435 matches
-
de povestiri romantice, de tablouri de moravuri (Balta Albă, Borsec) ori de însemnări de călătorie, este evocarea, îndeosebi acel tip de evocare pe care îl pretind scrisorile. Scriitorul, al cărui atu nu e, în nici un caz, facultatea invenției, are o mlădioasă fibră de memorialist. E, în firea ușoară și boemă a fericitului A., un duh al nestatorniciei, o înfrigurare, un neastâmpăr de a nu sta locului, sub irezistibilul apel al unor meleaguri cât mai îndepărtate, unde vrăjmășia iernii nu-l poate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
unor mari simboluri culturale, portretelor vii, cu precizia detaliului plastic, scurtelor narațiuni și chiar amintirilor personale, scăldate într-o undă de lirism. Altă dată, amprenta hotărâtoare este pusă de contactul direct, fierbinte, cu un auditoriu real sau imaginat. Fraza e mlădioasă, bătută în figuri de stil deloc banale, cu definiții lapidare, memorabile. Citate bine alese din scrierile unor spirite congenere (H. Keyserling, Miguel de Unamuno, N. Berdeaev) se integrează ca dovezi suplimentare ale demonstrației. De la un eseu la altul, ideația se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
cercurilor frecventate (Macedonski, „Vieața nouă”). Unele par mici colecții de recuzită, mizând mai mult pe forța de iradiere a unor cuvinte și sugestii. Mirificul „departe” invocat de simboliști este localizat prin Saturn, în atmosfera căruia ar pluti câte un „Trup mlădios de Saturnină, ființă stranie stelară,/ Cu siluetă de femeie, țesută-n raza cea mai clară”. În alte fantezii câmpul poetic e traversat de figuri himerice, fiecare rostindu-și monologul de identificare, într-un ton de sfârșeală armonioasă și parfumată. Apar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
române. A fost membru corespondent (1879) și membru de onoare al Academiei Române (1919) și a colaborat la un număr însemnat de publicații românești. J. învață perfect limba română, socotind-o „atât de vie, atât de plină de viață, atât de mlădioasă și expresivă”. O descoperă citind colecția de poezii populare alcătuită de Vasile Alecsandri, povestirile lui Ion Creangă și basmele lui Petre Ispirescu. Se distinge între româniști tocmai prin foarte buna cunoaștere a graiurilor populare, ceea ce îi înlesnește și editarea unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287668_a_288997]
-
tăți lor noastre, a „părților noastre capitale“, cum le spune Stendhal și de care vechii egipteni se țineau strâns În clipa solemnă a jurământului. Sau, dacă voiți, rețeta aplicată frumoasei mele proprietărese de acum treizeci de ani, văduvă tânără, Înaltă, mlădioasă, culti vată, proastă cât Îi sta bine și coborând În mijlocul nostru din plin veac al XVIII-lea, inclusiv jegul cucoanelor de atunci asezo nat cu mult fard și eau de-senteur; venită Într-o doară după cărți la treaba mea editorială
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
că soră -sa mai mare, Maricica, avea sarcină să-l verifice și să supravegheze din când în când cum își îndeplinește treaba frățiorul ei mai mic, misiune pe care aceasta o împlinea cu conștiinciozitate, ajutându-se și cu o nuielușă mlădioasă. Cei șapte miei ce formau cârdul împreună cu micuțul lor păstor, au fost eroii unei întâmplări pe care o țin minte chiar și după scurgerea multor ani, toți membrii numeroasei familii a lui Costache Gheorghiu. într-o dimineață, Maricica, sora lui
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pe care am făcut-o preotului dr. Elie Dăianu, protopop greco-catolic și fost președinte (sau vicepreședinte) al Senatului în epoca ce a urmat Unirii din 1918. Îl zăream uneori, de copil încă, pe străzile Clujului, cu statura lui dreaptă, dar mlădioasă, impunătoare, cu barba lui albă, patriarhală, masivă (ca a lui Walt Whitman - mi-am spus mai târziu): știam cine e, căci eram cumva rude prin alianță: fiica lui se căsătorise cu vărul primar al mătușii mele, Elenuța, dar nu-l
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
că aceasta este epoca în care am început să mi detest imaginea în oglindă). O curioasă apariție a fost fiica unui colonel (mama unguroaică, nemțoaică, evreică ori ...poloneză?), tot elevă de liceu (habar n-am de unde am pescuit-o), înaltă, mlădioasă fără a fi exagerat de subțire la trup, blond roșcată, care mi se părea o minune de frumusețe. Româneasca ei avea un ușor accent străin, care-i sporea farmecul. Îi citeam și ei (unde, când? - căci nu-mi amintesc să
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
