259 matches
-
într-adevăr, să "stea". 15 Gosseyn spuse: - Ai ajuns departe, domnule Blayney, de când ne-am întâlnit ultima oară. Prim-ministru și comandant-șef al formelor armate. Nu primi un răspuns imediat. Bărbatul care-l privea de sus avea o expresie mohorâtă pe fața netedă, cu o undă de nedumerire. Blayney părea mai în vârstă decât îl amintea memoria Gosseyn pentru Gosseyn Trei. Și trupul, care fusese mai solid, era mai suplu. De parcă mai multe mese fuseseră sărite sau poate avusese loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
se înălță la Răsărit cel de-al doilea soare, mai micuț, un glob palid. Apoi o vreme se încălzi, pe urmă se răci iarăși, cînd se ascunse îndărătul orizontului soarele mai mare și se așternu "noaptea". Era ca o zi mohorîtă pe Pămînt, cu o fantomă a soarelui ițindu-se printre norii grei, numai că cerul nu era înnourat și nu avea umiditatea și zăpușeala unei zile închise. Simțea adieri de vînt. Se înălță și al treilea soare, dar era atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
revenit” ceea ce ea își dorea foarte mult „ce are să-i spună”, ea nu-l cunoștea, nu mai vorbise niciodată cu el. Renunță la acest gând, rugându-se ca cineva să-i aducă vestea cea bună despre el. Era o dimineață mohorâtă cu ceață deasă, picau ultimele frunze, căzând câte una pe capota trabantului, făcând-o să tresară, cuprinsă fiind de gânduri sumbre. Ce surprize îți face viața, se gândi ea, așa într-un moment să fiu smulsă din carapacea mea, unde
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
un râset mâhnit. — Al dracului de original, știu. Am cumpărat locul ăla în noiembrie, anul trecut, chiar când începuse să se facă frig. Am fost întotdeauna anti-Hamptons, probabil că nu te miră ce spun, dar locul ăsta era altfel: era mohorât, izolat, locul ideal în care să mă încui cu un calculator și nimic altceva. Nu vedeam țipenie de om zile la rând, când — zbang! — apare și soarele o fracțiune de secundă în luna mai și tot Upper East Side năvălește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
erai sus. N-am putut să-l alung fără să-i dau măcar o coajă de pâine, interveni iute Charlot. Prea ar fi fost inuman. A plecat pe ușa din spate. Thérèse își îndreptă privirea spre fereastră și spre vremea mohorâtă de afară. Se auzea cum rafalele de ploaie bat în ziduri, în ferestre și cum se scurge apa din streșini. Pe o astfel de vreme nici o ființă omenească n-ar trebui să stea sub cerul liber, își spuse el, grozav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
a întrebat Chris. —Sunt așa de ghinionistă, am răspuns eu ocolind întrebarea. O nouă recoltă de lacrimi mi-a invadat obrajii. Nu mi se întâmplă decât nenorociri. înțelegi ce vreau să spun? Chris a dat din cap. Fața îi era mohorâtă. într-un fel care mă îngrijora. Oare îl plictisisem? Pe moment, am avut convingerea că știa că nu spusesem adevărul în legătură cu minciunile lui Luke. Din senin, Chris și-a tras scaunul mai aproape de al meu. Am tresărit din cauza mișcării aceleia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Philomena? Din cauza pariurilor la cursele de cai? Alte chicote forțate, care puteau să-ți provoace o criză de hernie. Se comportau de parc-ar fi fost la un cocteil. Davy, cartoforul, stătea la celălalt capăt al mesei. Am văzut expresia mohorâtă de pe fața lui și am simțit cum mă cuprinde dorința de a-l proteja. —Fiul nostru e aici, a spus Philomena. Unde s-a dus? Christopher? Clar: e mama lui Chris. Ce bine! Nu era nimic rău dacă părinții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
catastrofa definitivă pentru mine?”, tot rostea dânsul în gând. Pe scurt, se găsea într-o stare sufletească complicată. Până și de Sfânta Slujbă, la care tocmai participase, era dezamăgit și scârbit în suflet. Aceasta mai tare îl plictisise și îl mohorâse, neputând trezi în el absolut nimic sfânt și nobil. „La problemele pe care le am eu, oare de biserică îmi arde mie acum?!”, exclamă cu amar în sinea sa. Și totuși, fusese ceva anume, ceva care se poate spune că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Există cluburi unde, pe aparate speciale, cei ce doresc să slăbească merg, transpirând, multe mile (în timp ce sub picioarele lor o bandă rulantă se învîrte în sens invers), dar domnia cantității își spune cuvântul, observ. Din fericire, cerul nu mai e