KorAP: Find »[drukola/base=moșneag & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...51 >

1,257 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

punct. — Ce înseamnă punct? - întrebă bătrânelul. — înseamnă - explică răbdător medicul - că poți să stai până dimineață că tot nu primești nimic, înțelegi? — înțeleg - răspunse bătrânelul. Dar dacă stăm până dimineață, prindem micul dejun. Toți se uitară năuciți la el. Raționamentul moșneagului le scăpa. Păi da - continuă el - de ce să n-așteptăm până dimineață? Oricum, dimineața primim masă. — Dar de ce să așteptăm aici? - întrebă uimit căpitanul Tresoro. Ce să facem aici? Să facem cunoștință - răspunse bătrânelul. Mâncăm de două luni împreună și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
care se îngrijeau să le trimită turiști, le trimiteau și hrană și îmbrăcăminte și zaruri și table, ba chiar, anual, și motani și câini, bineînțeles și ei foarte bătrâni și lenți. O dată la trei ani sosea o nouă promoție de moșnegi de 70 de ani pe care-i primeau sărbătorește moșnegii din promoția ce, la momentul acela, tocmai atinsese suta. Pe lângă micile atenții primite de la turiști, venețienii mai reușeau să facă și să vândă coșulețe de nuiele împletite, figurine din dopuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
hrană și îmbrăcăminte și zaruri și table, ba chiar, anual, și motani și câini, bineînțeles și ei foarte bătrâni și lenți. O dată la trei ani sosea o nouă promoție de moșnegi de 70 de ani pe care-i primeau sărbătorește moșnegii din promoția ce, la momentul acela, tocmai atinsese suta. Pe lângă micile atenții primite de la turiști, venețienii mai reușeau să facă și să vândă coșulețe de nuiele împletite, figurine din dopuri, fluierici, sandale romane, iar câțiva ce stăteau bine cu plămânii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
exact, la loc sigur, nu alandala. Și mi-a spus că gazdele cele mai bune nu sunt oamenii, gata să te vândă pe nimica toată, ci ibovnicele, care trăiesc și se înmulțesc cel mai bine în vremuri de răstriște. Avea moșneagul, bată-l norocul, fiind încă verde la trup, o adevărată sistemă de ibovnice în toată țara, mai ales în cetățile de margine. Năvăleau polacii dinspre nord? Logofătul se retrăgea la Bârlad, la una Safta. Pârjoleau tătarii dinspre răsărit? Moșul țuști

