424 matches
-
Tico. Am spus da. Și la următoarea serbare trompetele s-au ridicat În picioare și au cântat intrarea la Porniți Înainte În fața Ceciliei, așezată din nou În primul rând. Eu stăteam În Întuneric, genis Între genisuri. Cât despre cei doi mizerabili, n-au devenit niciodată autonomi. Eu nu m-am Întors niciodată la trompetă. Războiul s-a terminat, m-am Întors În orașul meu, am părăsit alămurile, iar de Cecilia n-am mai știut nimic și nici măcar de numele-i n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
precedentă. Cunoști bodeguța lui Mariusache Patru Degete și a nevesti-si, Gladiatoarea (recte, Liliana: cam grăsuță, cam plinuță și cam moartă după p...ță! vorba Poetului)? Birtul din capătul de la Sud, de peste pod și calea ferată. Spre "Astra"! Spre Rafinărie? "La Mizerabilii"? Dugheana mânjită cu graffiti, unde se vând și lumânări, și coroane, pentru morți? Da' cum să nu cunosc? fu mirat Avocatul. Ei, stai, stai, stai un picuț! Stai să vezi! Aseară, începem eu, Patru Degete, Vali Buletin și cu Bibi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
prima stație de autobuz și luăm traseul 7, către "Pomul Verde", ca să ocolim buricul Centrului. De aici, per pedes apostolorum, prin Piața Anton, direct către Gara de Sud, peste pod și, într-o oră, suntem la Mariusache, la bodegă. La "Mizerabilii" . Acolo, ținem consiliu de război! Mie-mi convine, la fix! se declară Vierme de acord. Prindem și priveghiul lu' bietu' Lucică, doar cimitirul e peste drum de bistrou. Pe cant. U-ahhh... Mi-ahh... Ce pute-așa?! Cămășuța ta, dragă! i-o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de fier ale arhaicului Cimitir "Eternitatea", neliniștitoare și înnegurate, precum aripile nălucitoare menite să-i petreacă pe cei duși, dincolo de unda Styxului. Numele buticului indezirabil era (ha, ha, ha!) "La Hortensia ". Obișnuiții locului, îl re-botezaseră, însă, infinit mai realiști, " La Mizerabilii "! Aceasta, bineînțeles, fără nicio aluzie la vreun deficit de igienă corpoporală, raportat la persoanele proprietarilor, Mariusache și soția sa Liliana, alias Gladiatoarea, oameni altminteri de ispravă și unanim respectați, în mediul lor. Observând, într-un sfârșit, apariția noctambulilor musafiri, stăpânul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
obediență și despre locuri hidoase unde ai putea ajunge din diverse motive. E o umbră cu un schelet făcut din ferăstraie. Povestea asta funcționează imprevizibil, povestea asta nu funcționează după logica lumii, povestea asta nu e o poveste, e ceva mizerabil, e o boală incurabilă, e mai rău ca o boală incurabilă. Stau pe burtă, cu capul sprijinit pe brațe, puțin Întors, crăcănat. Îmi privesc un bocanc nou-nouț, văd pajiștea la firul ierbii, piscul muntelui țîșnind nu foarte departe. Ușor-ușor, mintea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Afroditei. Hei, voi doi, v-ați găsit în sfârșit, îmi pare bine. Mi-a spus o mulțime de lucruri pe care nu le cunoșteam despre relațiile dintre Purcell și Gay, îl informă Hector pe Tom. Și cum merge spectacolul, Hector? — Mizerabil. Avem greutăți cu corul animalelor. Și ne trebuie un contratenor. Piciorul lui Emma, care dădea să-i facă un semn lui Tom, se întâlni cu piciorul acestuia, care dădea să-i facă semn lui Emma. O, spuse Tom, fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tot atât cât mine. A mea ești... acum pentru totdeuna, cu toată natura * ta, cu toată încăpățînarea, cu tot sufletul tău îndrăcit, îndărătnic și nobil... a mea ești, femeie de rasă... femeie nebună nespus de dulce. Pot să fiu un mizerabil, Cleopatra, și un om de rând... Dar oricât de sarac aș fi - am și eu de pierdut ceea ce tuturor oamenilor li-i foarte scump - viața. Ai un nume ciudat și frumos Cleopatra, care-mi aduce aminte de-o veche istorie
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
genunchi, unui dobitoc, precum ăsta! Nici nu trebuie. Atunci, dacă-i așa, de ce am plătit, eu, cât am făcut parte din tagma viilor, cotizație pentru sănătate, iar, după pensionare, d’aia, cumîi zice, tot un fel de cotizație, pe care, mizerabilii, mi-o opreau direct din pensie?! Nam plătit, noi, cei de-aici; n-ați plătit, și încă plătiți, și voi, cei de-acolo, dacă... Telefonul s-a întrerupt. Alo?!, alo?!, Alo! A, stai așa, că era să-mi treacă, iarăși
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
