1,182 matches
-
Fr. Engels, a fost infirmată. Eroarea lui Morgan, amplificată și transformată în dogmă de materialismul istoric, a constat în generalizarea modelului iroquez la evoluția comunitar-familială a omenirii ca întreg. O altă gravă eroare a teoriilor clasice în legătură cu personalitatea de bază (modală) și a valorilor dominante este prezumția omogenității sau cvasiomogenității contextului cultural. Și, dacă această supoziție are valabilitate pentru societățile simple, este clar că pentru cele puternic diferențiate, în analiza impactului sistemului axiologic asupra personalității, e nevoie să ne referim și
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
registrul popular este indiscutabilă - după cum este indiscutabilă și prezența sa în scrisul jurnalistic actual. Mă refer, și de această dată, nu la sintagmele fixe, adesea inevitabile - ci la folosirea creatoare, bazată pe analogie. E vorba atît de construcția cu sens modal, cît și - mai ales - de cea folosită în denumirile jocurilor de copii. Pentru primul caz, citez o formă analogică glumeață bazată pe un neologism - "de-a spontanelea" ("Opinia studențească", 48, 1990, 2). Pentru al doilea, exemplele sînt numeroase: "Joaca de-
"A..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17146_a_18471]
-
cărții se insistă asupra condiției liminale a literaturii ca premisă fundamentală a capacității sale de a proiecta lumi posibile. De altfel, ipoteza lumilor posibile, cu o străveche tradiție speculativă, este prizată astăzi de discipline diverse, ca filosofia analitică sau logica modală. Semantica lumilor posibile și rolul ei în limpezirea statutului lunecător al ficțiunii au atras atenția și teoreticienilor literaturii. Interesul polemic al lui S. merge însă mai curând spre implicațiile esențialiste atribuite relației real - posibil de filosofia europeană. Și, mai ales
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
săsească, iar cu numărul următor se inaugurează o secțiune specială, rezervată exclusiv culturii populare a sașilor din Transilvania, materialele, tipărite în limba germană, fiind însoțite de rezumate în română. Semnează Horst Klusch (Pomul vieții în ceramica transilvăneană), Karl Fisi (Elemente modale în cântecul popular săsesc), Gerhard Antoni (Dansul reginelor - un obicei de primăvară din Viștea), Marie Luise von Hannenheim (Portul popular săsesc din Țara Bârsei), Herbert Hoffmann („Landlerii” - un grup etnic-cultural aparte din sudul Ardealului), Sigfried Haldenwang (Privire spre Luxemburg. Dialectul
STUDII SI COMUNICARI DE ETNOLOGIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289998_a_291327]
-
o istorie a polemicilor în zona literaturii; acestea dau pulsul și dinamica ideilor în contextul cultural în care se manifestă un scriitor sau altul”. Capitolul Paradigmele pamfletului este rezervat unei descrieri „decodificatoare” a pamfletului și unei „anatomii” date de invarianții modali (adică satira, parodia, ironia etc.). Pentru a-și susține demonstrația, autorul recurge la nume reputate, ca Roman Jakobson, Gérard Genette, Marc Angenot, Tzvetan Todorov ș.a. În căutarea valorii estetice și a literarității pamfletului se întreprinde un excurs prin toată literatura
MUNTEANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288289_a_289618]
-
În orice comunitate, se operează cu un număr practic infinit de grile, aplicate spațiului cosmologic sau, în termenii autorului, asupra „actualului”. Rezultatul decupajului se concretizează în modele de o mare diversitate, numite când „lumi posibile”, când „peisaje ontologice”. Împrumutată semanticii modale, logica lumilor posibile este adaptată necesităților proprii, înainte de a fi utilizată în explorarea ficțiunii. Altă linie ordonatoare a gândirii lui P. pleacă de la studiile românești despre dramaturgia lui Racine și conduce către prima sinteză de proporții publicată în Occident: La
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
tendința centrală. În analiza univariată, există trei versiuni ale tendinței centrale: modul (mode), mediana și media aritmetică. Modul este valoarea care apare cel mai des și este singura versiune a tendinței centrale care poate fi folosită pentru datele categoriale. (Valoarea modală a guvernării de tip european este sistemul parlamentar.) Mediana este valoarea care se află situată, fizic, în mijlocul distribuției, având un număr egal de observații de ambele părți. Împreună cu modul, aceasta poate fi folosită cu date ordinale. (Votantul median român are
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
pentru ca în învățământul terțiar să crească și în termeni absoluți, și în termeni relativi. O astfel de creștere este puternic facilitată mai ales de apariția și extinderea învățământului particular și a celui deschis la distanță, ce atrag persoane de vârstă modală corespunzătoare, dar și persoane mai în vârstă. De asemenea, o astfel de tendință este congruentă cu creșterea populației active angajate în sectorul terțiar al economiei și, desigur, în profesiile specifice operării cu informația și cunoașterea, cum este cazul informaticii. În
