883 matches
-
găsești un loc în lumea aceasta unde să fii ascultat filmat să apari la jurnal și în break news-uri idiferent de ce spui totul e să fii acolo și să vrei să răstorni lumea Guvernul când nu-ți place viața ta mizeră de vierme de larvă patibulară ieși în stradă nu scrie în Constituție că nu-i voie nici că ai voie nu contează că împiedici restul lumii să circule stați dracului acasă dacă n-aveți simț civic când țara e-n
PROTESTE INFANTILE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383400_a_384729]
-
e că va fi cald, și o lumină Mă va topi adînc, în sinea mea. Pe biciclete îngerii coboară Către o stea albastră, de pămînt, Să ne rugăm copacii să nu-i doară, Și să se interneze în cuvînt... Destin mizer, necroză sufletească - La cîte-o vatră-am fost lăsați ciudat, Și-am decăzut în legea omenească A celor ce odihnei s-au predat. Te-aș mai iubi cu patimă și sînge, Te-aș mai împerechea c-un adjectiv, Tu, umbra mea
SCRISOARE PE O FRUNZǍ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383051_a_384380]
-
mai bogată în cuvinte de tot felul și bine alese, și plină de nuanțe, stimulează și îmbogățește gândirea și, invers, cu cât limba e mai sărăcăcioasă și redusă total în fondul ei de cuvinte elevate, decade și ajunge la nivelul mizer de azi, în care nu se mai pot închega idei înalte. La care se mai adăugă și oribila vulgaritate care e inerentă unei societăți în degradare” și dă câteva exemple de vorbire contemporană între care: „Nu se mai spune „eu
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383014_a_384343]
-
doi păduchi se plimbau agale, iar în mâini ținea o carte franțuzească.” Ce bizar! Ce ciudată imagine, incredibil de asemănătoare cu aceea care urma să se contureze. Panait Istrati, “hamalul socialist din portul Brăilei¹”, născut și crescut într-o societate mizeră, într-un spațiu închis avea să devină dezrădăcinatul vagabond al lumii, purtător al treselor intelectualității franțuzești. Pe tot parcursul vieții sale, Panait Istrati a trăit sub zodia revoltei interioare, din dorința de a se descoperi pe deplin într-un orizont
Panait Istrati – Între datorie morală şi sursă de existenţă -Publicistica, o dominantă a scrisului istratian I [Corola-blog/BlogPost/92393_a_93685]
-
lea „locuind în aceeași celulă (ori la propriu, ori la figurat), au încercat să facă din spațiul ei o biserică a lui Iisus Hristos, dincolo de toate ispitele, piedicile și poticnelile inerente conviețuirii multora la un loc, într-un spațiu impropriu, mizer și insalubru!... Și până la urmă, lucrarea cu pricina dezvăluie cititorilor „treptele descoperite de Duhul lui Dumnezeu acestor tineri neștiutori (la început), dar dorind arzător după Dumnezeu: mai întâi, ei constată că omul este mereu atacat de duhurile rele, dar că
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
de la Guvern doar pentru filiala Krivoi Rog, iar Becali ne fură salariul. Firma are datori la bănci, nouă ne blochează banii și a intrat în insolvență. Noi nu avem bani și murim de frig și de foame. Trăim în condiții mizere. Nu avem apă caldă, gaze și nici căldură suficientă în locuinte, aici fiind temperaturi de -20 grade. Vă rugăm să îl întrebați în numele nostru pe patron: «Becali, dacă iei 1 000 000 $ pe an de la Guvern, unde sunt salariile noastre
Români ţinuţi în foame şi în frig de Gigi Becali [Corola-blog/BlogPost/93561_a_94853]
-
vedea cât colo că hotărârea sa de a rămâne în sala de mese până la micul dejun pălea în fața imaginii neașteptate ce i se ivise în minte și-n care se vedea vârându-și urgent ciolanele sub pătură și scoțând de sub mizera pernă un coltuc de pâine ascuns acolo de la prânz. — Să mergem la culcare - glăsui Metodiu - că dacă stomacurile ne sunt goale, capetele măcar ne sunt pline de somn. Se sculară rând pe rând și se îndreptară spre odăile lor, călugării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de autobuze, ale bumbăcăriilor, În aerul greu, irespirabil, al fabricii de anvelope, În cîrciumile mucede de la barieră, unde pe tejghele mai stau și azi Înșirate cîteva țoiuri ciobite pe gura cărora și-au lăsat urma buzele atîția oameni singuri. Spații mizere fără așteptări, fără perspectivă, așa cum bat eu cîmpii acum pentru că mă cuprinde din nou lenea aceea dezgustătoare pe care o simt ori de cîte ori mă aproprii de subsoluri. Seară de seară În fața unui televizor, urmărind emisiuni dintr-o țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dintre ciudatele vestigii ce îi împodobeau încăperea. Clossettino înșfăcă două dintre ele cu o asemenea forță, încât le îndoi, trădându-și astfel energia anormală, de proveniență Luciferică. Era vorba despre un craniu, respectiv o suliță bizantină ieftină, probabil un suvenir mizer adunat de prin cine știe ce călătorie. Clossettino sărută craniul, apoi îl linse, strecurându-și limba în orbita goală. Cu ajutorul suliței bizantine, își arse o lovitură atât de puternică în craniul spelb, încât și-l crăpă. Se descălță de un singur pantof