mohorât de ploaie, ca ieri. E senin, luminos, ceea ce mă ajută să fiu mai relaxat. Silver Spring, la amiază Nick m-a așteptat la aeroport, cu mașina. În drum spre Silver Spring (lîngă Washington), unde locuiește, ara descoperit că avem multe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dintre unchi și nepot fusese mult mai caldă decât aceea dintre senior și vasal. Dar tocmai această intimitate erodase autoritatea și respectul din sânul relației, care lipseau acum, cu desăvârșire. În dimineața aceea, Katsuie abia își mai putea stăpâni expresia mohorâtă de pe chip. Era o senzație acută de nervozitate. În noaptea trecută, nu dormise deloc. După ce-i ordonase lui Genba să-l atace pe Hideyoshi care fugea, Katsuie așteptase până în zori raportul care să risipească întunecimea ce-i cuprinsese inima. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se pare, vremuri grele. Dar de ce vremuri grele? Nimeni nu se gândea la vremuri. Deocamdată nu erau decât zile. Joi, vineri. Și sâmbătă. Ora șapte dimineața, ora opt, ora nouă, ora amiezii. Toate se precipitau. Nu conta că cerul era mohorât în drum către Teatrul Popular cât era strada Luca Elefterescu de lungă. Din holul teatrului, Lucian se trezea poftit să intre, împreună cu mama, pentru prima oară pe o ușă laterală, nu pe ușa din fund, ca de fiecare dată când
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe povârniș în jos, lăsând iarăși descoperită acea gură de foc care le stătea în calea victoriei... Pentru câteva clipe s-a lăsat liniștea... Și în sală la fel... Deasupra întinderii înzăpezite se înălța un cer mohorât și totul era mohorât în jur. Urmau asaltul general asupra colinei, entuziasm și urale... Alte umbre s-au perindat apoi pe ecran, în prim-plan sau în depărtare. Gestul de sacrificiu al eroului îl fascina și îl revolta, dar în același timp îl scotea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cunoscute - era un aspru oraș artificial construit pentru război. Inginerii militari îl înconjuraseră cu ziduri solide, îl dotaseră cu bombarde și catapulte plasate pe povârnișuri, îl izolaseră printr-un șanț exterior, îl întăriseră cu turnuri de apărare. Într-o zi mohorâtă de iarnă din timpul domniei lui Tiberius, micul Gajus Caesar se cățără, urcând pe lungile scări de lemn, până în turnul pătrat ce domina partea de apus. Dincolo de șanțul de apărare curgeau, puternice și calme, apele de culoarea fierului ale unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
corăbii, să merg din port în port... Zâmbea. Bătrânul se îndepărtă scârbit, căci tânărul de șaptesprezece ani, nepot de împărați, era prins de un vis mărunt, care părea să fie cea mai mare speranță a sa. Manuscrisele autografe În zilele mohorâte de februarie, tânărul Gajus descoperi că pe raftul din mijloc, în spatele unor gratii, asemenea unor obiecte de preț, se aflau scrierile autografe ale lui Octavianus Augustus. Fu cuprins de o emoție puternică, de parcă acea umbră imensă ar fi intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
el, Virgil, fusese prietenul lui cel mai bun de pe acele meleaguri și-i dăruise generos o damigeană mare cât toate zilele, plină ochi cu zaibăr oțetit, foarte bun însă, după cum îl asigurase el, de consumat fiert cu zahăr în zilele mohorâte de toamnă: scotea orice gripă, guturai sau răceală în mod garantat! Partea proastă, strecurase Virgil drept obiecție, dar cu multă delicatețe, ca să nu se creadă cumva că avea prostul obicei de a se uita în gura cailor primiți în dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
manipulant nou, care nu cunoaște bine traseul!... Răspunsul în doi peri al celuilalt i se păru destul de nelalocul lui, dar nu mai comentă nimic. Traversară bulevardul și o luară împreună înapoi, spre universitate. În loc sa se mai lumineze, cerul se mohorâse și mai tare și totul de jur împrejur era învăluit într-o ceață alburie și înecăcioasă. Am făcut-o pe mahmurul, ca să nu se prindă cineva unde mergem..., se porni Călin Moraru să-i explice și, scoțând din buzunar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ianuarie - a șaptea lună. Simbolul jumătății perioadei. Crăciunul venise și trecuse, cu biata mea mamă așezată pe canapea, lângă mine, privindu-mă cum lucrez... la fel se întâmplase și cu Anul Nou. Programul de vacanță al lui Randall fusese la fel de mohorât, dar reușise să se rupă și să bea o cafea cu mine și cu mama. Nu avusesem prea mult timp, dar măcar mama ajunsese să-l cunoască. I s-a părut că e un băiat bun. Îmi dădeam seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