piersic, care nu era nici măcar înmugurită. Cu deosebită atenție a cioplit baza crenguței dându-i forma de „pană” , apoi a fixat-o în suportul de lemn. După aceea a luat crenguța mijlocie, cea de „ume” îmbobocit, care era subțire și mlădioasă, încercând s-o aranjeze în așa fel, alături de crenguța înaltă, încât să pară crescută din aceasta. Și chiar a reușit! Pe a treia crenguță, care era și cea mai mică, a cercetat-o îndelung. Până să-i găsească locul potrivit
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
a fost ușor să mă hotărăsc. Era după război și, deși Kyoto n-a fost bombardat, oamenii o duceau greu. Lipseau alimentele, iar cele existenta pe piața neagră erau foarte scumpe, depășind puterea de cumpărare a majorității. Eram o copilă, mlădioasă ca o trestie și subțire cât un fir de orez, căreia îi plăceau muzica și dansul. Tânjeam după multe lucruri, dar mama se descurca foarte greu cu trei copii. Tatăl meu murise pe front, în atacul de la Pearl Harbour. Pe la
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
se strecură în chilie. Ș-acolo era stânsă candela; și de-afară, rază de lună nu se strecura, o noapte adâncă era în preajmă, afară, în marea întunecoasă a brazilor; și prin întunerec se căutară brațele, și prin întunerec trupul mlădios și tare al maicei se zmulse tremurând; înfiorată apoi, cu inima în zbateri grăbite, fu prinsă, căzu gemând la pieptul tânărului, cu fruntea pe pieptul lui întâiu, piept la piept apoi, înlănțuiți căzuți ca într-o veșnicie de fericire, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de Învățământ hușeană care, În mod corect, sărise În ochii cenzorului: „Un desen reprezenta un fel de arbore Înalt, rămuros, format din mîini cu degete prelungi care țineau Între ele țigări aprinse din care fumul se ridica Închipuind liane, trupuri mlădioase de femei ce Îmbrățișau arborii care se Înălțau dintr-o ceașcă de cafea”. Motivația perfect valabilă: „Fiindcă, În loc să combată aceste proaste obiceiuri, vicii, desenul le populariza, desenul a fost Înlăturat”. Din partea noastră, Încă o mare bilă albă acordată maistrului Necula
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
partidului pentru o opoziție prigonită. Era necesară înarmarea partidului cu cadre solide și combative. Mulți se întrebau dacă Duca are energia virilă, aproape brutală, care se cere pentru a domina partidul și a se impune regelui. Duca, însă, sub aparențe mlădioase, ascundea o intransigentă corectitudine politică și o rară onestitate personală. Șef al partidului, Duca era în fiecare zi la clubul central din Calea Victoriei și la ziarul Viitorul, în biroul lui Al. Mavrodi, directorul oficiosului liberal. De la început, s-a ocupat
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
tipar o selecție din opera lui Dan Botta, Unduire și moarte (1995). Ceva mai târziu, în 1998, s-a publicat culegerea de anchete literare din anii ’30 De ce scrieți?, concepută și pregătită împreună cu Victor Durnea. Inteligență fină, împletită cu o mlădioasă rigoare, H. se distinge printr-un scris elaborat, deopotrivă precis și nuanțat, cu subtilități de eseist căruia nu-i prisosește încrederea în sine. Argumentele, și de bun-simț, și de substanță, prezente în volumul postum Atelier de istorie literară (1999), emană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287459_a_288788]
-
Întârziat, cu lecturile mele. M-am răzbunat Însă mai târziu de această „lașitate” și am „omorât” nu puține personaje În cărțile mele, ba am reușit să „pun În scenă” și unele cochete sinucideri. Pentru că „o ratasem” o dată, stafia trandafirie și mlădioasă a sinuciderii, am regăsit-o și am reconstruit-o „din toate piesele” În „realitatea propusă de mine”, lectorilor mei fideli și invizibili. Astfel, oricât ar părea de ciudat, din „inautentic”, am devenit mai mult sau mai puțin „autentic”. Deși, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
patru zdrahoni din clasa a VII-a și mă așează cu fața la bancă, ținându-mă fix de mâini și de picioare, în timp ce un altul începe a mă croi la posteriorul meu moale, aplicându-mi peste douăzeci de lovituri, cu niște nuiele mlădioase. Când am scăpat din această tortură, am căzut în fața clasei văitându-mă ca din gură de șarpe! Fusesem pedepsit barbar de la o simplă joacă de copil. N-am suflat o vorbă acasă, dar copiii vecinilor au spus părinților mei toată
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ori să apară ca o inițiere în necunoscut. De veghe, luciditatea propune în aceeași, continuă, pendulare soluția „deriziunii”. Melancolia, efect al reveriei, se împrăștie printr-un, nu rareori malițios, surâs. Cu senzualitatea lui calificată pentru tot ce-i catifelat, diafan, mlădios, autorul nu pierde din ochi, prețăluind-o când cu tandrețe virilă, când cu subțire ironie, femeia. Dar portretistica acestor proze tincturate de livresc (Proust nu-i doar o reminiscență de lectură, ci, ca și Mateiu I. Caragiale, se propagă în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
