342 matches
-
vechime. Iată ce scria În anii 1630 călugărul italian Niccolo Barsi, după două călătorii prin Moldova : „Pe vremea domnilor de odinioară, dacă un moldovean s-ar fi căsătorit cu o catolică sau un catolic s-ar fi Însurat cu o moldoveancă, domnul Îndată poruncea să i se pună pe cap un cerc de aramă Înroșit În foc și deci Îl omora În felul acesta” <endnote id="(655, p. 79)"/>. Nu doar legile nescrise și vechile pravile din secolele XVII-XIX interziceau căsătoriile
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
id="(377, p. 141 ; 737, p. 138 ; 744, p. 27)"/>. Apropo de ultimele fragmente de lirică populară, să nu uităm că, În 1743, În cadrul reformelor instaurate de domnitorul fanariot Constantin Mavrocordat, s-a hotărât printre altele ca „femei cârciumărițe, precum moldovence așa și jidoavce”, să nu mai aibă voie să vândă băutură, „nici la târg, nici la țară”, pentru că „s-au cunoscut că pricinuesc multe lucruri fără de cale, fiind Într-adins femei și fete tinere”. Comentând această „poruncă domnească”, un cronicar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fiecare ține un număr oarecare de femei, gata oricând să joace și să cânte la cel dintâi semn al clienților” <endnote id="(363, p. 171)"/>. Așa cum am văzut, Încă din 1743 domnitorul Constantin Mavrocordat a interzis ca „femei cârciumărițe, precum moldovence așa și jidoavce”, să mai vândă băutură, pentru că „s-au cunoscut că pricinuesc multe lucruri fără de cale, fiind Într-adins femei și fete tinere”. În folclorul polonez apare foarte adesea imaginea soției cârciumarului evreu, pe care o cheamă, de regulă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de greu de prins în cuvinte, de contact cu „pulsul sacrului”, sunt aici, unde bate inima faptului religios. Intru și în interiorul Catedralei, plină și de ea de foșnet, de activitate. Observație directă, rapidă : parcă și mai multe cupluri mixte, ea moldoveancă, el spaniol sau italian, cu vârsta cuprinsă între 40 și 60 de ani. Bărbații sunt aduși aici „special” pentru hram, sărbătoare, Biserică, pentru a se obișnui prin priză directă cu alteritatea soției mult mai tinere decât ei cu „exotica” Ortodoxie
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
scris pe o cruce improvizată " Aici odihnește Costică Cotiugă. Dumnezeu să-l ierte". Așa a decis prostimea locului. Noi, cei mai deștepți, avem o poveste mai aproape de adevăr. Roșcatul acesta era urmașul urmașilor, urmașilor unui copil din flori al unei moldovence. Fata a iubit un viking, fiu al lui Erik Cel Roșu. Prin urmare, era și el os împărătesc, ca și domnul Limbric (p. 214). Prostia cu pantalonii a fost cauzată probabil de faptul ca bietul om i-a cumpărat dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și făcea copiii cu soțul său Gheorghe mai ușor ca pe găluște. Nici o muiere româncă nu avea îndemînarea Minei, de fapt Hermina pe nemțește, la făcut treabă. De fapt ce făcea nemțoaica într-o zi nu puteau face nici zece moldovence din cele mai harnice în același timp. În casa "boanghinei'', cum o porecleau românii, totul era aranjat de așa manieră încît să poată fi la îndemînă în caz de nevoie. Româncele pierdeau peste 60% din timp căutînd tot felul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
au întemeiat Valea Adîncă. Primul Limbric care a venit și s-a împămîntenit acolo nu purta acest nume. Îl chema Limbrich. Acesta era fiul vikingului Limbrich, odrasla unui rege viking. Odrasla aceasta, în trecere pe la noi, a iubit o fată moldoveancă, frumoasă de-i mergea vestea. Numele acestuia, mare nobil, venea de la cuvintele limb = odraslă și rich = bogat, generos. Deci, era Odrasla Bogată, probabil urmașul unui rege viking, care era și generoasă pe deasupra. Odrasla asta s-a îndrăgostit, după cum am spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-i mergea vestea. Numele acestuia, mare nobil, venea de la cuvintele limb = odraslă și rich = bogat, generos. Deci, era Odrasla Bogată, probabil urmașul unui rege viking, care era și generoasă pe deasupra. Odrasla asta s-a îndrăgostit, după cum am spus, de o moldoveancă foc de frumoasă și a lăsat-o cu un Limbrich în burtă. Apoi și-a văzut de drum. Moldovenii analfabeți l-au numit Limbric pe această odraslă regală, nobilă. Toader era ultimul Limbric din faimoasa familie, care a pus osul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dezamăgit la culme, le povesteam celor de acolo: Am mers jumătate de țară, am fost pe Transfăgărășan, și n-am cum mă- ntoarce la Roman, nu-i incredibil?!”. O vânzătoare care asculta atentă, mă salvă: "Stați așa, și eu sunt moldoveancă, din Botoșani, de unde se pune harta-n cui!”. A căutat prin câteva cutii și a găsit bilele. După ce împreună cu Mircea am montat bicicleta, eram nehotărât: era târziu, trebuia să dorm undeva și știam că nu erau camere libere, nicăieri în
