323 matches
-
văd o mogâldeață de copil boțogaș, însoțit de bunicul lui. În privința bunicului m-am lămurit numaidecât. Aveam în fața ochilor un bărbat între două vârste, căruia i se citea responsabilitatea pe față.Nedumirirea mea a fost în privința nepoțelului, fiindcă în locul unei mogâldețe buclucașe am văzut, doar din spate, un băiețandru scund și puținel la trup, care părea a fi prin clasa a patra sau a cincea. Purta o geacă matlasată din fâș de culoare bleumarin, cam lunguță încât îi venea mult prea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
desagă, jucării și ciocolată, biciclete și patine, dar mereu la mine-acasă Moșul nu putea să vie, că eu locuiam mai sus, iar el nu putea să suie. O săgeată mă străpunse. “Asta nu-i copil, Iisuse! Cine mie îmi trimise mogâldeață de copil, să mă scoat-afar' din vise, acum în prag de sărbători? Asta e durerea lumii, exponat dintr-un muzeu.Uite, ce lumină are! Cine-i el, dar cine-s eu? L-am luat ușor în brațe și cred că
EXISTĂ MOŞ CRĂCIUN! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371164_a_372493]
-
taci frumos / tu prin tăceri împarți împărăție / iubitul meu tăcut, mărinimos // și cât am eu, ai tu, și-i o minune / că ne încape universul tot / și Dumnezeu ne-ncape-n rugăciune / iubitul meu, să te împart, nu pot”. Mici mogâldețe de lumină ca niște licurici în iarbă, versurile au ceva din pâlpâirea candelei la altar, până devin nimburi crucifere pe creștete de sfinți. E atât de bine în pufoasa lumină! Ca-n cuibul cald al sânului matern. Cine se odihnește
RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
-
și s-o ia la vale în întâmpinarea intrusului. Miron nu se mai aștepta ca prietenul lui să ajungă la acea ora târzie, așa că ieși din colibă să vadă cine le-a tulburat liniștea câinilor. Din vale se zărea o mogâldeață de om apropiindu-se. Cine să fie la ora asta? Cum câinii porniseră spre noua apariție în peisajul nocturn al serii de iunie, Miron strigă la ei să le potolească avântul. - Huo, mă, na la mine, javrelor. Haiduc, treci înapoi
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344810_a_346139]
-
eu cum îi treaba. Câinii auzind că îi cheamă stăpânul înapoi și pe doctor vorbind, au mai lătrat de câteva ori fără chef și s-au înturnat la picioarele baciului, scuturându-și plictisiți cozile pline cu mărăcinii adunați de pe pășuni. Mogâldeața se apropia din ce în ce mai mult și Miron, pentru orice eventualitate, trimise unul dintre ciobanii săi să-l întâmpine pe doctor și să-l însoțească până la stână. Nu putea ști ce reacție vor avea câinii la apariția în noapte a unui necunoscut
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344810_a_346139]
-
în lacrimi. N-a fost nevoie de alte explicații. În inima ei, o copilă se pregătea să rătăcească prin viață. Își făcea bagajul spre nicăieri, însoțită de razele unui asfințit timpuriu și dureros. O mamă își desfăcea brațele din care mogâldeața de om își va lua rămas-bun și va lăsa un scâncet tulburător. Apoi un torent necruțător acoperea orice urmă... Asistau, cu toții, cum rugul sufletului ardea pe templul realității. Următoarele clipe au fost mormântale. - Acum ai înțeles, mamă, nu-i așa
PROMISIUNEA DE JOI (VIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345745_a_347074]
-
un plug din perioada interbelică, repus în funcțiune, tras de o faulkneriană gloabă bătrână, abandonată prin curtea CAP-lui, pe care o luase acasă drept despăgubire. De pe suhatul aflat la marginea satului, de unde își făcuseră apariția trupele sovietice, se vedea o mogâldeață de om, profilată pe bolta cerească, aplecată asupra brazdei, sau pompând din vermorelul său zeama bordeleză peste frunzele viței de vie, expusă la fel de fel de dăunători. Pe cap, sacerdotul, purta o soioasă căciulă neagră din piele de oaie de pe vremea
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
bordei se apropie o siluetă într-o mantie neagră. Se oprește și bate cu pumnul de câteva ori în ușă. INT. / CAMERĂ BORDEI / NOAPTE La razele lunii ce pătrund printr-o ferestruică în singura încăpere a bordeiului se vede o mogâldeață care se ridică speriată din pat. BABA:(în șoaptă) Aoleu, bărbate, cine o fi la miezul nopții? Bătrânul sare speriat în picioare. MOȘUL: (în șoaptă) Dacă-s părinții băiatului?... Ne omoară conașul dacă rămânem fără el! BABA:(în șoaptă) Și
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