nouă-mpărății ascultă, sunt creații proprii, după modele folclorice din Bihor. P. îi precedă pe Ioan Slavici și pe Ion Creangă, inițiind astfel prelucrările de acest gen atât în „Convorbiri literare”, cât și în literatura română. Se adaugă o limbă mlădioasă, cu perioade ample, bine construite, precum și un umor țărănesc savuros. Asemenea lui Slavici și lui Eminescu, el folosește portrete, descrieri și imagini romantice, care dau povestirii o notă pe alocuri livrescă. De altfel, înclinațiile sale romantice sunt vizibile și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288878_a_290207]
-
scuipatul începe acolo unde cuvintele nu mai reușesc să exprime disprețul. A scuipa pe cineva întrece orice înjurătură, înseamnă, de fapt, o altercație fizică dură. Deoarece, la fel ca în majoritatea limbilor de origine latină, în română aproape totul sună mlădios, iar printr-o rimă un cuvânt îl găsește iute pe un altul, nu exista situație care să nu-și aibă rima, zicala ori expresia ei. Vorbele lunecoase însoțeau poticnirile și eșecurile cotidiene. Ca și la bancuri, trebuia să asculți bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
milă când vorbesc despre ei. În cele mai multe dintre discuțiile lor manifestându-se aceeași veșnică împerechere de aroganță și autocompătimire, aceeași comedie narcisistă a gesticulației, a zvârcolirii întregului corp. Se agitau de colo-colo scoțând pe gură ego-ul umflat. Teatralismul lor era mlădios, orășenii ascundeau sub piele altfel de articulații decât țăranii, iar limba ce-o plimbau în gură era întruchiparea fidelă a întregii persoane. Sosind la oraș, unde mai întâi n-am vorbit deloc, iar apoi doar o română precară, pe mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nu s-a oprit nici măcar în perioadele cele mai grele ale războiului din 1915-1918. S-au multiplicat publicațiile: evangheliare festive, vederi cu gânduri de pace, foi volante cu mesajul papei etc. Totul era difuzat gratis. Era un apostolat mărunt dar mlădios. Câteva rugăciuni care invocau pacea, scrise pe o vedere ilustrată, au atras atenția autorităților militare. Vreun nesăbuit a crezut că ar întâlni vreo culpă de descurajare, un atentat împotriva zelului belicos. L-au convocat pe don Calabria la poliție. El
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ar fi poftit.” Balurile se desfășurau pe fondul bârfelor, al jocurilor de cărți, primele aparținând femeilor, celelalte bărbaților dar și cu surprize de un fel deosebit: „deodată un fior străbate-n mulțime, toți se dau la o parte: trece Ana, mlădioasă, elegantă, strălucitoare de frumusețe; ea pare o mireasă de prin basme, un vis ce plutește în aer, atât e de ușoară, atât e de vaporoasă în rochia ei albă de mătase. Ochii, gâtul, brațele ei goale...toată ființa ei împrăștie
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
muzică (...) le dau să învețe și operele altor poeți de vază care au alcătuit și muzică, punându-i să execute și făcând ca armoniile și ritmurile să pătrundă în sufletele copiilor, insuflându-le mai multă blândețe și astfel devenind mai mlădioși și mai armonioși (...) să fie destoinici la vorbă și la faptă. În afară de asta îi trimiți la instructorul de gimnastică pentru ca având trupuri mai sănătoase să le poată pune în slujba unei gândiri folositoare și să nu le lase pradă lașității
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
sau al meiului. Fasolea se „bătea” pentru a scoate boabele din păstăile uscate, iar bobul se desghioca bob cu bob. Un gard, confecționat din țăruși de lemn de salcâm bătuți în pământ pe care se înpleteau crengi verzi de răchită mlădioase, despărțea curtea de grădina cea mare. În grădina mare erau plantați pomi fructiferi, mai ales pruni, vișini, cireși, peri și nuci, (foarte rar, foarte puțini meri), uneori viță de vie, (dar cei mai mulți gospodari aveau vie plantată la pământul arabil din afara
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
altfel cuvintele îți sucombă sub reverberațiile deșertului. În cele din urmă, serata își atinge punctul maxim, lumea își dă frâu liber pasiunii. Mai ales fetele din stafful german: Jessica Falzoi, înaltă și plină de fantezie în mișcări, și Nelly Möller, mlădioasă ca o felină, fac furori: trupurile lor se smucesc spasmodic și provocator, reușind să lungească rău de tot privirile colegilor căzuți în plasa licorilor euforizante. Sosește, pe neașteptate, Andrei Bodiu. A întârziat la autocar și a venit cu metroul. Apariția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]