groasă. Mult timp, singurele sunete care se auzeau erau un zumzăit amestecat cu bolboroseli, gîlgîieli și ecourile propriilor pași. Mă doare spatele de la aplecare, zise Rima. — Se vede un perete la depărtare. O să ieșim repede de-aici. — O, Lanark, ce mizerabil e aici! M-am simțit atît de emoționată cînd am urcat la Mobonddo. Mă așteptam la o viață strălucitoare. Acum nu știu la ce să mă aștept, în afară de oroare și plictiseală. Și Lanark simțea aceleași lucruri. — Nu-i decît o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pentru că ea "nu avea energia necesară". Și nici măcar tragedie nu era viața mea. Ce tragedie e să simți că ai pierdut de două ori? Nici nu iubisem cu toată ființa mea, nici nu trădasem cu destulă furie ce iubisem. Procedasem mizerabil, ca la moartea Laurei; nu-mi rupsesem beregata de disperare, dar mă îmbătasem ca să ies din impas. Încât nu mă alesesem decât cu fărâmituri; fărâmituri de afecțiune, fărâmituri de glorie, fărâmituri de putere. Îmi venea să-mi zic: Bravo, Daniel
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
al bibliotecii care se Întindea pe toți pereții. Au frunzărit sute de cărți căutând documente ascunse Între file; s-au uitat peste cărțile lui preferate, de la Florile Răului de Baudelaire la Himerele de Gerard de Nerval, Nopțile de Alfred Musset, Mizerabilii și Cocoșatul de la Notre-Dame de Hugo. În timp ce un soldat oacheș, cu niște ochi ca două mărgele cerceta bănuitor Contractul Social de Rousseau, Hovhannes Stamboulian nu s-a putut abține să nu mediteze la pasajele la care se holba omul fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pentru că ea „nu avea energia necesară”. Și nici măcar tragedie nu era viața mea. Ce tragedie e să simți că ai pierdut de două ori? Nici nu iubisem cu toată ființa mea, nici nu trădasem cu destulă furie ce iubisem. Procedasem mizerabil, ca la moartea Laurei; nu-mi rupsesem beregata de disperare, dar mă îmbătasem ca să ies din impas. Încât nu mă alesesem decât cu fărâmituri; fărâmituri de afecțiune, fărâmituri de glorie, fărâmituri de putere. Îmi venea să-mi zic: Bravo, Daniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să scriu operele cu care el apoi se va lăuda că le-a scris el. Ai Înțeles, Kelley, eu sunt adevăratul Bacon, iar posteritatea n-o s-o știe. Ah, parazitul! Cât Îl urăsc pe nemernicul ăsta diabolic! — Bacon e un mizerabil, dar are talent, am spus. De ce nu scrie cu mâna lui? Nu știam că el n-avea timp pentru asta. Ne-am dat seama când, după mulți ani, Germania a fost invadată de nebunia Rozei-Cruce. Atunci, punând unele lângă altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
el, cât ești de frumoasă; oh, dinții aceia mici de lupoaică tânără care strălucesc când deschizi buzele roșii și pline... oh, ochii tăi mari de smarald care aci scânteiază, aci tânjesc. Oh, demon de voluptate. Are și ce să spună, mizerabilul, pe când tu acum Îți miști coapsele Înfășate În pânza albăstruie și Întinzi pubisul ca să Împingi flipper-ul până la ultima demență. — Oh, vedenie, zice Rodin, fii a mea, numai pentru o clipă, umple cu o clipă de plăcere o viață irosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității, Polirom, 2005, p. 248 footnote>. Artistul postmodern nu se mai străduie, datorită inaptitudinilor sale creatoare, să transmită un oarecare mesaj celui care privește lucrarea sa, ci se mulțumește doar cu expunerea produsului respectiv executat mizerabil și în mare grabă, fiind direct interesat doar de recunoașterea numelui său în rândul publicului, făcând tot ce îi stă în putință pentru a ajunge la această recunoașere și deseori dedându-se la acțiuni extreme și stupide precum automutilarea sau
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
studentul Aris Fioravanti părea pregătit. Trecuse deja alte nouă examene, cu o medie destul de bună. Avea să-l treacă, deci, recomandându-i să-l salute pe tată - astfel Încât puștiul să știe de ce nu l-a scos afară ca pe un mizerabil, cu toate că avea telefonul deschis În timpul unui examen. Ce trist, cu acești nostalgici tineri comuniști. Fosilizați În simboluri defuncte. În această lume măturată de globalizare. Și iar se aude Bella Ciao. Acești tineri impertinenți care se cred partizani pentru a putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a nu lăsa să se vadă că era Îngrijorat din cauza faptului că nici el nu era ales. — N-nu e adevărat, protestă Kevin. — Ba-i adevărat. Polițiștii câștigă puțin. Tatăl meu zice că nu e drept să fie atât de mizerabil plătiți slujitorii statului, spuse Lorenzo. Și tatăl lui era un slujitor al statului - era judecător la Curtea de Apel. — Ta-tatăl meu are o g-g-grămadă de pi-pistoale, spuse Kevin cerșind patetic atenția lor. — Da’ tu de unde știi? Întrebă bănuitor băiețelul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