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
pe coamă cu drag și recunoștință. Ridică privirile: Ce-mi stați ca niște curci plouate?! izbucnește el. Am izbândit doar! Să lăsăm morții să-și îngroape morții! Boierii atâta așteptau; se dezlănțuie: Strălucită izbândă!! Strălucită-strălucită, mormăie Ștefan. M-or blăstăma moldovencele de atâta "strălucire", oftează adânc mângâind fruntea calului ce nechează a mulțumire. "Pentru Ștefan!! Pentru Moldova!!" răcnesc vitejii încrucișând spadele într-un mănunchi. Vă mulțămesc vitejilor! Ați luptat bine! O sabie împotriva a trei iatagane... Ne-am descurcat binișor. Sunteți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu poporul Sucevei. Încingem o horă, de la vlădică la opincă. Eu? Ce să caut acolo în cârd cu prostimea? șoptește ea înțepată. Maria, ești "Doamna țării"! șoptește Ștefan cu reproș. Ești "Doamna lor". Trebuie să înveți odată să devii "prima moldoveancă a țării". Știu. Trebuie. Mi-ai mai spus-o... Când intri în horă, joci Doamnă, joci, spune Ștefan cu iritare în glas. Am obosit, Ștefane. Mă doare capul... E ora mea de rugăciune. Îngăduie să mă retrag. Și se ridică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu elan. Turcii... peste patruzeci de mii. Și, dacă-i punem la socoteală și pe cei luați de Dunăre, de Siret... Dumnezeu doar să-i numere. Că veniseră apele mari, cu sloiuri. Ștefan, întors cu spatele, bolborosește: M-or blăstăma moldovencele... Cuvintele lui sunt luate în volbura fulgilor de zăpadă. Închide fereastra, se întoarce și continuă: Ne veselim... Să recunoaștem: ne bucurăm că n-am dat ortu' popii, spune el zâmbind ironic. Pentru cei ce-au căzut acolo, am făcut mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
strigă boierii înferbântați. Dăm de belea cu ale noastre, mormăie cu spaimă o voce din adunare. Ferice de turci! Halal să le fie! oftează Mihail răzbunându-se pe Cotnarul din ulcică. Mângâie-te, îi alină Ștefan, durerea. Avem cadânele noastre moldovence, har Domnului cu mult și mult mai frumoase. Să lăsăm gluma. Vorba e: ce alegem? Aurul?... Capul? Aurul! se repede Juga cu disperare. Visteria-i goală! Ar fi păcat atâta bănet să se ducă pe Apa Sâmbetei, se căinează Stanciu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în Moldova. "Veni, vidi..." Și-am rămas. În umbra Marelui Ștefan, mi-am găsit limanul. Nicăieri nu m-am simțit mai "acasă" ca lângă moldovenii aiștea "zărghiți" cu inima cât casa. Maria, cu un zâmbet răutăcios: Mai cu osebire, lângă "moldovence"... Țamblac, amenințând-o cu degetul: Afurisito! Și lângă dulcele Cotnar... Să mai încălzești vipera la sân, zâmbește el în barbă... Apoi, m-ai chemat și pe mine. Îi puseseși gând rău lui Ștefan... Îți amintești? În chiar ziua în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
e vorba de muieri, ne pierdem de tot capul. Suntem slabi de înger. Nu putem trăi fără dragoste. Ăsta-i nărav fără leac. Țamblac râde și râsul lui o irită: Lasă că nici cu muierile nu mi-i rușine! Și moldovencele sunt rele de muscă! Dezmățatele! Abia așteaptă să le fulgere Măria-sa c-o privire, c-au și căzut pe spate să le fericească Vodă! Stricate și proaste, minte la ele nici cât la o găină! "Poale lungi și minte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
chiar pe pământ. Iadul și Raiul sunt în noi. Toate acestea și câte încă... Păcat că le prețuim numai când le-am pierdut. "Gaudeamus igitur"! explodează Țamblac. "Carpe diem", fetițo! Ai uitat să pomenești de vița de vie. Și de moldovence ai uitat, zâmbește ea. Răutate mică, o amenință el cu dragoste. Recunosc, "sunt un porc în turma lui Epicur". Tu ai spus-o... Horațiu a spus-o, precizează Țamblac cu tristețe. În viață n-am prea avut parte de bucurie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