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
una Dorica, pe care-am cunoscut-o și eu, pentru că logofătul, cu limbă de moarte, mi-a lăsat sistema mie. Am mai cârpit-o pe ici, pe colo, că unele muriseră sau erau hoaște, dar grosul mi-a rămas de la moșneag. Totul era să n-ai două în același loc, ci numai una, că altfel puteai păți ca paharnicul Zdrenghea, care să lăcomise și-avea la Pașcani două, una mai tânără, alta mai trupeșă, care când au aflat că mănâncă amândouă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
avem! Café avem!”. Barzovie le răspundea tuturor binevoitor, înclinând ușor capul. La un moment dat își opri armăsarul în dreptul unui răzăș bătrân, cu plete albe curgându-i pe umăr. — Ia zi, moșule, merge treaba? - întrebă Vodă zâmbind. — Aud? - făcu buimăcit moșneagul, care era nițel surd de-o ureche. — Treaba! - strigă Vodă și făcu un gest care imita săpatul. Merge treaba? — Merge, merge! - se dumeri moșneagul. Foarte bine, bravo! zise Vodă dând pinteni armăsarului. După ce alaiul se pierdu spre palat, moșneagul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
albe curgându-i pe umăr. — Ia zi, moșule, merge treaba? - întrebă Vodă zâmbind. — Aud? - făcu buimăcit moșneagul, care era nițel surd de-o ureche. — Treaba! - strigă Vodă și făcu un gest care imita săpatul. Merge treaba? — Merge, merge! - se dumeri moșneagul. Foarte bine, bravo! zise Vodă dând pinteni armăsarului. După ce alaiul se pierdu spre palat, moșneagul se întoarse spre un târgoveț înalt și somnoros ce stătea lângă el: — Cine-a fost ăsta, bre? — Ăsta? Vodă! — Vodă! - făcu răzășul. Păi nu era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
buimăcit moșneagul, care era nițel surd de-o ureche. — Treaba! - strigă Vodă și făcu un gest care imita săpatul. Merge treaba? — Merge, merge! - se dumeri moșneagul. Foarte bine, bravo! zise Vodă dând pinteni armăsarului. După ce alaiul se pierdu spre palat, moșneagul se întoarse spre un târgoveț înalt și somnoros ce stătea lângă el: — Cine-a fost ăsta, bre? — Ăsta? Vodă! — Vodă! - făcu răzășul. Păi nu era mai bătrân? — Ăla era altul - răspunse târgovețul. — I-auzi! se minună moșneagul. Și ăsta cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
pierdu spre palat, moșneagul se întoarse spre un târgoveț înalt și somnoros ce stătea lângă el: — Cine-a fost ăsta, bre? — Ăsta? Vodă! — Vodă! - făcu răzășul. Păi nu era mai bătrân? — Ăla era altul - răspunse târgovețul. — I-auzi! se minună moșneagul. Și ăsta cine-i? — Cine să fie? Vodă! — Bine, bine, da’ cum îl cheamă? — Barnovschie sau Barzovschie, nu mai știu bine - răspunse târgovețul. — Păi ăsta n-a mai fost domn o dată? - întrebă moșneagul. — A fost, da’ l-au mazilit. — Săracu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
altul - răspunse târgovețul. — I-auzi! se minună moșneagul. Și ăsta cine-i? — Cine să fie? Vodă! — Bine, bine, da’ cum îl cheamă? — Barnovschie sau Barzovschie, nu mai știu bine - răspunse târgovețul. — Păi ăsta n-a mai fost domn o dată? - întrebă moșneagul. — A fost, da’ l-au mazilit. — Săracu’ om - medită moșneagul - ce-o fi fost atunci în sufletul lui! Bine că l-au pus la loc. Copii are? — De unde vrei să știu eu, bre? Ce, eu sunt boier, să stau cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
cine-i? — Cine să fie? Vodă! — Bine, bine, da’ cum îl cheamă? — Barnovschie sau Barzovschie, nu mai știu bine - răspunse târgovețul. — Păi ăsta n-a mai fost domn o dată? - întrebă moșneagul. — A fost, da’ l-au mazilit. — Săracu’ om - medită moșneagul - ce-o fi fost atunci în sufletul lui! Bine că l-au pus la loc. Copii are? — De unde vrei să știu eu, bre? Ce, eu sunt boier, să stau cu el la masă? - se supără târgovețul. — Așa e, că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
în sufletul lui! Bine că l-au pus la loc. Copii are? — De unde vrei să știu eu, bre? Ce, eu sunt boier, să stau cu el la masă? - se supără târgovețul. — Așa e, că nu prea arăți a boier - zise moșneagul. Da: ia ascultă, nu vrei să cumperi niște ceapă? Am ceapă roșie, de la Soroca. — Vezi-ți, omule, de treabă - făcu târgovețul și se depărtă. Răzășul privi ce privi în urma lui, apoi murmură: — Cum se schimbă Vodă, cum nu vă mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

