641 matches
-
obsedat de privire. Imaginea aceasta a apărut pe chipul lui Petrovan, cel mai voinic dintre noi. Lipsa hranei îi făcuse fața scheletică ca o mască mortuară. Ședea de multe ori sprijinit în colțul dintre cei doi pereți pe ușă și moțăia de slăbiciune, închizând și deschizând din când în când pleoapele ochilor. Atunci mi se părea că eu sunt prizonierul și el statuia prin ochiul căreia un „altul” mă privește, suspectându-mi mișcările, vorbele și gândurile. Mă trezeam din această stare
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fără să fii întrebat unde ai fost sau cine ți-a dat voie. Gâlea era singurul gardian pe Celular, iar pe Secții era tot câte unul; la poartă, în Corpul gardienilor, unul singur. Gâlea dormea câte o săptămână în închisoare, moțăind zi și noapte, neavând cine să-l schimbe. Aveam o singură obligație, să fim seara în celule, la închidere. Pentru a realiza un program de studiu, meditație și rugăciune ne-am făcut noi înșine ore și zile de întâlnire; în loc să
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Da? Las’ că ți-o coc eu ție!”. Noi am zâmbit cu îngăduință și ne-am resemnat. Era impusă deținuților regula de a ședea pe marginea patului, cu mâinile pe genunchi și privirea îndreptată spre vizetă, fără a dormi sau moțăi. Bătrânii și bolnavii nu puteau rezista 17 ore, de la 5 dimineața la 22 seara, de efort fizic și nervos, așa că ne plimbam printre paturi ca să închidem unghiul vizual al milițianului care se putea uita pe vizor. Prezența lui la ușă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și să se facă curent, căci ferestrele celulelor erau oblonite fără să aibă geamuri. În celule trebuia să fie liniște deplină și singura poziție admisă în afară de statul în picioare era șezutul pe marginea patului cu mâinile pe genunchi, fără să moțăi, fără să dormi, privind spre ușă. Paturile de fier nu aveau saltele. Dormeam, numai după ora 22, pe plasa metalică, câte doi în pat și ne înveleam cu pătura. Milițianul încălțat în pâslari umbla pisicește de la ușă la ușă și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
aibă timpi morți. M. M.: Să nu aibă. Au venit la cazarmă toți? N-au venit? Pe care nu l-au găsit acasă? Cu soldații era simplu: își luau echipamentele, se duceau și stăteau lângă tanc, acolo. Stăteau acolo, mai moțăiau. S. B.: Moțăiau, că li se strica somnul. M. M.: Veneau cadrele, trebuia să scoți hărți, muniție, drapel. Pentru cadre era, într-adevăr, altă mâncare de pește. Pentru soldați devenise o rutină: te trezeai și stăteai acolo. Nu te băga
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
M. M.: Să nu aibă. Au venit la cazarmă toți? N-au venit? Pe care nu l-au găsit acasă? Cu soldații era simplu: își luau echipamentele, se duceau și stăteau lângă tanc, acolo. Stăteau acolo, mai moțăiau. S. B.: Moțăiau, că li se strica somnul. M. M.: Veneau cadrele, trebuia să scoți hărți, muniție, drapel. Pentru cadre era, într-adevăr, altă mâncare de pește. Pentru soldați devenise o rutină: te trezeai și stăteai acolo. Nu te băga nimeni în seamă
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
S. B.: Dar unde au dormit? M. M.: Jos, pe caldarâm, unde să doarmă? Pe terasa de la Cina, în magazinul Stirex, în fața CC-ului. Nu prea s-a dormit. Perioada asta a fost între vis și realitate. Stăteai, practic, și moțăiai acolo, ațipeai, te trezeai, iar dormeai. Deci, a fost, știu eu?, o trezie, o stare de veghe. S. B.: Da, o stare de veghe intermitentă, cu scurte momente de somn. Cum v-ați descurcat cu condițiile traiului cotidian: hrană, condiții
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
să ne spălăm și ni s-a dat timp de odihnă până la prânz. Dar nu prea mai puteam adormi, că cei din dormitor erau cu televizorul deschis și comentau. Și noi eram curioși de ceea ce se mai întâmpla. Așa că am moțăit până la prânz, cu intermitență, dar în condiții de dormitor, nu de locaș de tragere. Ce călduros mi s-a părut atunci dormitorul și ce prietenos! Dispozitivul de apărare a mai fost utilizat și în seara următoare, dar eu n-am
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
