978 matches
-
jaluzelele și am deschis fereastra de la balcon. Bucătăria era amenajată în exteriorul apartamentului, ca o extindere în balconul construit la parterul blocului. Stelele străluceau pe cer, iar adierea vântului răsfirată printre crengile celor două exemplare de tuia din fața ferestrei, era molcomă și mângâietoare. Simțeam că se prefigura un cer senin și o zi plăcută, pentru că nu se auzea zgomotul valurilor sparte de diguri și urma să fie o mare liniștită și plăcută pentru pescuitul din barcă. În cele câteva minute disponibile
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
mai auzeau muzica discotecilor din Venus. În larg, navele militare își mai etalau becurile de veghe la puntea de comandă. Din când în când, se auzea țipătul unui cormoran rătăcit de cârd. Ca o muzică în surdină, percepeam clipocitul valurilor molcome ce se loveau de barcă. Un guvid trăgea furios de nailonul voltei. Cu mișcări repezi l-am scos din apă și l-am aruncat în minciogul larg, fixat de strapazanul bărcii. Încet, încet, creștea greutatea capturată și minciogul se afunda
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
a îndreptat iar spre acel perete rece, insensibil; tocmai ieșea delicată făptura cu surâs cald pe buze.I s-a adresat: -E deja în salon, nu mai e nevoie de oxigen.. În salon era liniște și cald. Copilul ei dormea molcom, iar respirația aproape se domolise. Era dimineață, în fereastră crengile unor plopi fremătători se loveau ritmic, iar în văzduh se răspândeau caierele albe depanate de acești copaci triști. Caierele, aceste scame rupte, îi făceau rău copilului ei. Cu fruntea lipită
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
în care steblele de crizanteme fascinau ochiul avid al iubitorului de frumos, m-au făcut să iau aminte la cele câteva damigene ce-mi spuneau discret: „Mustul ghiurghiuliu s-a înăsprit și-i bun cu o pastramă pregătită la flacăra molcomă a cărbunilor de prun, iar un lăutar vestit, mângâind vioara, îndemnă tot omul să petreacă: „Bun e mustul și înțepă,/ E ca gura de fecioară... / N-aș mai bea un strop de apă-/ De m-ai picura cu ceară!” Ce
CRIZANTEMA DE AUR 2014 – TÂRGOVIŞTE – MI-E ATÂT DE DOR DE TINE, TOAMNA! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384108_a_385437]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > REGINA MUZICII Autor: Ciprian Antoche Publicat în: Ediția nr. 2232 din 09 februarie 2017 Toate Articolele Autorului REGINA MUZICII Regina muzicii frumoase ești cânturi de zeiță Reverși suave strune din portu-ți de crăiță, Arcușul tău cel molcom tresare din baladă Și plânge peste doine, ce-n triluri ți se scaldă. Răsunetul de coarde sub apriga cântare Trezește codrul verde și valul spart în mare, Cotloanele de munți și-ntinsul de câmpii, Adânc de văi zbârcite și florile
REGINA MUZICII de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383401_a_384730]
-
rânduri în viața-mi de avânt.... XI. REGINA MUZICII, de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2232 din 09 februarie 2017. REGINA MUZICII Regina muzicii frumoase ești cânturi de zeiță Reverși suave strune din portu-ți de crăiță, Arcușul tău cel molcom tresare din baladă Și plânge peste doine, ce-n triluri ți se scaldă. Răsunetul de coarde sub apriga cântare Trezește codrul verde și valul spart în mare, Cotloanele de munți și-ntinsul de câmpii, Adânc de văi zbârcite și florile
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
în timpul ce-a rămas, Ridici săli în picioare prin ropot de aplauze Ce lungă odă-ți cântă, prelunge făr' de ... Citește mai mult REGINA MUZICIIRegina muzicii frumoase ești cânturi de zeițăReverși suave strune din portu-ți de crăiță,Arcușul tău cel molcom tresare din baladăși plânge peste doine, ce-n triluri ți se scaldă.Răsunetul de coarde sub apriga cântareTrezește codrul verde și valul spart în mare,Cotloanele de munți și-ntinsul de câmpii,Adânc de văi zbârcite și florile zglobii.Ecouri
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
ani de căsnicie fericită subiectele de conversație nu au secat. Ne retragem în biroul mic, cu fotografii de familie pe perete, care îi evocă pe cei ce nu mai sunt și afirmă prezența nepoților și a primei strănepoate. Cu vocea molcomă și domoală, Tomi descrie, analizează și pune în scenă întâmplări de demult, cu acuitate, inteligență și umor, prin prisma înțeleptului care a văzut și a înțeles multe. *** Tomi LASZLO: Am să-ți fac autobiografia mea, în principal din perspectiva apartenenței
DIALOG CU TOMI LASZLO (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383469_a_384798]
-