De la început, Până la final. Este firesc și nu banal. *** ANNA, Numele tău E peste tot, Este ALFA, Dar Și OMEGA, Doar ești ANNA. *** Alfa & Omega Alfa a fost Zâmbetul tău. Omega? Cenușa tămâiei Din cădelniță. *** AXIOME. Pufuleț, Pui de găină. Mogâldeață, Pui de om. Brad înalt și verde *** ASCULTĂ VALSUL Ascultă valsul, din concertul frunzelor, din plopul alb. Referință Bibliografică: Te iubesc / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 411, Anul II, 15 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
TE IUBESC de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 411 din 15 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346344_a_347673]
-
să aștepte ,,eliberarea carosabilului" . Partea buna a lucrurilor, era că ,așa cum am mai spus, acestea erau destul de rare. Doua,,rate" și câteva basculante. Autoturisme...într-un an o data! Oftez, și continui să mă caut printer troiene.....și mă văd, o mogâldeață de fată, ghemuită pe o sanie... Aveam vreo patru anișori, dar eram prezentă la orice partidă de săniuș.Și știți de ce? Pentru că eu aveam sanie ,doar tatăl meu lucra la CFR, iar acolo la atelierul mecanic se mai confecționau și
AMINTIRI V de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376855_a_378184]
-
ceas sau hai să spunem în două îi vezi că au crescut până la etajul nouă. Ce sunt copiii? Decât niște gânduri care aleargă prin lumea întreagă după niște vise care rămân veșnic cu ușile deschise. Ce sunt copiii? Poate niște mogâldețe hazlii făcute din zahar date părinților în dar. Ce sunt copiii? Decât zâmbete largi între două puncte cardinale sau poate zboruri line către zările veșnic senine, deși n-au aripioare ei pot precum păsările să zboare din brațe de la mama
CE SUNT COPIII? de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375895_a_377224]
-
mal. Era destul de riscant de ieșit, dar puteam să ne hotărâm să pornim pe mare, chiar dacă ne legănau destul de violent talazurile, însă situația ar fi fost neplăcută și nu ne-am fi atins scopul, am fi prins doar câțiva guvizi. Mogâldeața, pe care o văzusem în umbră sub copac, se apropie de mașina mea, observând că era o femeie cam de 30-35 ani, bine îmbrăcată pentru acea vreme. Bună dimineața, îmi zice ea cu o voce subțire. Sărut mâinile, doamnă a
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376039_a_377368]
-
-ne pe sub mese, la adăpostul faldurilor bogate, cu ornamente de Sărbători. Cândva, prin anii șaizeci, verișoara mea s-a făcut de pomină cu încercarea de a-i recita unui Moș Crăciun morocănos o poezie festivă. Îmbujorată și cu glas pierit, mogâldeața și-a început recitalul cu titlul pompos: „Partidul”. „Ce e aia, Partidul?!”, a repezit-o cu glas tunător Moșul, care nu accepta deloc să fie strigat Gerilă, scârbit de amestecul politicii în treburile noastre interne. Curajoasa șoimiță a patriei s-
LA PORCUL LĂUDAT... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375279_a_376608]
-
făcut tot de Coca-Cola. Că, la ce puneau ei acolo, nu mai avea nici o putere. Numai aromă și culoare. Mmmm, cine știe, speranțe existau totuși... - Flatilolll, nu vă mai celtati că ne ducem dă lâpă! De sub un scaun ieși o mogâldeață galbenă cu ochi oblici și dinți ca niște ace. Era Înaltul Vampir al Asiei, un personaj atotputernic cu ascendență divină, așa cum se obișnuiește la ei. Glasul său semăna cu țiuitul unui aparat de radio cu lămpi, însă era ascultat cu
U LTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372767_a_374096]
-
și ieși în prag să vadă despre ce este vorba, că era vreme de război și te puteai aștepta la tot ce poate fi mai rău. Merse cu greu până la zăplaz și alungă cânii ce parcă voiau să sfâșie o mogâldeață aproape ascunsă de nămeți. Omul puse arma în bandulieră și trase din troiene, peste gard, trupul unui prichindel îmbrăcat în uniformă, cu mâinile înțepenite pe o pușcă mult mai grea decât el. În mod normal pentru noi ar fi, acum
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
rost anume. „ Băiete, zicea „moș” Dâră, acolo pe unde vei fi călcat tu cu gândul, n-ăi fi văst' acul cu care împungi chimirul, cojocul și opincile lu' unchiu'?! Neprimind un răspuns, repetă întrebarea dar pân' la jumate, pentru că Damas, mogâldeața de nepot'su de câțiva anișori se și repezi peste pragul ușii, „mătură” împrejur zăpada proaspăt căzută și peste grătarul de șters de la intrare și cu mânuțele ca două flăcări alb-roșietice și oțelite de frigul năpraznic de-afară apucă la
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
publicat în Ediția nr. 1852 din 26 ianuarie 2016. Mergeam pe-alee-ngândurat Într-o seară la plimbare Și brusc aud un scheunat Nici încet dar nici prea tare. Mă opresc și caut în ceață Privind în juru-mi curios Și zăresc o mogâldeață Ce tremura de frig pe jos. M-am aplecat și l-am privit. Era așa de mititel, Din scheunat am bănuit, Că este vorba de cățel. Îl iau în mână, e-nghețat. Îl bag sub haină la căldură. O vreme încă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