din nou la masă, odihnindu-mi capul în mâini. După aceea mi-am pregătit cu grijă un pahar cu apă și am căutat câteva aspirine, pe care le-am găsit cu greu, m-am așezat iar la masă și am moțăit. Soarele se ridicase pe cer. M-am trezit din nou, așezat la masă, cu capul bălăbănindu-mi-se și o durere violentă în ceafă. Mi-am adus aminte că avusesem un vis curios, anume că fusesem prins de o furtună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
explica o sumedenie de lucruri? De pildă iluzia că m-a ridicat din vârtej ținându-mă de subțiori. Dar stai puțin, asta a fost iluzia mea. Poate că eu sunt nebun? În mod sigur sunt beat, și adineauri chiar am moțăit. E mai târziu decât ora mea de culcare. Statuile lui Buddha s-au închis în ele. La culcare, la culcare! Tot gândindu-mă la James, mi s-a năzărit în minte un gând distinct. James nu a murit, s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
trebuit să le desenez unde-i pus pistolul... Și dac-am recunoscut că am armă rezultatul a fost că m-o trimis să dorm. Și partea rea a fost că n-am putut să mai adorm. Înspre dimineață parc-am moțăit ceva, în fine. Dom’ne, m-au chemat în ziua următoare iar la anchetă pe la ora unșpe, așa: No, da’ pușca unde-i? Am rămas trăznit. Dom’ne, eu aveam un pistol... 7,65, Bayerische era scris pe el, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
lume care stătea claie peste grămadă, întinși pe jos, rezemați de pereți, înghesuiți pe bănci în sălile de așteptare, fără lumină, pe valize, pe boccele, care pe unde putea... O mulțime de bărbați, femei și copii, oameni de toate vârstele, moțăind, formau o masă apatică vlăguită de putere și speranță, care aștepta cu resemnare trenul să-i ducă, pe cei mai mulți nu se știa unde... Peste puțin... și, trenul apăru din întuneric ca o fantomă, și se opri scrâșnind jalnic pe șine
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
întregului istoric românesc. Plecarea în refugiu, forțată de presiunea armatei sovietice asupra Iașului (anul 1944) este astfel descrisă de autor, care vede peisajul în ansamblu, dar și amănuntele caracterizante: „O mulțime de bărbați, femei și copii, oameni de toate vârstele, moțăind, formau o masă apatică vlăguită de putere și speranță, care aștepta cu resemnare trenul să-i ducă, pe cei mai mulți nu se știe unde...” Titlul carții este și leit-motivul ei. Un fel de refren la o doină de înstrăinare și de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ține mult. Alungarea de la "Național" ... căci a intrat în renovare ... m-a adus la realitate. Căminele studențești nu funcționau și nu erau funcționale ... Universitatea abia de se întorsese din refugiul ardelean și avea multe alte priorități în vederea deschiderii cursurilor. Am moțăit două nopți în sala de așteptare de la gară ... dar era arhiplină cu călători în tranzit și care așteptau trenuri mereu amânate sau anulate ... căci haosul din timpul războiului nu era încă reglementat. Bani ... nimic. Mama încă nu știa de mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
câștiga prost, a simțit nevoia să-și bată și el joc de cineva. E greu de spus de ce a simțit el nevoia asta în tramvaiul 21, care nu numai că era pe jumătate gol, dar în jumătatea plină nu vedeai moțăind sau cu gândul dus decât pensionari și pensionare. Poate fiindcă n-avea curaj să se pună cu unii mai ai dracului. Domnul Aron i-a trezit din toropeală pe amărâți interpretând, în premieră mondială, rolul omului de afaceri deranjat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
oh!“ și s-a trecut la alt subiect. Numai eu n-am fost deloc mulțumit de direcția în care o luase întâmplarea, de fundătura, mai bine zis, în care se poticnise, și am continuat să-l fixez. Mai ales că moțăia, și stăruința mea nu avea cum să-l deranjeze. Nu mai aveam nici un dubiu, era chiar actorul acela faimos din filmele cu cowboy, despre care se știa că murise, cu același succes cu care trăise, pe platoul de filmare. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
judecată. Trecând la animalele de casă, cu deosebită plăcere a vorbit despre ele și folosul lor, iar de la „oaie” trecând la „capră” a știut să distreze înalta audiență cu întâmplarea cum elevul X - în loc să-și citească lecția - a început să „moțăiască” slobozind din când în când capul în jos. Iar țapul bărbos - crezând că băiatul vrea să se joace cu el „de-a împunsul” l-a răsturnat de pe prag. Câinele cu bucata de carne în gură, văzându-și umbra proprie în
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