azi pe mâine. În timp ce vorbea, deschise cu dexteritate punguța și lăsă să cadă grăunții de aur înăuntru. Cu o mișcare scurtă, strecură săculețul înapoi la brâu și se apucă din nou să tragă din lulea. Cristi putea să jure că moșneagul nu scosese de la chimir aceeași punguță pe care o văzuse el de sus de pe stânca de unde observaseră ei șatra țiganilor zlătari. Aceea era mult mai plină, dar se făcu că nu observă. Dădu aprobator din cap, ca și cum îl înțelegea foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
lui la fel de mult ca și al meu, spuse femeia șăgalnic, chiar și tu ai putea ridica pretenții la fel de bine. Mai liniștit acum, inspectorul îl privi pe bătrân: Ce vrei de la noi, de ce ne urmărești? L-ai adus aici! îi spuse moșneagul supărat Ilenei, ignorându-l complet pe Toma. N-a fost nevoie. A fost singur până sub Stânca Adevărului acum două zile. Acum ține morțiș să se întoarcă acolo. N-aveai decât să-l lași să se ducă. Știi că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
îmbătrânit dumneata de tot și ai uitat. Știi bine că se întâmplă și mai ales știi și de ce. Cearta celor doi luase sfârșit. Bătrânul rămăsese tăcut, cumpănind cele spuse de ea. Cristian îl privea uimit, întrebându-se dacă nu cumva moșneagul este cel pe care îl căuta. Nu se înșelase în privința faptului că sunt urmăriți. Instinctul lui se dovedise încă o dată că funcționa fără greș. Într-adevăr, pe urmele lor se afla cineva. Nu era Pohoață ci bătrânul acesta, Moș Calistrat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
faptului că sunt urmăriți. Instinctul lui se dovedise încă o dată că funcționa fără greș. Într-adevăr, pe urmele lor se afla cineva. Nu era Pohoață ci bătrânul acesta, Moș Calistrat, parcă așa îi spusese Ileana. La fel ca și ea, moșneagul umbla nestingherit pe Muntele Rău, fără a se teme de blestemul ce plutea asupra locurilor acelea. Asta dacă exista cu adevărat un blestem și nu cumva totul era o poveste menită a-i ține la distanță pe intruși. Oare moșul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
știu ce am făcut acum câteva ceasuri darmite acum două zile. Pot însă să-ți spun că nu m-am mai urcat pe Muntele Rău de ani buni. Bătrânul nu mai era atât de bățos ca mai înainte. Devenise un moșneag peste care vârsta înaintată își lăsase amprenta. Îmbrăcat în hainele acelea din pânză țesută în casă, se făcuse și mai mititel și acum părea mai aplecat peste toiagul în care se sprijinea. Traista care-i atârna pe umărul stâng părea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pas în spatele lor. Și astăzi, cu ce treburi ai venit aici? îl întrebă Toma, aparent fără interes. Păi, nu ți-am spus că n-am mai fost de câțiva ani? ridică Calistrat din umeri. Ileana zâmbi, auzind replica șmecheră a moșneagului, un răspuns care nu spunea nimic. Îl atinse ușor cu cotul pe inspector și îi făcu un semn discret cu mâna să renunțe. Știa că nu va scoate nimic de la Calistrat iar insistențele lui Toma nu făceau decât să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
să-l enerveze pe acesta. Prezența bătrânului le stricase excursia, lui Cristian i-ar fi plăcut să fie singuri. Calistrat apăruse nepoftit și el se simțea stingherit. Ar fi vrut să o întrebe pe Ileana o mulțime de lucruri, însă moșneagul se afla acolo, în spatele lor, auzind tot ce vorbeau. Urcușul devenise mai dificil. Stânci masive se vedeau împrăș tiate printre copacii ale căror trunchiuri crescuseră contorsionate printre ele. Ca să se poată strecura pe acolo, de multe ori erau nevoiți să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
olteanul la filaj, ipoteza aceasta nu stătea în picioare. Dacă el nu-l dăduse de gol, atunci Calistrat în mod sigur ar fi băgat de seamă că se mai află cineva pe urmele lor. Ileana se îndepărtase puțin iar pe moșneag îl simțea suflându-i în ceafă. Grăbi pașii s-o ajungă. Acum ce ai de gând? Urci cu el până sus? Nu știu, ridică din umeri gânditoare femeia. Moș Calistrat se arătă nemulțumit de răspuns. Dacă e într-adevăr cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
și eu ce s-a întâmplat cu adevărat acolo? În privința asta ți-am spus adevărul gol goluț. Lasă abureala aia cu zeii care te privesc în ochi! Mie să-mi spui ce legătură este între voi doi, arătă Toma spre moșneag. Cum de a apărut Calistrat acolo, taman când ne-am hotărât noi să urcăm pe munte? Însă mai ales, vreau să mă lămurești ce ai discutat cu moșul la poalele pajiștii. V-am auzit vorbind, dar n-am priceput nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
în viață cât mai mult timp. Poate că în trufia lui, s-a gândit chiar că s-ar putea să nu mai moară niciodată. Deși nu-l cunosc decât de foarte puțină vreme, spuse Cristi, îl cred în stare pe moșneag de una ca asta. Nici nu știu dacă pot să i-o iau în nume de rău. În definitiv, nimeni nu vrea să moară. Ileana se uită lung la el. Inspectorului i se păru că vede în ochii ei o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
deocamdată asta putea să mai rabde. Acum avea altceva de făcut. Chiar nu înțelegea de ce încă mai pierd timpul acolo și nu îl caută pe Moș Calistrat. Știa că, împreună au o treabă de dus la îndeplinire și numai de la moșneag putea să se lămurească ce. Hai, să mergem! se ridică el în picioare. Acum devenise grăbit, după ce se uitase la ceas își dădea seama că nu mai are timp. Deja trecuse de amiază și în curând urma să se lase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
străluceau din nou. Se mulțumi numai să facă un semn aprobator din cap fără să rostească nici un cuvânt. Îmbracă-te cu astea! îi întinse Calistrat un vraf de haine pe care le scosese din traistă. Ascultător, inspectorul luă straiele de la moșneag și se duse spre mașină. Se îmbrăcă repede și, după ce își lăsă îmbrăcămintea în portbagaj reveni înapoi. Cei doi purtau o discuție aprinsă însă se opriră imediat ce el se apropie. Calistrat se dădu un pas înapoi și îl privi lung

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Calistrat observase și el negura din față, pentru că îl simți încordându-se lângă el. Ridicase toiagul și îl ținea ca o pavăză înaintea lui Cristian. Vine! șopti acesta. Uită-te la mine, acum! Inspectorul se întoarse și îl privi pe moșneag. Iarăși văzu lumina aceea stranie strălucind în ochii lui. Trezește-te și lasă deoparte descântecul domniței, rosti Moș Calistrat, privindu-l în ochi, vreau să fii tu însu-ți acum! Care domniță? Se întrebă Cristian confuz încă. Despre ce vorbea moșneagul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]