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și rată de participare universitară Tendințele demografice și ratele de participare în învățământul superior nu sunt întru totul convergente. De regulă, se consideră că învățământul superior este universal atunci când rata de participare atinge pragul de 50% din populația de vârstă modală (18-24 ani). Această valoare relativă convertită în valori absolute poate lua însă forme diferite în funcție de volumul populației. Și tocmai acest volum se schimbă, mai ales în Europa, într-o direcție ce pune mari probleme nu doar universităților, ci mai ales
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și încă și mai puțini făceau - de ce nu în public? - „roade vrednice de pocăință” (Luca 3, 8)2. Procesul comunismului trebuia să întârzie. Logica binară impusă de Evanghelie - „ce este da, da, ce este nu, nu” - trebuia relativizată cu logica modală a carierismului. „Poate”, „dacă”, „s-ar putea” au devenit locuțiuni curente în discursul atâtor ierarhi postdecembriști. Retorica responsabilității colective invocată de avocații consensului politic - „toți am suferit”, „toți suntem vinovați” - era, evident, un medicament „pentru liniștea noastră”. Nici unul dintre episcopii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de doi ani (2000-2002), apoi acestea au fost organizate într-o bază de date cu ajutorul programului Epi Info, efectuând analiza statistică a acestora. Au fost calculați indicatorii sintetici, cum ar fi: valori medii, deviații standard, valori minime, valori mediane, valori modale, proporții sau procente. Testul T (student) a fost folosit pentru compararea valorilor medii, considerându-se semnificanță statistică numai pentru p < 0,05. Testul U și testul χ2 au fost folosite pentru compararea proporțiilor unor variabile calitative (cum ar fi frecvența
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
John!“ îi dădea ea înainte, ca și cum eu m-aș fi încăpățânat să susțin că creativă doar din când în când sau că nu fusese așa până de curând. Vron a susținut că în timpul școlii fusese bună la desen, fiind adesea Modală de profesorul de specialitate. Mi-a dat ca exemplu priceperea ei la țesut și talentul ei pentru decorațiuni interioara „Am știut dintotdeauna că într-o bună zi mă voi vedea într-o publicație“, spusese ea luând încă o dată revista Debonair
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
permit să ajungem la o caracterizare formală clară a folosirii psalmilor și a imnodiei. Se constată astfel, în celebrările liturgice ale creștinismului primar, o structurare progresivă a psalteriumului în forme tot mai diversificate și mai atrăgătoare. 1.1 Psalmodia Studiile modale asupra repertoriului vechi schematizează mai multe forme fundamentale: forma directă (in directum), directă colectivă, alternantă și intercalară. Forma in directum, cea mai veche, solistică și fără niciun refren, a fost prima formă de psalmodie atestată în celebrările liturgice. De aici
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
XII, de perioada postclasică. Eterogenitatea melodiilor gregoriene depinde de mai mulți factori: forme și genuri muzicale, procedee componistice, perioada compoziției sau locul de proveniență. Factorul timp, în special, a contribuit la diversificarea repertoriului. Melodiile din fondul clasic au o structură modală diferită de cele elaborate în epocile următoare. Actualul repertoriu include și compoziții create între secolele XVI și XVII, însă acestea sunt numite, pe drept cuvânt, pseudogregoriene, deoarece resimt prezența tonalismului iar desfășurarea melodică este departe de etosul caracteristic perioadei de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
tot mai importantă respectarea și fidelitatea față de un text muzical preexistent. Pentru a favoriza asimilarea melodiilor, teoreticienii carolingieni au împărțit repertoriul în funcție de mod, adică în baza tipului de scară muzicală folosită. În faza primară a cântului liturgic, erau folosite sisteme modale foarte simple: melodiile se desfășurau în jurul unei note mai importante, numită corda madre care putea fi do, re sau mi. De la acest modalism arhaic s-a trecut în mod gradual la evidențierea unui al doilea pol de atracție: melodiile posedau
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
elemente duplicitare sau va prezenta o stabilitate afectiv-volitivă mai scăzută. Acest fapt, însă, nu reprezintă neapărat și faptul că respectivul individ va comite acte infracționale. În cazul subiectului delincvent trăsături amintite sunt mult mai frecvente și mult mai uzuale. Elementul modal al diferențierii este cel al trecerii sau nu la actul infracțional. De la aceste caracteristici ale personalității infractorului se poate elabora o taxonomie a tipurilor de infractori, acest fapt putând fi realizat din perspectiva diferitelor discipline (Voinea, 1999, pp. 50-53). Sub
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
devine mai reflexiv, planificându-și mult mai atent consumurile, spre deosebire de situația în care, ca urmare a creșterii veniturilor, sporesc și actele de cumpărare realizate impulsiv, spontan. Totodată, în cadrul comportamentului global al cumpărătorului se pot identifica trei tipuri de comportament: • comportamentul modal - privește formele de vânzare preferate de cumpărători, calitatea ambalajului, modul de servire etc.; • comportamentul spațial - se referă la atitudinea cumpărătorilor față de distanțele pe care aceștia trebuie să le parcurgă periodic pentru a se aproviziona; • comportamentul temporal - privește distribuția cumpărărilor în