simplu m-a surprins cu frumusețea povestirii. Pe măsura răsfoirii, mi-a dispărut oboseala și m-am apucat temeinic de citit. Doamne, aveam în mână o carte deosebit de interesantă!! Simțeam că respir acel aer revigorant de la munte. Scriitura romanului curgea molcom cu metafore simple și calde, care-mi răcoreau simțirea. Povestea mă purta lin pe meleaguri ardelene, zugrăvind mirifice peisaje năsăudene, cu minunații oameni ai acelor locuri, cvazianonimi, în modestia cărora, nedisimulată, strălucește acea valoare morală și spirituală a neamului nostru
MODELE DE VIAŢĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383045_a_384374]
-
cu toartă, De care mă atârn în vis, Cotrobăind prin paradis Minunea unui curcubeu, Descoperită de un zeu, Devine-n vis realitate, Pentru o mie de păcate, Desăvârșite într-o doară, Fără vreo limită precară, Secretizată de amurg, Sub norii molcomi, care curg Spre ziua zilelor dintâi, Spre ora-n care tu rămâi Atât de mut și de miop, La soarele-n caleidoscop. 19 august-25 septembrie 2016, Constanța Sursa foto: #Lady in #Red 27 - #Emerico #Imre #Toth #Style #MistyRose #ArsMuriendi #literatura
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
cerului cu toartă,De care mă atârn în vis,Cotrobăind prin paradisMinunea unui curcubeu,Descoperită de un zeu,Devine-n vis realitate,Pentru o mie de păcate,Desăvârșite într-o doară,Fără vreo limită precară,Secretizată de amurg,Sub norii molcomi, care curgSpre ziua zilelor dintâi,Spre ora-n care tu rămâiAtât de mut și de miop,La soarele-n caleidoscop.19 august-25 septembrie 2016, ConstanțaSursa foto:#Lady in #Red 27 - #Emerico #Imre #Toth#Style #MistyRose#ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii... XXI
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
succesul. Doresc colegilor mei să-și construiască în continuare cu creativitate și inspirație drumul spre noi performanțe și să rămână fideli sloganului mereu aproape. La mulți ani! Cu mult drag, echipa Antena 1 Moldova. Cum e portul pe la noi, ajungem molcom acasă, în Transilvania. La Brașov, e tot despre NOI, și-ar face bine să fie așa: Astăzi este cu și despre voi, Antena 1 Transilvania. Acum la ceas aniversar vă doresc să aveți sănătate, să râdeți în fiecare zi, să
Antena 1 Transilvania: ÎN TULBURĂTOAREA EXPEDIŢIE A CONTEMPORANEITĂŢII [Corola-blog/BlogPost/92440_a_93732]
-
Petroiu părerea. - Firește, îi răspund, Moș Poveste nu se dezminte, e și el un ales om de duh!... Moș Poveste era porecla cu care se alesese Todoran, încă pe când mă mai aflam la facultate, grație sfătoșeniei lui și a vorbirii molcome, cu infime variații de tonalitate. În sine îmi spuneam însă că nu era deloc improbabil ca această anecdotă, cu jocul ei amuzant de cuvinte, intrată mai târziu în folclorul timișorean, să fie și ea, de fapt, ca destule altele, rodul
ŞĂGALNICUL DELIU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383138_a_384467]
-
fel ca florile în glastra. Rânjiți ai lor dinți se vădeau, / De parcă vesele râdeau Privind afară-ndepărtare, / Să vadă capra când apare. Cu sânge, lupul a mânjit / Pereți-apoi, căci a voit, Caprei, pe lângă necaz mare, / Să-i facă multă supărare. Molcom ca peștele tăcea / Iedul cel mic și-n horn ședea, Că frica îl încremenise / Și parcă sufletu-i pierise. Lupul văzând că nu-i nimic / În casă, să-și mai prindă-un pic Foamea, a stat ce a mai stat
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
și că a trecut iarna. În semn de mulțumire pentru mândrul soare, care i-a mângâiat călduros crengile în vremurile grele, pădurea a înflorit. Iar florile au răspândit în jur miresme bogate și amețitoare. Noapte de noapte, sub adierea vântului molcom de primăvară, pă durea salută prietenește luna, amica sa de-o viață. O prietenă fidelă care nu lipsește de la nicio întâlnire, o ascultă și o înțelege. Deși nu pare, pădurea este asemenea nouă, oamenilor. Dacă petreci mult timp cu ea
Dor. In: ANTOLOGIE:poezie by Simona Antoniac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_657]
-
iapa lui. Stai bine, drăguță? - întrebă spătarul — îhî - făcu Cosette, domolită. — Atunci, spre Moldova! - spuse spătarul, dând bice tustrei cailor. Episodul 71 IASSY ET SES HABITANTS VĂ LEATO ȘAPTE MII ȘI CEVA Dacă neobositului călător îi șade bine cu drumul, molcomului „povestitor îi șade bine cu șezutul. Ca atare, nu vom mai urmări peripețiile pline de neprevăzut ale vioilor călugări Metodiu și Iovănuț pe drumul lor spre Cetatea de Scaun a Moldovei, ci, așezați undeva la umbră pe dealul Copoului, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