două câte două. Le treceau Nistrul... S-au vorbit și... Și s-au aruncat în bulboană, toate odată... toate... Ștefan îl îmbrățișează, îl strânge aproape. Bârsan, cu capul pe umărul Domnului, plânge încetișor, pe înfundate. Într-un târziu, Ștefan șoptește: Moldovencele mele... Voi înălța, acolo pe mal, o troiță. Și pe ea voi scrie, voi săpa cuvintele: "Ați ales libertatea, fetelor!" Bârsan, cu capul în piept, se retrage încet și pleacă. Ștefan se apropie de fereastră. Respiră adânc... Privește luminițele lumânărilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am avea. Muierile... Niște muieri, cam la o sută, în frunte cu o muiere căreia i-o pierit bărbatu' la Podul Înalt ea e căpetenia. Și ce pohtește "căpetenia"? Muierile pohtesc să lupte și ele, în felul lor... Să lupte?! Moldovencele?! se minunează Ștefan. "Om fi și noi, bune la ceva zic ele. Om lega rănile; o fiertură caldă; o mână ce închide ochii celor ce privesc veșnicia; o vorbă bună..." Și mai zic muierile că, la o adică, or pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vorbă bună..." Și mai zic muierile că, la o adică, or pune mâna și pe topoare, că "de când bărbații sunt tot la oaste, la oaste, am prins meșteșug la mânuirea toporului". Ați auzit?! râd ochii lui Ștefan strălucitori de mândrie. Moldovencele mele! A dat strechea și în muieri!... Să li se facă voia! Și muierea aceea, "căpetenia", "Maria Sutașa" să-i fie numele! Popii se adună, muierile se adună, țăranii îi așteptăm să se adune... Dar Mateiaș?... Unde-i falnica armie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fetița lor. Și au izbutit ușor pentrucă nenumăratele licee ale Basarabiei aveau menirea să împlinească rusificarea. Și târgurile se rusificau în bloc. Mai ales liceele de fete gemeau de eleve. Și datorită acestui lucru și astăzi n-auzi pe fetele moldovence vorbind decât rusește. Grigore Alexandrovici își aduce aminte că acum 15 ani a venit pe aici Bobescu cu trupa lui de operetă. Și-ntr-o sară acest actor pribeag a strâns vreo zece flăcăoași moldoveni de prin școlile Sorocei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de maici Răciula, sărăcuța, cu maicile harnice ca niște albine... Maica Evghenia, stareța, bătrâna de 76 de ani, voinică încă. E la această mănăstire de 65 de ani: o viață de om! Povestește năcazurile cu Rușii cu vlădicii rusificatori Maice moldovence. Chiar ea nu știe rusește... Cucurigu petrușog Zolotoi grebușog... La mănăstirea Frumoasa, înființată la 1805. Deslușiri date de un frate care vorbește și scrie pe bune moldovenește. Simion Stratul din Țânțăreni de pe Răut... Stareț un vrednic moldovan Dosoftei Vârlan. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
1954. Am stat de vorbă cu un tânăr candidat din Moldova socialistă Ivan Vasilenco, născut la Pașcani dintr-un tată ucrainian, care n-a vorbit multă vreme românește (originar din Kilia nouă) și o mamă din Vama Bucovinei, Rozalia Iosif, moldoveancă. Copilul a învățat numai limba mamei; a plecat la 1940 la Kilia; a urmat școala rusească după ce urmase câteva clase la școala românească, și a rămas în Republica Socialistă. Se ocupă de problema Alecu Russo. E un băiat cultivat, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fete să-i spue să vie s-o poftească și pe ea la joc. Flăcăul a venit și s-a închinat la scară și cucoana a coborât și a jucat cu el v-o patru jocuri. Da' juca drept ca Moldovencele." Se uitau oamenii cu mare uimire la asemenea lucru, și se gândeau la ce are să se întâmple și-și aduceau aminte că așa a făcut și străbunica cucoanei. "Era amarnică și nu-i era drag bărbatul." În alte părți orășenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
grupuri tehnice; la primărie sunt expuse diplome, mențiuni medalii de la concursurile pe țară, dar și din străinătate. În această ambianță s-a format Eugen Radțibar, născut la 3 martie 1912, tatăl fiind un funcționar modest de origine lituaniană iar mama moldoveancă din neam de mazili cu atestări de pe timpul lui Vodă Petru Rareș. De multe ori, primăvara, Nistrul acoperă o parte din oraș și, după o astfel de catastrofă, elevii unui liceu sunt transferați în orașul Năsăud, unde Eugen a terminat
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
na Djionat, pentru frumoasa inițiativă de a înființa un azil de noapte pentru femei cu numele D-nei Luzghin, inima căreia întotdeauna a bătut și energia căreia a fost cheltuită pentru interesele feministe mai cu seamă în scopul susținerii societății „Basarabeanul”. Moldoveancă prin sânge, rusoaică prin căsătoria a doua, D-na Luzghin a știut să fie loială și cu demnitate a reprezentat femeia din Basarabia în mai multe rânduri. Mulțumesc, de asemenea, doamnelor din societatea de sub conducerea D-nei Djionat pentru inițiativa Congresului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]