scurta listă cu persoane în legătură cu care n-aș fi avut nimic de obiectat dac-ar fi fost parașutate direct în centrul Mogadishu-lui. — Phil! am exclamat, când m-am lovit de el, luând colțul spre biroul lui Vivian. Phil era destul de mohorât. În ultima vreme nu ne mai prea văzusem. și el, ca și mine, fusese ocupat până peste cap cu niște cărți foarte mari. — Eu aș evita să mă duc acolo. Asta dacă nu trebuie neapărat să te duci, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de Ruti. Nimeni nu-și amintea s-o fi văzut pe undeva. Pe vremea aia, tristețea o făcea aproape invizibilă. M-am dus în vârful dealului unde fusesem atât de fericită cu câteva luni în urmă, dar acum cerul era mohorât și pământul avea o culoare gri murdar. M-am uitat în zare și n-am văzut pe nimeni. M-am dus apoi până la fântână, dar nici acolo nu era nimeni. M-am urcat chiar într-un copac de la marginea pășunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și Îndreptându-l spre cea mai apropiată bancă, fiindcă subiectul părea prea grav pentru o conversație purtată din mers. Cred că știu la ce te referi. Mi-a vorbit cineva despre ghinionul tău Îngrozitor, atât de crud. Du Maurier Înclină mohorât din cap. O umbră urâtă i se așternuse pe chip În timp ce retrăia clipa aceea. Chiar și Chang, observând că cei doi se așezaseră, se Întoarse săltând din tufa pe care o investiga și se Întinse la picioarele stăpânului, privind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fost treabă serioasă. Ne-am reîntîlnit cu Cabrera Într-o cameră aflată de cealaltă parte a palierului. Ușa dispăruse, suptă În văzduhul noptatic de un vîrtej de combustibil În flăcări. — Asta era camera nepoatei, Anne Hollinger, ne explică inspectorul, privind mohorît la carcasa golită de conținut. Continuă să vorbească pe un ton mai coborît; Îi dispăruse aerul de conferențiar la academia de poliție și părea că experiența vizitării acestor Încăperi ale morții Îl secase de puteri la fel ca pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
discuție despre dezastrele care li s-au întâmplat altora. — Partea bună, intervenii eu, este că toată lumea e alături de ea și o cocoloșește. Thierry și Sally sunt pe post de îngeri păzitori. Și MM a încurajat-o foarte mult. Hugo se mohorî. — Frecție la piciorul de lemn, zise el, te asigur că după incidentul ăla pe mine nu mă mai bagă nimeni în nici un ham, cât oi trăi. Oricum n-aveam eu încredere în drăciile alea, dar acum am un motiv cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Cu puțin înainte de condoleanțele din a patruzecea zi de doliu, am fost chemat de urgență la palat. Sultanul tocmai se întorcea din noua sa campanie de vară împotriva portughezilor și, cu toate că nu înregistrase vreun eșec, nu-mi prea explicam expresia mohorâtă de pe chipurile care m-au întâmpinat de îndată ce trecusem de poarta principală. Monarhul nu mi-a arătat nici o ostilitate, însă primirea sa a fost lipsită de căldură, iar vocea îi era gravă: — Ai solicitat acum doi ani iertarea pentru cumnatul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
regulă pe care o respecta mama. „Vot zapomni“ (ține minte)“, spunea ea pe un ton conspirativ când Îmi atrăgea atenția asupra cutărui sau cutărui lucru frumos de la Vira - o ciocârlie avântându-se spre cerul ca laptele covăsit al unei zile mohorâte de primăvară, fulgere fotografiind noaptea, un pâlc de copaci, paleta frunzelor de arțar pe nisipul cafeniu, urmele palmate ale picioarelor unei păsări mici pe zăpada proaspătă. Ca și cum ar fi simțit că peste câțiva ani partea tangibilă a lumii ei va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
scrisului, în băut și deznădejdi de tot felul, iată că poate veni simplu, din sentimentul că, din cuvintele ordonate de tine, înțelesurile se revarsă umplând cu apă vie vasul care ești. Scriu ca și cum aș constata că afară e o zi mohorâtă de toamnă. Scriu nu spre a dezvălui ceva, cum credeam cândva, ci spre a mă construi pe mine, spre a umple cu duh vasul meu și, de ce nu, ca într-o ascultare a lui Dumnezeu. Dacă voi reuși ca măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]