paisprezece ani asistă impasibil la ivirea semnelor bărbătești pe trupul său deșirat, știind prea bine că nu cu ele va răzbi în viață. Și pe când primele fire de păr îi apărură gâdilându-i buza de sus, traduse într-o moldovenească molcomă primul cânt din Iliada. La șaptesprezece ani, tatăl său, bătrânul acum boier Stoenescu, îl trimise cu un răsuflet ușurat și cu o pungă bine burdușită de bani la Padova, unde mai mulți ani la rând dunăreanul Radu Stoenescu, stârni uimirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
roșii ai berleibeiului Rumeliei ascunși degrabă în sobă, căci venise pe neașteptate Hadjin-Pașa, rânjind tâmp în cadrul ușii cu un calup de halva în brațe. Toate rămăseseră însă în urmă, căci ea fugise de două luni din Stambul, cu moldovenii ăștia molcomi, oameni de treabă, nimic de zis, dar cărora, din câte vedea ea, nu le stătea capul decât la politichie. Cu vreo cinci nopți înainte de a ajunge aici la conac, pe când dormeau într-o poieniță în fân, ea se sculase tiptil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fără identitate. „Trei pași la stînga binișor și alți trei pași la dreapta lor“ epopeile noastre, un Ulisse cu cobilița pe umeri Îmi parcurge cu picioarele goale memoria. Se răcește cafeaua de atîta liniște. El doarme. Îl duce o apă molcomă printre maluri de ferigă și maghiran. O dimineață de luni poate să fie orice; un ziar, o pîine, un aviz de plată, o sonerie. Na, că sună. Blestemat gîndul ăsta care cheamă din ce În ce mai des Întîmplarea. — Imediat, doamna Oprișan, o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și răcnetele generale. CÎțiva copii de pripas stau pe margine scobindu-se În nas și se holbează la micii aburinzi, Înșirați pe frunzele late de bostan. Spre seară, cînd lumina se opacizează și vocile se istovesc În răgușeală, o briză molcomă trezește rumoarea tufișurilor din jur. Micile viețuitoare Încep să-și scoată capetele de sub rădăcinile jilave, acolo În luminișul răcoros, unde hoitul cîinelui se umflă În voie de mai bine de o săptămînă, scăldat În miasmele dulci ale zemurilor lui eliberate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pământ ghiocei și violete. Peste tot domnea liniștea din neliniște, ca și cum nimic nu se întâmplase. Deși apa lacului ajunsese până la bârnele podului vechi, cel cu picturi medievale unde moartea hoinărea deghizată în toate evenimentele vieții. Am fixat valurile liniștite, clipocitul molcom mă amețea. La un moment dat, am văzut în apă fața tumefiată a soțului meu, aducând cu fața lui Mikael când încerca să iasă din apă cu gura larg deschisă. Alte chipuri trecătoare se prezentau, vrând să contribuie la formarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Soniei, însoțite de un bilețel în care mă ruga să ne întâlnim chiar în seara aceea. 4 Spre seară, ploaia a stat. Felinarele aprinse se oglindeau ca în niște lacuri negre în trotuarele și în asfaltul umed. Candelabrele gigantice zumzăiau molcom lângă statuia de granit a lui Gogol. Dar globurile lăptoase, învelite în plase de sârmă, care se ridicau în capul acestor catarge de fontă nu-și prea trimiteau lumina în jos ci clipeau, ici și colo în masa întunecată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
calculat de a-și spori propria demnitate, flatându-i pe oamenii pe care-i slujește. În ultimele luni, m-am simțit tot mai des cotropit de tristețe. Uneori rămân îndelung în fața geamului, trăgând dintr-o țigară din care se ridică molcom un fum albastru-albastru și încercând să număr cărămizile din zidul casei vecine. Dacă e seară, sting lumina. Împreună cu lumina dispare și imaginea camerei reflectate în geam; după asta, mă apropii de fereastră și, cu capul lăsat pe spate, privesc atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dintr-o curbă strânsă. Vasilică dădu din cap și acționă maneta de pornire a ștergătoarelor ca să înlăture mizeria ce acoperise parbrizul. Viteza scăzu numai cât să redreseze mașina, după care apăsă din nou accelerația. Măi oltene, tu ești turc? rosti molcom Mureșan care stătea alături de șofer. N-ai auzit ce a spus șeful? Mergi mai domol! Vrei să ne nenorocești? Unde te grăbești așa? Agentul șef se ținea crispat cu mâna de mânerul de deasupra portierei și nu-și desprindea privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cămașa albă cu mâneci largi, avea un pieptar cenușiu brodat pe margini. Liniște! țipă Maricel, cu o voce tunătoare pe care n-ai fi bănuit că o are. Tăceți din gură, că deranjați ceilalți clienți! adăugă el, cu glas mai molcom de astă dată. Deși stătea cu spatele la el, Cristian Toma ar fi putut să jure că Maricel făcuse un semn cu capul spre el, atrăgându-le țiganilor atenția că nu e bine să-l deranjeze pe domnul inspector de la poliție. Larma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]