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
devine mai reflexiv, planificându-și mult mai atent consumurile, spre deosebire de situația în care, ca urmare a creșterii veniturilor, sporesc și actele de cumpărare realizate impulsiv, spontan. Totodată, în cadrul comportamentului global al cumpărătorului se pot identifica trei tipuri de comportament: • comportamentul modal - privește formele de vânzare preferate de cumpărători, calitatea ambalajului, modul de servire etc.; • comportamentul spațial - se referă la atitudinea cumpărătorilor față de distanțele pe care aceștia trebuie să le parcurgă periodic pentru a se aproviziona; • comportamentul temporal - privește distribuția cumpărărilor în
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_177]
-
descifrarea ambiguităților pe care le generează polisemia derutantă a acestor termeni, de un real folos ne va fi contribuția lui Giovanni Bottiroli 3, unul dintre cei mai avizați comentatori italieni ai textului aristotelic. Punând accentul pe dinamica imprevizibilă a categoriilor modale, acesta distingea - urmându-l într-o primă etapă pe Pareyson 4 - patru accepțiuni de bază ale obiectului mimesis-ului. Conform primeia - cea mai apropiată de viziunea partizanilor referențialismului sau „naturalismului” și, în egală măsură, cea mai discutabilă -, verosimilul ar fi echivalent
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
insistență asupra categoriei posibilului (și, implicit, asupra virtualităților multiple ale ficțiunii), meritul analizei lui G. Bottiroli constă și în aceea că nu exclude cu totul realul din joc și nici nu încearcă să privilegieze medierea lingvistică, pura convenție. Estetica sa modală se menține echidistantă atât față de teoria referențialistă, cât și de aceea, poate nu la fel de ingenuă, dar în tot cazul în aceeași măsură simplificatoare, a adepților convenționalismului 3. În plus, atunci când atrage atenția asupra complexității teoriei lui Aristotel, el nu uită
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a face cu stipularea unei distincții - cu totul relativă, la urma urmelor - între un dat „natural” (folosirea limbii) și elaborarea deliberată a formelor estetice. Denaturarea generică a sistemului platonico-aristotelic nu este totuși - după câte ne dăm seama - lipsită de argumente modale (din moment ce definiția narativului pur afirma că poetul constituie în el singurul subiect de enunțare). De aici, transferul ulterior al acestei categorii asupra liricului (în care enunțarea este, să ne reamintim, rezervată tot poetului, cu deosebirea semnificativă că vorbirea nu mai
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
enunțare). De aici, transferul ulterior al acestei categorii asupra liricului (în care enunțarea este, să ne reamintim, rezervată tot poetului, cu deosebirea semnificativă că vorbirea nu mai este, de această dată, esențialmente narativă). Acest subtil joc de deplasări în sfera modală a condus treptat la înlocuirea tripartiției „enunțare rezervată poetului”, „enunțare alternată”, respectiv „enunțare rezervată personajelor”, cu gloriosa triadă liric/epic/dramatic. După cum cu argumente convingătoare arată același Genette, aceste trei instanțe par a se opune genurilor și speciilor empirice (Dichtarten
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ca un construct discutabil, în măsura în care este constituită din termeni extrem de eterogeni. Deși nu contestă evidența că, în ultimă instanță (simplificând mult lucrurile din rațiuni de ordin teoretic), marii parametri ai sistemului generic se reduc la trei tipuri de constante (tematice, modale și formale), Genette preferă totuși să așeze - în locul amintitei triade - o „rezervă de virtualități generice”: Ne va fi îndeajuns deci, pentru moment, să stabilim că un anumit număr de determinări tematice, modale și formale relativ constante și transistorice (...) desenează oarecum
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
se reduc la trei tipuri de constante (tematice, modale și formale), Genette preferă totuși să așeze - în locul amintitei triade - o „rezervă de virtualități generice”: Ne va fi îndeajuns deci, pentru moment, să stabilim că un anumit număr de determinări tematice, modale și formale relativ constante și transistorice (...) desenează oarecum peisajul în care se înscrie evoluția câmpului literar și, într-o largă măsură, determină ceva precum rezerva de virtualități generice în care această evoluție își face alegerea 181. Extrem de nuanțată, demonstrația lui
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mai multe conținuturi) și, de asemenea, la procentul activităților unui actor dedicate acelei legături (legăturile tari concentrează un procent mai mare din tranzacțiile pe care actorii le realizează cu un singur partener). Poziția În rețea se referă la amplitudinea caracterului modal a actorului În rețea (Wasserman și Faust, 1994); „centralitatea unei organizații În cadrul rețelei se referă de obicei la localizarea ei strategică și la importanța poziției pe care o ocupă. [..] Un indicator al centralității este dat de măsura În care o
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]