespeare, Whitman, Sofocle, Faulkner ș.a. Moartea, negrul, încremenirea și roata (calul încremenit, precum în Proiect pentru un monument eqvestru), absurda comedie umană și literară devin teme constante, de unde și cinismul, ironia, mizantropia ușor oraculară, care acum iau locul sentimentalismului. Apetența pentru discursiv rămâne, uneori cu izbucniri onirice ori expresioniste, adesea cu accente vădit whitmaniene (Expoziții în vis), dar există și câteva poeme concentrate, care se reduc la juxtapunerea unor cuvinte-simbol. SCRIERI: Balerina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]
-
tradițională. Povestirea lui se încheie subliniind ideea că bunătatea este intrinsecă ființei umane, de aceea poate fi regăsită în orice clasă socială. „Povestirea sa este plină de optimism, reliefează ideea egalității și a toleranței. Conservatorismul plin de amărăciune al economului, mizantropia și misoginismul se fundamentează pe un pesimism miop.” 97 Zeul Phoebus se comportă ca un om, un 93 David Raybin, art. cit., p. 33. (trad. n.) 94 Ibidem, p. 19. (trad. n.) 95 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 428. 96 Priscilla
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Năpasta (1890), care-i încheie activitatea de dramaturg. Comediile lui Caragiale surprind un fenomen de tranziție, și anume formarea conștiinței politice în rândul micii burghezii. Ele lovesc mai sus de individ, în alcătuirea socială, și nu trădează nici o urmă de mizantropie, Caragiale nu își urăște semenii și nu îi disprețuiește. Prin firea sa sociabilă, are nenumărați prieteni. Îi place să stea de vorbă cu oameni simpli, cu necunoscuți, descoperind la aceștia mai mult bun-simț și o formulare mai sugestivă decât la
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]