13,140 matches
-
cald. La 12 Iulie: scrie că primește o revistă, în care Henri Massis scrie rău despre leș Caves du Vatican. La 13 Iulie: ..."ce matin, dčs six heures, j'ai pu remettre en cage mon sansonnet qui a volé vers moi aussitôt qu'il m'a vu venir"... La 14 Iulie, - ridiculul preocupărilor lui, (în contrast mai ales cu preocupările tragice ale Europei întregi) culminează: "secretul tuturor slăbiciunilor mele, stă în această îngrozitoare modestie de care nu parvin să mă vindec
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
palma ta caldă se face vânătă și mâinile mele fac loc altor mâini - mai moarte - încercând să refacă în zăpadă conturul obrazului ei, și acele mâini îi fac părul, buzele, iar mâinile acelea cad fără viață acolo unde - în zăpada moale - ar fi trebuit să fie ochii. ochii ei făcuți dintr-o mână înghețată și vânătă. te-ai putea întoarce. camera te primește cu neplăcere. carnea mâinilor tale se întoarce scârbită în carnea ta. și ea este tot aici, întoarsă cu
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
să scoatem sus, la iveală, vreo imagine, s-o așezăm pe masă în fața noastră - șervețel, - să așezăm paharul peste ea, să rămână acolo cercul lăsat de pahar - care înseamnă iadul în care-și citesc ei drumul. unii întinși pe paturile moi aduse aici, aceste lespezi, altul sprijinit de balustrada terasei, și, totuși, în privirea ei - ea știind, cu ochii mari însă, că, de s-ar fi ridicat să facă acei câțiva pași și să intre în salonul scăldat în soare, ar
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
mîngîi fruntea ochii Părul inelat duios M-am ferit de tine Domne Să nu-ți fiu prea drăgăstos Să nu-ți sperii mintea-n gînduri Păcătoase ce mi-ai dat Cînd m-apropii lin de trupul Tău întins pe-un moale pat Care-i dincolo de nouri Și-i cuprins dulce de raze În amurguri și-n amiaze Și în spaima dimineții Cînd ți-e grea toată ființa De iubire pentru mine Și-mi pierd istovit putința Și-ncet mă preling în
M-am ferit de tine Doamne by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12555_a_13880]
-
buuuun... deci, a fost... o dată ca acum!, țipa dînsa, iluminată, pișicheră, grațioasă, fragilă, devotată, nemaipomenit de subțire și tandră... și pe podea, în iarba catifelată a covorului, se rotunjeau izvoare limpezi, scorburi adînci căsca dulapul, masa se clătina în valuri moi de pîrîu, cu peștii prelungi țîșnind din sertare, cu gîngănii cu picioroange crăcănate traversînd în iuțeala și-n zig-zagul fulgerului superficia tăbliei lucioase... vazele desfoliau în aer nuferi globulari, suav atingîndu-se, spre suferință, unul de altul... paturi cu frunza groasă
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]
-
în vis, sub îndoita somnului ninsoare. Dar n-ai vrut să mai aștepți. Crăciunurile ți-au fost anulate: Moartea ți-a dăruit un diamant de-o veșnicie de carate. Ce dulce pâine e tristețea Ce dulce pâine e tristețea. Ce moale, jilavă și niciodată coaptă. în miezul ei, adânc dospește, cât o nucă amară, drojdia Morții. Și lacrima de jale, ce băutură tare-i. Ce alambicuri complicate, de durere, alcoolurile-i rafinează. Băută-n hohote prelungi, e aducătoare de transe abisale
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
a fost scîrbă să mă îmbrac, m-a pocnit iar tupeul să mă încalț, construind minuțios , din șireturile prea lungi, funte enorme, am îndrăznit să-mi turtesc pălăria cu boruri largi pe moaca pleșuvă și să pășesc nesigur peste trotuarele moi de caniculă, să mă împleticesc în asfaltul topit" Și-o aud ca prin somn, fragedă, cu glasul ei necruțător de tînăr, urcînd ascuțit ultima literă din fiece cuvînt, ca într-un soi de cîntec din copilărie" o aud: băi, să
Băi, să nu mori, că te omor! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12697_a_14022]
-
și refluxul unor sensuri Reverberate de valul falsificator Veșnic crud La dus și la-ntors Peste pietrele-afunde, Flux și reflux al unor sensuri Care aud întrebările, dar nu și Cine și ce le răspunde. Această oglindă între noi doi Această oglindă moale, nesigură Astfel înclinată încât Eu nu mă văd Și tu nu te vezi, Dar te văd Și mă vezi, Ochii ni se întâlnesc Și se încleștează în zarea ei argintie. Cât timp această oglindă Va continua să fie Și să
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
