323 matches
-
de Andrew Stanton Noul lungmetraj de animație al studiourilor Pixar, WALL-E, începe cu un cîntec vechi (din musicalul Hello, Dolly !) și cu o vedere de sus asupra unui mare oraș. La început, nimic nu mișcă printre zgîrie-nori. Apoi vedem o mogîldeață rulînd pe străzi. E un Waste Allocation Load Lifter Earth-Class sau WALL-E, adică un robot gunoier. Capul lui e un binoclu, picioarele lui sînt niște șenile, trunchiul lui e o cutie în care strînge și compactează gunoiul. și atunci vedem
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
podea fără să privească în urmă. Cum s-a eliberat de pelicula care îl acoperise, a luat-o în sus, până aproape de tavan. Era din nou liber, iar sub el Giulia butona telecomanda televizorului. La picioarele ei se vedea o mogâldeață. Zogru s-a uitat mai bine și în prima clipă a crezut că murise: dedesubtul lui era tot el, prăbușit, cu aripile fleșcăite, ca niște urechi imense. Apoi corpul de pe podea a ridicat fruntea și și-a scuturat aripioarele. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
că el a făcut-o. A găsit o secure asupra lui. Mi-a mai spus că avea sânge pe ea. Porfiri suspină din greu. În acel moment, ușa de la intrare se deschise larg. Porfiri își ridică privirea și văzu o mogâldeață rotundă de femeie pășind în cameră. Fața zbârcită abia îi mijea din broboada cu care îi era acoperit capul, iar ce nu îi era înfofolit în zdrențe, era acoprit de viclenie. Aducea un pachet învelit în hârtie maro și legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
dragă, mai bună și mai sfântă femeie de pe pământ! Întotdeauna, după o zi de joacă, femeia scundă, zâmbitoare, cu părul acoperit veșnic de câte un batic înflorat, îi aduna la un loc și îi fericea cu biscuiți și bomboane. În timp ce mogâldețele înfulecau, cu o poftă nestăpânită izvorâtă din oboseala jocului, Bica le spunea povești. Cele mai îndrăgite erau acelea pe care ea le inventa și în care rolul personajului principal îl întruchipa câinele lup al vecinei de peste drum. Nepoții se înfiorau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
desface larg brațele așteptând nerăbdător îmbrățișarea Corinei, ea râde lăsându-se sărutată de frate, Simțurile tale de artist, dragul meu, nu pot fi nicicând luate prin surprindere, Theo! Theo! copiii aleargă zgomotoși la el, agățându-se de picioarele lui, două mogâldețe, fluturând ca două stegulețe viu colorate, Theo îi ia în brațe pe rând și eu, sărutat scurt de Corina, mă străduiesc să-mi umplu nările de parfumul ei subtil, dar nu reușesc nicicum să fac tainica legătură între culoarea rochiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
acum un alt obraz, zbârcit, mis- terios, plin de farmecul discret al mahalalelor. Îmi plăcea mirosul Șaman 101 de vechi și de mucegai care venea din curțile boltite și dărĂpă- nate, unde dintre rufele albe Întinse la uscat se ivea mogâldeața palidă a vreunui bătrânel așezat pe un taburet, bălĂngă nindu-se fericit și senil sub soarele cu dinți al lui martie. TĂcerea noastră era Întreruptă doar de lătratul câinilor și de zgomotul propriilor pași pe trotuarele tăcute ale amiezilor de sfârșit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
fi fost. Nu era o senzație asemănĂtoare cu cea pe care o avusesem odată la duș, În baia comună a fetelor din căminul studențesc. Atunci m-am simțit deodată privită de deasupra. Am ridicat instinctiv ochii și am zărit o mogâldeață negricioasă, cu pielea măslinie și ochii tuciurii, care a dispărut imediat ce mi-a Întâlnit privirea. Era un voyeur care venea din când În când În baia din rezidența fetelor ca să le spioneze, și mai multe fete depuseseră plângeri Împotriva lui
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
tratarea copilului de pe opoziție de egalitate, ca și cum ar fi (și ar trebui să fie) cel mai bun prieten al nostru (Tratează-l pe celălalt așa cum ți-ar plăcea să fii tratat la rândul tău). Desigur, este greu de imaginat că „mogâldeața” din fața noastră va deveni o persoană foarte capabilă peste câțiva ani. însă dacă acum copilul va fi tratat cu respect, atunci șansele sunt mari ca în viitor să se comporte bine cu cei din jur (când raportul de forțe se
Arta de a fi părinte by Cristina Glisă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1418]
-
pescuit împreună cu un prieten. Trimis de acesta înainte, să întindă plasele, mocanul simte, pentru prima dată în viață, fiorii spaimei: "Luna intrase după un brâu de nori când mi s-a părut că înaintea mea se mișcă ceva ca o mogâldeață neagră". Forma necunoscută nu răspunde, însă naratorul este stăpân pe simțurile sale: "de văzut, vedeam bine: ceva mergea înaintea mea. Frica începu să mă cuprindă așa cum te cuprinde înghețul. părea că orice părticică din mine tremură, e gata s-o