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
al operelor Pluralitatea luminilor ivite sau Necunoscutul și puterile naturale. În opera Necunoscutul și problemele psihice el prezintă cazul unui oarecare domn Berrard, fost magistru și deputat: domnul Berrard va fi constrîns, Într-o excursie, să Înnopteze Într-un han mizer „dintr-o zonă forestieră“. Atunci Îi va apărea În vis o crimă care se va petrece trei ani mai tîrziu În aceeași odaie În care dormise atunci omul dreptății; victima va fi un oarecare domn Victor Armand, avocat. Ca apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de domnișoarele cu virtutea ușoară și de alți obișnuiți ai localului unde autorul Înșira nocturne și poloneze pentru cîțiva bănuți. Restul exemplarelor fuseseră returnate și transformate În pastă de hîrtie pentru imprimarea de liturghiere, amenzi și bilete de loterie. Soarta mizeră a misteriosului autor sfîrși prin a cuceri simpatia lui Monsieur Roquefort. De-a lungul următorilor zece ani, În fiecare vizită a sa la Paris, străbătea anticariatele În căutarea altor opere ale lui Julián Carax. Nu găsi nici una, niciodată. Mai nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Avenue de Clichy și ne-am așezat la o masă de pe terasa unei cafenele mari. XII La ora aceea Avenue de Clichy era foarte aglomerat și o imaginație extrem de vie ar fi putut vedea în trecătorii aceia personajele multor idile mizere. Erau funcționărași și vânzătoare, bătrâni care ar fi putut foarte bine să fi coborât din paginile romanelor lui Balzac; membri - masculini și feminini - ai profesiilor care adună profituri de pe urma slăbiciunilor omenirii. Străzile cartierelor mai sărace ale Parisului pulsează o vitalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
machiată fiind un vrednic emisar, n-am teamă că-ntr-un nou mandat n-oi fi un bun parlamentar. BALADA BOSCHETARULUI Cum fii suntem ai sorții oarbe și voia noastră-i doar părere, din faș-am fost menit stăpân peste speranțele mizere. Olatul nostru-i necuprins prin parcuri, beciuri și canale, unde doar lipsa preamărim ca demni supuși ai vrerii sale. Avem mândria s-aparținem unei fraterne obști unite, ca-n creștinismul de-nceputuri, în care ferm erau țintite supreme-nfăptuiri umane, precum
IUBIRI DISCRETE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363815_a_365144]
-
Știa că pentru el, ea reprezenta doar o umbră care se plimba prin casa lui. În cel mai bun caz, era mama celor două fiice nedorite și neiubite vreodată de el. Erau o povară trimisă de Dumnezeu peste viața lui mizeră. Nu știa dacă simțea ceva cu adevărat pentru ea sau pentru fete. Când nu era băut, mai schimbau câte o vorbă, două. În rest, când se întorcea acasă, doar își arunca pe unde se nimerea geanta din piele de porc
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
dă putere, Și zâmbetul tău unic, este prețios; Când mă uit la tine, trupul meu te cere Și te doresc mai mult iubitul meu frumos. Cine te-a lăsat cu oameni să trăiești? Cine te-a trimis pe-acest pământ mizer? Te merit eu iubire? Tu mă prețuiești! Știu că lipsește-un înger acolo sus în cer. De ce rămâi aici cu noi să zăbovești? Când îngerii-și au locul acolo, undeva Și nicidecum aici, nu vreau tu să trăiești Când văd
IUBIRE, CHIP DE ÎNGER! de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363995_a_365324]
-
lume Cu dorință de omor, Eu am un vag renume - Negativul mi-e dator. Aș culege din tenebre Fir cu fir amurg cerșind, Mi-s trecut pe cruci funebre, Ielele în joc mă prind. Sunt uitat de lumea toată Și mizer în golul meu, Viața-mi pare ca o roată Ce se-nvârte în rateu. Mi-aș dori să fiu mai tandru Cu al meu destin murdar, Să strivesc destins dar mândru Pe-al morții veșnic clopotar. Nu mă-ndur să
MOARTEA LOCUIEȘTE ÎN APARTAMENTUL DE DEASUPRA de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362336_a_363665]
-
Un alt roman în care se vorbește despre minerit este cel a scriitorului Irwing STONE ,,Bucuria vieții’’ despre viața marelui pictor olandez Vincent van GOGH, în care minerii sunt numiți fețe negre (gueules noires). Aceste fețe negre, trăiau în colibe mizere într-o mizerie ușor de înțeles chiar dacă vom face o translație de un secol și vom reveni în România antebelică și chiar postbelică, în centrele minere și mai ales în Valea Jiului. Am și azi în memorie un reportaj a ziaristei