la trei păzește). Altfel, însă, povestea mea preferată era Sindbad Marinarul. Îl puneam pe Maharajah să mi-o spună nu doar de sute de ori, dar și pe voci diferite: cu glas subțire sau gros, răgușit sau tandru, tăios sau moale. Pe ici pe colo mai adăugam și eu lucruri noi: de pildă cum Sindbad a căzut într-un vârtej de mare sau într-un tunel al unor femei-pește, care l-au ținut sclav câțiva ani, punându-l să le istorisească
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
gustul meu, călărind prea mult pe nori și dormind prea mult în văzduh, cu vată în urechi, cum nu credeam, deci, în Dânsul, din aceste pricini, poveștile mele țineau locul lui Dumnezeu, desigur nu în sens tare, ci într-unul moale, aromat, cu stafide în halviță, pepene zaharisit, baton de miere cu migdale, dulceață de nuci verzi și de caise cu sâmburi, înghețată de fistic cu alune, sirop de zmeură, compot de ananas, jeleu de banane etc. După cum poate oricine să
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
După ce-am să beau. Iar seara vin iarăși Cu calde saluturi De la munți și vale, Libelule, fluturi... Săniuța - încotro, săniuță? - Drumul meu e drept: Spre munții de gheață, Spre Pol mă îndrept. Gheață-i colo apa Și-n zăpada moale Focile se joacă, Urșii dau tîrcoale. bia peste șase decenii, tălmăcitorul avea să afle părerea lui Bialik despre munca la care se înhămase: A citi un scriitor în traducere este ca și cum ai îmbrățișa o femeie printr-un voal". Punerea în
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
Care spulbră Greutatea mării Incendii care topesc Pînă și scrîșnetul. în cele din urmă, O pîine celestă Hrănind ziua și noaptea, Fărîmată în răsărituri și apusuri. * Bucuria vine Ca un pui de jivină încrezător, Toate părțile trupului încă atît de moi Și dulce rotunjite, Privirea Revărsîndu-se pe lucruri Precum laptele, Cu neîntinată bunătate. Șovăitorul mers Ca și cînd din pulbere Tot făptura mamei îi iese în întîmpinare... Scurtă și nesigură copilărie A stării de bine. * Crucile păstorilor Tăiate în scoarța bradului
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
poet ce-și structurează viziunile sub spectrul grației imagistice, al suavității și delicateții, în gesturi lirice lente, somnolente, circumscrise într-un cadru poetic specific, al interiorului somptuos, ce favorizează visarea leneșă, reveria contemplativă: "în edificii vechi de cărămidă/ Pe canapele moi, ca pe ciuperci/ De aur matlasat, mă lăfăi dulce./ Oh, pe plafoane sunt serafi cu vergi// Ce bat la tălpi bezmetice fecioare/ Și uneori la sâni. Căci au greșit/ Cu ei, dezvirginându-i, iar pe urmă,/ Duioși, le umplu rănile cu
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
afectelor se înscrie și ea într-o astfel de poetică a semitonului, a nuanței afective infinitezimale ("}i-aș spune-ncet: "Dămi mâna..." și poate că mi-ai da-o/ Cu sufletu-n ruină ca-n vechi foiletoane/ în care-n moi fotolii leșină dulci cocoane/ Vărsând pe sâni ceșcuța de lapte cu cacao"). Finalul poeziei marchează parcă o precipitare a acestei imagini de decor domestic static, gesturile devin mai directe, iar ultimul vers readuce imaginea unei exteriorități pluvioase, ce predispune la
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
Pești groși ce-au adormit în sos cu lapte,/ Curcani păstrați înz eama lor o noapte/ Spre o delicatețe infinită,/ Ciuperci cât canapeaua, în dantele,/ Icre cu bob bălosc ce ochiu-și cască,/ Aluaturi tapisate, crescând grele/ într-o dobitocie îngerească,/ Moi miezuri de ficați în butoiașe/ De ou de melc, înlăcrămate dulce,/ Mujdeiuri ireale, șunci gingașe/ Când sufletu-n muștar vrea să se culce,/ Și-n ceainice vădindu-și eminența/ Prin fast de irizări și toarte fine/ Ceaiuri scăzute până la esența
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
ploile care n-au fost cad grele, cu litere lichide de plumb, crește în secetă înaltul porumb. Toate se-ntâmplă acum în cărți, acolo își sapă și cârtița mușuroi, dând paginile țărânii de-o parte mâinile mele sunt tot mai moi Se-ndepărtează de ele tot ce-au spălat și le-a ars și le-a înăsprit ca un volum pus de-o parte după ce l-ai citit. Căderea Sinceritatea deforma lucrurile, era chiar o rapace lentilă mărind cât o urmă
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
franceză. Fiul asista deseori la ele și ajunsese să cunoască, mai bine decît cei mari, fragmentele din manual ale Cidrului: "Enfin vous l'emportez, et la faveur du Roi Vous élčve ŕ un rang qui n'était dű qu'ŕ moi".. "O rage! ô désespoir! ô vieillesse ennemie! N'ai-je donc tant vécu que pour cette infamie?" "Je suis jeune, il est vrai; mais aux âmes bien nées La valeur n'attend point le nombre des années". Învățarea limbii lui Corneille