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
e altceva. Ceva care te îndeamnă, așa cum m-a îndemnat pe mine, chiar înainte de a începe școala primară, să măzgălesc pereții cu cărbune, să iau câte o bucată de lut de la olar, s-o amestec și să fac câte o mogâldeață de om, de animal sau de pasăre. De exemplu, pe tine ce crezi că te-a îndemnat aici? - Dorința de a vă cunoaște, pasiunea mea, poate instinctivă, de a cunoaște oameni valoroși. - Exact, pasiunea ! Ea te împinge înainte, atâta timp cât e
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
putea legăna ca un șarpe, putea să danseze tangou sau putea să pocnească din castaniete, nimic nu avea darul să scandalizeze, și asta fiindcă tot ce sugera prin pantomima lui era un joc previzibil. era inofensivă și cuminte. Neîndoielnic, o mogîldeață foarte talentată, dar o mogîldeață simpatică și cumsecade, menită să-i binedispună pe amatorii de divertisment teatral. Și deodată convenția s-a rupt. Omul de plastilină care se răsucea frumos și transmitea emoții convenționale s-a vertebrat. Bufonul a devenit
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
putea să danseze tangou sau putea să pocnească din castaniete, nimic nu avea darul să scandalizeze, și asta fiindcă tot ce sugera prin pantomima lui era un joc previzibil. era inofensivă și cuminte. Neîndoielnic, o mogîldeață foarte talentată, dar o mogîldeață simpatică și cumsecade, menită să-i binedispună pe amatorii de divertisment teatral. Și deodată convenția s-a rupt. Omul de plastilină care se răsucea frumos și transmitea emoții convenționale s-a vertebrat. Bufonul a devenit grav, și-a aruncat fardul
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
trebuia prea mult fler ca să simți că emoția pe care o transmitea Dan Puric era mult mai adîncă decît cea pe care o răspîndea prin joc pantomimic. Iar efectul era pe măsură. Actorul devenise misionar. Saltimbancul se metamorfozase în propovăduitor. Mogîldeața crescuse neașteptat de mult, atingînd dimensiunile mărturisitorului, iar contorsionările ritmate ale trupului său bine antrenat se sublimaseră în cuvinte de o pregnanță izbitoare, care lăsau urme în cei care le auzeau. Mogîldeața tulbura. Mogîldeața devenise periculoasă. Și ceea ce îngrijora cel
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
Actorul devenise misionar. Saltimbancul se metamorfozase în propovăduitor. Mogîldeața crescuse neașteptat de mult, atingînd dimensiunile mărturisitorului, iar contorsionările ritmate ale trupului său bine antrenat se sublimaseră în cuvinte de o pregnanță izbitoare, care lăsau urme în cei care le auzeau. Mogîldeața tulbura. Mogîldeața devenise periculoasă. Și ceea ce îngrijora cel mai mult nu era atît faptul că atrăgea oamenii, ci amănuntul delicat că direcția în care îi atrăgea nu era pe potriva epocii. Mesajul lui Dan Puric era într-o inadecvare completă cu
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
misionar. Saltimbancul se metamorfozase în propovăduitor. Mogîldeața crescuse neașteptat de mult, atingînd dimensiunile mărturisitorului, iar contorsionările ritmate ale trupului său bine antrenat se sublimaseră în cuvinte de o pregnanță izbitoare, care lăsau urme în cei care le auzeau. Mogîldeața tulbura. Mogîldeața devenise periculoasă. Și ceea ce îngrijora cel mai mult nu era atît faptul că atrăgea oamenii, ci amănuntul delicat că direcția în care îi atrăgea nu era pe potriva epocii. Mesajul lui Dan Puric era într-o inadecvare completă cu spiritul ideologic
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
îi atrăgea nu era pe potriva epocii. Mesajul lui Dan Puric era într-o inadecvare completă cu spiritul ideologic al vremii, și tocmai de aceea prezența lui începea să fie indezirabilă. O etichetă începea să-i plutească deasupra capului, semn că mogîldeața îndrăznise prea mult. Cazul lui Dan Puric, așa cum apare el în cartea Cine suntem, e legat de o încincită încălcare a convenției sociale: mai precis, în cazul lui, vedem 1) cum un comediant poate fi tragic, 2) cum un pantomim
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
compromită parțial sau total, în funcție de cît de rezistent se va dovedi insurgentul. Dar, vorba autorului, să dea Dumnezeu să ne compromitem cu toții ca Tuțea. Dane, ce bine că ai apărut. Trunchiul meu de malac se înclină în fața umbrei tale de mogîldeață.