MINERII, SAU ,,FEŢELE\ NEGRE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360776_a_362105]
-
astfel de lucruri permanent, un așa experiment pare ceva obișnuit, neglijabil. Un mic parc se dezvăluie și în mijlocul lui, un foc cu flăcări portocalii-roșiatice, străjuit de figuri stranii: un Jean Valjean al timpurilor noastre, al acestor locuri și câteva personaje mizere, zdrențuroase, cu figuri marcate de o ură diabolică, desprinse parcă din romanele lui Dickens... cu care nu ai vrea să te întâlnești vreodată “face-to-face”. Extrem de puține case sunt totuși renovate. Acelea în care și-a făcut sălaș vreun partid, vreo
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
Plutesc cu toții în imensul ocean al gândurilor personale, al problemele zilnice, de parcă totul în jur este ceva obișnuit, ceva normal. Exteriorul nu-i mai interesează de mult ... Printre ziduri demolate, într-un început de stradă tip arc parabolic deformat, figuri mizere, zdrențăroase, cu fețe întunecate... Te gândești fără să vrei la Dante, călătorind printr-unul dintre cercurile Infernului. Unul pe care nu l-a descoperit însă! Un Infern pământean... O fetiță jucăușă atrage în fuga ei un câine fioros, ca un
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
Acasa > Poeme > Devotament > AMOR SIBERIAN Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1591 din 10 mai 2015 Toate Articolele Autorului Prin Siberii înghețate Vijelioase și-austere, Prin taigale grizonate Înzăpezite și mizere, Printre lacuri glaciare Ce emană frig, durere, Se prelinge-o umbră ștearsă Pogorâtă dintre ghețuri, Un bărbat cu barba deasă Se preumblă printre cețuri. Plânge sufletul într-însul, Plânge lăcrimând amarnic, El bufonul, el învinsul - Cu destin fatal slugarnic. Părăsit
AMOR SIBERIAN de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368035_a_369364]
-
acești mucenici contemporani ai veacului al XX - lea „locuind în aceeași celulă, au încercat să facă din spațiul ei o biserică a lui Hristos, dincolo de toate ispitele, piedicile și poticnelile inerente conviețuirii multora la un loc, într-un spațiu impropriu, mizer și insalubru!... Și până la urmă, lucrarea cu pricina dezvăluie cititorilor „treptele descoperite de Duhul lui Dumnezeu acestor tineri neștiutori (la început), dar dorind arzător după Dumnezeu: mai întâi, ei constată că omul este mereu atacat de duhurile rele, dar că
VALERIU GAFENCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367322_a_368651]
-
mucenici contemporani ai veacului al XX - lea „locuind în aceeași celulă, au încercat să facă din spațiul ei o biserică a lui Iisus Hristos, dincolo de toate ispitele, piedicile și poticnelile inerente conviețuirii multora la un loc, într-un spațiu impropriu, mizer și insalubru!... Și până la urmă, lucrarea cu pricina dezvăluie cititorilor „treptele descoperite de Duhul lui Dumnezeu acestor tineri neștiutori (la început), dar dorind arzător după Dumnezeu: mai întâi, ei constată că omul este mereu atacat de duhurile rele, dar că
IOAN IANOLIDE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367337_a_368666]
-
o soție vinovată este la fel ca o floare călcată în picioare." (Honore de Balzac) Din goblenuri prăfuite Te scobori în plan mister - Mii de chipuri aurite Te privesc din vastul cer. Vag mă-ncearcă o dorință Să te satisfac mizer - Tot uitând de-a ta cerință: Dor chemare-n trai lejer. Mi-a fost teamă la-nceputuri Că mă-nșeli cu orice bleg - Ale vieții plus rebuturi Nu aș ști cum să le dreg. Tu, mireasa vieții mele - Dalb colos
COLIVIA CU GRATII DE OŢEL (SAU MIREASA AFURISITĂ DE URSITOARE) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367745_a_369074]
-
ochi privește, altul plânge, privirea mă sapă, mâna atinge fum de țigară. Prin talpă mă trece fiorul de alb, zăpada mă frige, un câine mă linge, o urmă de sânge mă duce spre bar. Același gunoi, același miros de viață mizeră îmi umblă prin sânge. Privirea din om mă seacă mărunt. Întreb coniacul șoptit și zâmbind, cum scapă de viață de moarte trăind? - Hei, târfă, ai bani să plătești? Te scoală și pleacă, la ce te holbești? - De ce un chip spune
PLĂTESC ŞI PLEC de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367089_a_368418]
-
Știa că pentru el, ea reprezenta doar o umbră care se plimba prin casa lui. În cel mai bun caz, era mama celor două fiice nedorite și neiubite vreodată de el. Erau o povară trimisă de Dumnezeu peste viața lui mizeră. Nu știa dacă simțea ceva cu adevărat pentru ea sau pentru fete. Când nu era băut, mai schimbau câte o vorbă, două. În rest, când se întorcea acasă, doar își arunca pe unde se nimerea geanta din piele de porc
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]