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
a fost și dispariția cîtorva găini de-ale gazdei. N-o să credeți, dar delicatuL Scămoșilă, tare-n coițe acum, înghesuia căte-o găină între coteț și gard, o imobiliza, și începea s-o mănînce de vie!!! De la tîrtiță, unde-i mai moale, spre cap! Cam la a treia găină a fost prins asupra faptului! Era clar, reușise să halească de data asta, doar o jumătate de găină, cealaltă, cu cap și cioc, încă mai cîrîia!! I-am plătit gazdei și am început
Cu stimã și "extract de splinã" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12904_a_14229]
-
și ireal ca stațiile de metrou din matrix aș vrea să fiu tu care acum mă citești detașat satisfăcut în orgoliu că-mi înțelegi stările gata să mă compătimești ipocrit pentru nopțile în care eu am tastat anonim cu degetele moi ale celui care nu mai eram de mult diluat în lumina crepusculară a monitorului parcă îngropat în mine trupul vorbește degetele scriu dar inima mea e o gară cu șinele scoase weekend cu patru pereți cât de lung poate fi
Poezie by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/12905_a_14230]
-
un caier fier de călcat încins cu jar lîngă cămăși de in și poate des încrețite pieptare de piele brodate cu flori ciubere de lemn strînse-n cercuri de fier paturi cu strijeac de cînepă umplute cu foi de porumb perne moi îndesate cu pene de pasăre scrinul din lemn de nuc vopsit albastru cum e cerul senin cu rîndunici purtînd fire de iarbă în cioc lampa de gaz afumată în fereastră și-n loc de geam o bășică alburie cu vene
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
îngrășase, nu mai avea disperarea albastră a ochilor, mi-a arătat poza unui copil și, cînd, pentru prima oară, ne-am îmbrățișat în stradă și ne-am sărutat pe obraji a bun-rămas, am simțit, indiferent, doar o bucată de carne moale și transpirată jenat. Normal. Celesta Tenzi, cea care mi-a fluturat cracul dumnezeesc la geamul unui compartiment de-a doua, a rămas veșnic în “rezervația naturală de îngeri”. Ca și mine! . Cu stimă și grație, Emil Brumaru 19.IX.1980
Fie-ne țărîna sfîntă! Și fluturii ușori by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13039_a_14364]
-
scos din principiu din poziția de protagonist al vreunui spectacol solemn și grav al “personalității” (“ce sam sunt și eu / mi-am lăsat personalitatea / în autobuz pe scaunul de lângă fereastră / ea nu se vede dar se simte / e caldă și moale / ca o plăcintă cu brânză / voiam să ți-o dau / să guști din ea”). Postura căutătorului de absolut, “metafizică”, îi este ca și interzisă, - și dacă un Blaga se putea întreba cândva, cu accent tragic, “Unde ești Elohim?”, la noul
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
se Deosebește de lună, Încet culcatul în iarbă Și neașteptata osteneală A brațelor Fiind prea mult, Ca pentru hoțul de cai Desfăcutul pripoanelor. Cu toată nerăbdarea lui, Răsuflarea tot se rupe - O tulpină fragedă. * Plângere - Sarea părăsindu-și muntele, Trupurile moi Scoase la iveală de incendiu, Din cochilii, Din crisalide Și din semințe (făpturi prea încete și prea mărunte pentru a-și găsi scăparea). Mă întreb, Din care rai au fost Izgonite Și pentru care trufii, Atât de resemnate, Muritoare? În
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
încercăm, pe nevăzute, să-i deschei gulerul și să-i slăbesc nodul cravatei. Bărbatul n-a răspuns. Am îngenunchiat lîngă el, întrebîndu-mă ce să fac mai departe. Nu-i puteam auzi respirația. I-am luat mîna intr-a mea. Atîrnă moale și rece, ca un lucru fără viață. I-am palpat pulsul. Încă se mai simțea slab. "Trebuie să-l feresc de frig, mi-am spus, scotindu-mi jachetă de lină și acoperindu-l cu ea. Pe cînd îl acopeream, s-a
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
prozatoare, Ioana Pârvulescu a citit tot ce se putea citi despre perioada interbelică (în primul rînd presa cotidiană, revistele de cultură, jurnalele și memoriile rămase din epocă, însemnările de tot felul), pentru ca ulterior, asemenea lui Flaubert („Madame Bovary c’est moi") să se substituie diverselor personaje interbelice pentru a înțelege reacțiile și deciziile adoptate de acestea în diverse situații. Rînd pe rînd Ioana Pârvulescu se pune în pielea lui Camil Petrescu, Mihail Sebastian, Eugen Lovinescu, Tudor Arghezi, George Călinescu (de departe
O carte în imagini critice reale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/13821_a_15146]