pe care îi vedeam hârjonindu-se în jurul nostru mai tot timpul. Într-una din serile petrecute împreună cu prietenii lui, după un pahar de vin, privind galeș către fiul cel mic al gazdei, l-am auzit spunând: - Vreau și eu o mogâldeață vorbitoare ca asta care țopăie de colo, colo, zisese el, trecându-și brațele peste umerii mei și privindu-mă drăgăstos în ochi. - O mogâldeață? răspunsesem zâmbind încurcată de acel subiect, în premieră. Păi asta înseamnă să ne căsătorim, continuasem eu
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 3 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371667_a_372996]
-
privind galeș către fiul cel mic al gazdei, l-am auzit spunând: - Vreau și eu o mogâldeață vorbitoare ca asta care țopăie de colo, colo, zisese el, trecându-și brațele peste umerii mei și privindu-mă drăgăstos în ochi. - O mogâldeață? răspunsesem zâmbind încurcată de acel subiect, în premieră. Păi asta înseamnă să ne căsătorim, continuasem eu după o fracțiune de secundă, cu inocentă, minunându-mă de propunerea lui. - Păi cine ne oprește? zisese el curtenitor, având un zâmbet lasciv însoțit
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 3 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371667_a_372996]
-
întâlnit mulți, foarte mulți turiști care vin și fac poze la un spectacol degradant, din care nu pricep absolut nimic. Ce-or fi găsind să țipe și să se bucure că taurul fuge după un amărât de om, cât o mogâldeața, călare pe un cal, zău că eu nu am înțeles. Și. totuși, închei cu: Ole!
OLE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369265_a_370594]
-
aduce numai beneficii celor condamnați (un savant cere să i se prelungească șederea acolo pentru a termina un epocal tratat de lingvistică, altcineva devine un mare pictor, Alibaba Zimberlan își salvează viața în spatele gratiilor, insignifiantul Vasile Ivanovici O'Glup, zis Mogîldeață e, în sfîrșit, luat în seamă, servitoarea familiei Raikovic își găsește, în închisoare, ursitul cu care a avut trei copii, primul încă din timpul detenției: Fosta servitoare condamnată pentru complicitate la crimă în formă continuată și cu premeditare a trăit
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Augustus Zimberlan, a rezistat tuturor interogatoriilor și n-a declarat niciodată unde se află peștera din poveste, peștera ticsită cu averile jefuite. În felul său, Alibaba Zimberlan a dat dovadă de prestanță, ori măcar aceasta a devenit opinia generală. 4. Mogâldeața 1. Avertisment: Motivația este foarte des confundată cu tendința sau cu trebuința, dar și cu rezultatul unei modificări fiziologice și resortul revenirii la starea normală. Geniul maestrului Ludovic L. se vede tocmai din faptul că face pe toată lumea fericită: atât
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
și folosea cele mai puternice ape de colonie pentru a fi luat totuși! în seamă. Dar degeaba! Mai ales că, pe deasupra, era și bâlbâit și, când vorbea, împroșca în jur valuri de salivă. Așa că nu e de mirare că această mogâldeață, pe lângă care treceai pe stradă întorcând scârbit capul, a ajuns să urască pe toată lumea. Nici semnificativele sale acte de caritate, nici frumoasa sa expoziție de acuarele și nici chiar faptul că a salvat un copil de la înec nu l-au
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
integra în societate. (Ba, despre povestea cu salvatul copilului de la înec, se spunea că V.I. O'Glup însuși l-ar fi aruncat inițial în apă pe pruncul acela nevinovat.) Așa că da! nu este de mirare că micuțul domn cunoscut drept "Mogâldeața" a ajuns să urască pe toată lumea: degeaba a avut el vreme de atât amar de ani cele mai bune intenții față de semenii săi, că aceștia, în cel mai bun caz, îl ignorau atunci când nu-și cheltuiau vremea să-l batjocorească
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Când Vasili Ivanovici O'Glup a împlinit frumoasa vârstă de 35 de ani, o vârstă când majoritatea tinerilor se bucură de o familie, de o slujbă pe măsura talentului și a trudei dovedite, precum și de un loc binemeritat în societate, Mogâldeața trăia singur, fără nici un angajament social, ignorat atunci când nu era batjocorit de semenii săi. Când a împlinit frumoasa vârstă de 35 de ani, Vasili Ivanovici O'Glup și-a jurat să pedepsească o lume atât de nedreaptă. Așa că a comis
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]