ale mamei și ale Sfintei Fecioare Maria, am adormit. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine și pe mine m-a sprijinit dreapta Ta. (Psalm 62) În ghereta frânarului de pe platforma din față a vagonului nostru, Neamțul, înarmat cu pistolul-mitralieră, moțăia "vigilent" cu arma între picioare, supraveghind cu strășnicie somnul "dușmanilor poporului" și pacea universală. 12. BUCURII ȘI NECAZURI Viața își urma cursul ei, cu bune și cu rele. În tânăra familie Aciocîrlănoaiei domnea o armonie desăvârșită. Era explicabil: ambii mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Tale pe care zici că le iubești? De ce?! "Tu n-ai făcut pământul din milă și iubire, Îți trebuia loc slobod, întins, de cimitire." (T. Arghezi) 18. BUNICA ȘI NEPOATA În timp ce bapțea era privegheată de cele două bătrâne care mai moțăiau, mai scăpau capul în jos, mai bolboroseau câte ceva, dar care își făceau cu maximum de competență trista lor misiune, părinții mei deja intraseră în posesia certificatului de deces al Silviei și, prin bunăvoința conducerii spitalului, obținuseră o mașină pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
el te-a trimis să-i distrugi?! Asta se întâmpla, uneori, și după ora douăzeci și două. Travaliul domnului "profesor", desfășurat metodic și cu o dezinvoltură cuceritoare, n-a rămas fără "răsplată", fiindcă într-o zi senină de primăvară pe când moțăia în dreptul ferestrei prin care privea "panorama" grădiniței de trandafiri, iar la picioarele fotoliului în care ședea se odihnea o sticlă goală de "vin de regiune superior", cineva a comis delictul. Au urmat, firesc, ore și zile încărcate pentru domnul A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
trenul alerga repede pe câmpia albastră și întinsă. Peste trei ore, începu să se plictisească. Ieși pe coridor, privi pe fereastră zăpada sclipitoare. N-avea ce să vadă, încât reveni în compartiment. Acolo se aflau câteva persoane, oameni posomorâți, unii moțăiau, alții priveau absenți pe fereastră, în jur. Doar mișcări controlate de mâini, clipiri obosite de ochi, trupuri grele apăsând bancheta moale, lâncezind. Porni atunci cu pași mărunți spre vagonul restaurant să-și alunge somnul și plictiseala, să bea o cafea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
aibă timpi morți. M. M.: Să nu aibă. Au venit la cazarmă toți? N-au venit? Pe care nu l-au găsit acasă? Cu soldații era simplu: își luau echipamentele, se duceau și stăteau lângă tanc, acolo. Stăteau acolo, mai moțăiau. S. B.: Moțăiau, că li se strica somnul. M. M.: Veneau cadrele, trebuia să scoți hărți, muniție, drapel. Pentru cadre era, într-adevăr, altă mâncare de pește. Pentru soldați devenise o rutină: te trezeai și stăteai acolo. Nu te băga
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
M. M.: Să nu aibă. Au venit la cazarmă toți? N-au venit? Pe care nu l-au găsit acasă? Cu soldații era simplu: își luau echipamentele, se duceau și stăteau lângă tanc, acolo. Stăteau acolo, mai moțăiau. S. B.: Moțăiau, că li se strica somnul. M. M.: Veneau cadrele, trebuia să scoți hărți, muniție, drapel. Pentru cadre era, într-adevăr, altă mâncare de pește. Pentru soldați devenise o rutină: te trezeai și stăteai acolo. Nu te băga nimeni în seamă
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
S. B.: Dar unde au dormit? M. M.: Jos, pe caldarâm, unde să doarmă? Pe terasa de la Cina, în magazinul Stirex, în fața CC-ului. Nu prea s-a dormit. Perioada asta a fost între vis și realitate. Stăteai, practic, și moțăiai acolo, ațipeai, te trezeai, iar dormeai. Deci, a fost, știu eu?, o trezie, o stare de veghe. S. B.: Da, o stare de veghe intermitentă, cu scurte momente de somn. Cum v-ați descurcat cu condițiile traiului cotidian: hrană, condiții
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
să ne spălăm și ni s-a dat timp de odihnă până la prânz. Dar nu prea mai puteam adormi, că cei din dormitor erau cu televizorul deschis și comentau. Și noi eram curioși de ceea ce se mai întâmpla. Așa că am moțăit până la prânz, cu intermitență, dar în condiții de dormitor, nu de locaș de tragere. Ce călduros mi s-a părut atunci dormitorul și ce prietenos! Dispozitivul de apărare a mai fost utilizat și în seara următoare, dar eu n-am
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]