prost... Sunt mai rău decât un câine... ARTUR ( Amuzat ca un înger.): Da? CĂLĂUL: Da, da... Am vrut să vă îmbrobodesc... Credeam c-o să-mi iasă și de data asta... ARTUR: Asta voiai? (Către GARDIAN.) Asta voia. CĂLĂUL: Sunt un mizerabil... Am vrut să vă omor... ARTUR: Mai spune, mai spune... Mai povestește ceva. Dumneata povestești foarte frumos... (Chicotește către GARDIAN.) Să vezi ce frumos povestește... CĂLĂUL: Adevărul e că mi-e frică, mi-e o frică grozavă... Sunt un fricos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vomiți, s-a gândit Hugo. Asta era singura modalitate prin care putea descrie ce simțea el, personal. Aruncând o privire piezișă în lungul camerei, Hugo a ghicit că sentimente similare îi animau și pe ceilalți bărbați. Expresiile lor variau de la mizerabil spre ucigaș. În schimb, femeile oftau zgomotos de atâta admirație. Și dintre toate, cel mai tare ofta Lotti. —Spune-ne cu ce te ocupi, Jake, l-a invitat ea. — Conduc o revistă. —Dar asta e minunat! a exclamat Lotti întinzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
În afară, cînd se ivea un anume prilej; destui dintre aceștia chiar lăsau slobod totul, nu aveau nici o teamă; se mîndreau cu multe porcării pe care și le puneau, făloși, În seamă. Și deveneau așa și alții, tot mai numeroși. Mizerabili, criminali, stricați; cu ultimii mai ales avea ce avea. Antonia. Rusoaica. Cerkasova. Contesa Cerkasova. Niciodată nu se mai gîndise Thomas atîta la ceea ce, cîndva, fusese - așa socotise pînă de curînd - doar o mică afacere. Strict personală, nevinovată, aproape dată uitării
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să Împartă amîndoi păcatul la Judecata de Apoi, dacă exista vreuna, Thomas nu avea cum să știe; să ajungă Împreună În cazanul cu smoală, dar pînă atunci viața trebuia luată așa cum era, fie și mizerabilă, dacă nu cumva ideea de mizerabil era doar un fals pe care neputincioșii și fricoșii se tot străduiau să-l prezinte drept adevăr. Live is life! După cum tot striga un american, austriac, sau ce-o fi fost, Într-un cîntec după care Rusoaica se dădea În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și n-am să las nimic la nimeni. Mai bine le dau la un spital. Aglae, cam speriată de amenințare, se îmblînzi. - Nu ți-am spus că n-ai voie să vinzi, am zis că lași să tetragă pe sfoară mizerabilii ăștia de samsari. Dacă vrei să vinzi, vinde, că eu nu te-mpiedic, dar barem să găsim niște familii, prin vorbă, care să cumpere cu preț mai ca lumea. Eu vreau să-ți fac binele! - N-am nevoie de binele
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
detașate, cică-se, de la făptura prezidențială, colinda județele, înfiera apucăturile mic-burgheze, amăra existențele primilor-secretari, îmbulzind pe stadioane pogoane de băștinași, înaintea cărora zăngănea mai întîi unghia, desfăcea apoi, fără somație, și bocceluța cu fecale, și, asigurîndu-se de imposibilitatea evacuării incintelor, mizerabilul recita apoi ore întregi, mulțimilor îngrozite, din versurile sale descălțate. I se înfundase târziu, după ani de distracție, pe un anonim și nocturn stadion din Ploiești, când o ceată de adolescenți buboși și fără vocație se pretaseră la a se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
oameni care să atribuie exploatatorilor calități, merite, virtuți, să le explice ascensiunea prin valori, iar celorlalți căderea prin deficiențe. Marii posesori ai acestui Pămînt,care se plictisesc pe când alții își șterg sudoarea, constituie o categorie de oameni pe care toți mizerabilii globului îi fericesc cu indiferența lor. Săracii sânt singura forță a universului. Ei trebuie să fie proști sau nebuni, de permit fericirea alături de ei. Oamenii talentați și dotați se mistuiesc în mizerie și boală, capetele productive ale omenirii își consumă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care totuși nu m-ar convinge. Orgoliul nostru național este superficial, lipsit de sevă și de profetism. Ne mulțumim a crede că bulgarii au fost tot timpul grădinari, iar noi numai eroi, fără să ne întrebăm de ce sîntem atât de mizerabili după atâta risipă de eroism. Este desigur o rușine inevitabilă a condiției noastre de a fi fost condamnați să trăim și să creștem în mijlocul unei comunități balcanice. Aparținem prin soartă Balcanilor, deși aspirația noastră continuă ar fi evadarea spirituală din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]