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
Ruxandra Cesereanu Bucăți de oameni circulau la periferii, corpurile se rarefiaseră printre bulinele de confetti, pieile miroseau a haine de vată. Dincolo de obiecte, creierul era insolubil, o mogâldeață pe un doc părăsit. Pachetele de țigări funcționau ca un prezervativ social. Clădirea Universității era acoperită de graffiti, umezeala literelor vindeca boala scrisului. Hotel California pe Someș era străbătut de triciclete și prichindei. Cioclii se găseau doar în casele părăsite
California (pe Someș) by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/2798_a_4123]
-
și-așa îmi voi pierde și cunoaște prietenii și-așa mă voi mărita și divorța și la nesfîrșit voi halucina încercînd să-mi amintesc și să uit să-mi amintesc... nu mă iubea nimeni pe-atunci cum să iubești o mogîldeață care ca o căpușă ți s-a înfipt în pîntec lustruindu-l pe dinăuntru sfîșiindu-l de durerea striatei lumini? cum să iubești o închegare de carne un amestec de limfă și piei străvezii care, iată, își usucă saliva pe sînul
Poezii by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/16297_a_17622]
-
Lenuș, de era minoră... Pormă... pormă veneam cu Dan Mititelu, pe Copou, spre casă... Dan îmi dăruise o geacă și o cămașă faină, mai trebuia să-mi cumpăr blugi și mi-aș fi schimbat look-ul, să o nenorocesc pe mogîldeața aia cu ochi verzi cît farfuria, să cadă lată... mă gîndeam că ea habar n-are de povești de astea... de primăvară... cu securitatea... și e bine că nu știe... eu încă n-am scăpat de obsesie... mi se face
Poveste de primăvară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12717_a_14042]
-
se adresează de fiecare dată mamei): "Angelo, dacă aș putea eu să dau timpu-napoi!..." Are un mod special de-a vorbi: cuvintele ei sunt cumva lăcrimoase, parcă lichide, curg cum curge pârâiașul sau apa pe caldarâm, când plouă torențial. Eu, mogâldeață, sunt de față, cu urechile pâlnie, se varsă în mintea mea cuvintele sale și încep să lucreze, mă străduiesc copilărește să le înțeleg și nu prea izbutesc. Cum vine asta, să dai timpu-napoi? Adică să-l dai așa cum înapoiezi la
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
ministru, o să fie o calamitate, nici mai prost și nici mai breaz decât toți învârtiții aștia politici cărora le-ar sta mai bine în spitale decât în ministere! -Ai venit, tanti Adina, să mă iei? Cristina, dulcica de ea, o mogâldeață isteață foc, cu cine-o semăna, Doamne, că doar nu cu mă-sa, zurlia de Violeta, care schimbă acum niște euro printr-un port din Cipru și nici măcar nu-i pasă că lu' asta mică îi trebuie ghetuțe de primăvară
MAFALDA by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/11750_a_13075]
-
Emil Brumaru Și sunînd dînsa la torcofon... tăcînd chitic, nespunînd cine e" da" eu știam, bănuiam, speram, o și vedeam" subțire, cu ochii mai mari decît capul" un soi de mogîldeață extraterestră ratăcită pe palier, neobișnuită cu liftul (se avînta, brusc, în sus, nu pe scări, ci prin spațiul gol, liber, durînd-o-n cot de gravitație" un salt vertical și" țup! în fața ușii), cam năucită la aterizare, gingaș zgîriind tăblia de lemn
Băi, să nu mori, că te omor! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12697_a_14022]
-
Umflați și greu de îndoit, ocupau mai mult loc și gropile, pe lângă că pământul era lipicios, trebuiau făcute mai largi.” Sau, un alt fragment în care vizualizarea ororilor e impresionantă și tragică: „Convoiul lor era format mai curând din niște mogâldețe. Păreau ușoare în bătaia vântului, un stol de păsări căzătoare (sic!), nu o înșiruire de oameni. Fotografiile făcute de călătorii străini care au reușit să se apropie de convoaie ori să-i fotografieze, în urmă, pe cei rămași neputincioși la
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
În clipa următoare crezu că o să leșine, se sprijini de perete și își lasă doar trupul să alunece în jos, pana șezu pe covor. Din spatele canapelei, de sub masă și din coridorul întunecos ce ducea spre bucătărie apărură vreo douăzeci de mogâldețe, niște copii bătrânicioși ai fi spus, unii cu trăsături mongoloide, alții cu gura strâmba și ticuri nervoase oribile. Nu păreau agresivi, dar numai spectacolul lor sinistru o făcu, de data asta, să își piardă cunoștință cu adevarat. Când se trezi
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]