233 matches
-
n-am suportat. Acolo nu pătrunde lumina soarelui, numai televiziunea prin satelit. Dar Estrella de Mar cum de-i atît de diferită? Aici cineva tot Întoarce ceasurile să nu se oprească. — Ăsta era Frank. Înainte să vină el, era cam moleșeală pe-aici. — Galerii de artă, teatre, societăți corale. Un consiliu local ales și o forță de poliție voluntară. Or fi și cîțiva care-și bagă-n venă și niște neveste cărora le place să exerseze agățatul, dar locul ăsta Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Iar pe femeie atunci ar fi ucis-o, că i se golise inima, cum ai răsturna o căldare. Și o spaimă pe care nu o știuse niciodată îl apucă. Nu mai dăduse de mult cu șișul. Ucenicul trebuia lovit în moleșeala dragostei. Iar pe ibovnică cu frânghia udă trebuia s-o bată, să-i taie nasul, că fusese necredincioasă. Se liniști pe măsură ce ura lui pentru amândoi fl făcea să se gândească la ce pedeapsă să-i țină, să-i chinuie. Paraschiv
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Am aruncat nemulțumit privirea pe ceasul de la bordul mașinii și iritarea mea a virat subit În stupefacție: arăta exact aceeași oră! Am strivit Între dinți un neacademic ei, drăcia dracului și am respirat adânc, silindu-mă să mă desprind din moleșeala nefirească pe care nici măcar revelația perplexă că dormisem buștean peste patru ceasuri nu izbutea s-o risipească pe deplin. Taciturnul conducea impasibil, dar Îmi supraveghea atent, cu ochii lui ca o imensitate verde, fiecare mișcare În oglinda retrovizoare din interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tir - perforând cu gloanțe de pistol o plăcuță ruginită din pădurile noastre, pe care scria „Vânătoarea interzisă“. Acest Max era un tip plăcut și viguros și de aceea eram surprins când Îl auzeam plângându-se de migrenă și, cuprins de moleșeală, refuza să vină să bată mingea cu mine prin jurul casei sau să ne scăldăm În râu. Acum știu că În vara aceea avea o legătură amoroasă cu o femeie măritată a cărei proprietate se afla la optsprezece kilometri de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
se întâmplă? Dar dacă nu intru? Ar trebui, probabil, să știu. Măcar atâta putere scriitoricească să am. N-o am, din păcate. 7tc "7" Scriu, de la o vreme, din ce în ce mai mult la Bibliotecă. Nu știu ce se întâmplă, dar acasă dorm întruna. O moleșeală pe care doar în vacanțele de student, când veneam acasă după examene, o simțeam. Dormeam atunci zile în șir, într-o amorțire totală. Azi-dimineață, pe la 4.30, m-am trezit și aveam chef să scriu ceva la Pe Bulevard. Despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bronz, apare animalul în lumina razelor de lună ... părul i se distingea fir cu fir. Își mișca încet capul... O forță imensă emana din toată făptura lui. Fata, sub dominația acelei priviri, o ciudată înțepenire simte că o cuprinde. O moleșeală nedeslușită, ca un somn, simte că o doboară. Îl vede rânjind cu colții enormi spre ea... nu mai vede decât rânjetul, un rânjet care cu lăcomie se apropie încet 2-3 pași spre ea... îl vede clar. Înfricoșător de clar. Capu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
jucăuși, neîncrezătoare în acel animal necunoscut, doar ochi, nas și gură, care îi invadase teritoriul. Ascultă. Vântul nu aducea zvon de glasuri omenești, iar soarele, foarte sus, căzând vertical, îi arătă că era ceasul de gaila, când puțini oameni rezistă moleșelii și nevoii de-a trage un pui de somn. își înălță capul, aproape fără să-și miște corpul, și scrută împrejurimile dincolo de stânci. La mai puțin de un kilometru, spre sud, chiar la marginea salinei, zări un vehicul ce slujea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Evident, fericirea nu este discutabilă și binele rămîne bine atîta timp cît este bine... Dar ce înseamnă bine? Binele-bine esențial... adică esențialul. Cine n-ar alege binele? Care e deosebirea între lîncezeală și ardență, comoditate și progres, mediocritate și performanță, moleșeală și energie, insipiditate și intensitate? E diferența între non-existent și existent, motiv pentru care este de preferat ineditul, miraculosul, particularitatea și universalitatea oricărui lucru care există. Ce înseamnă a fi viu? Cu siguranță nu înseamnă răutate și nici nu înseamnă
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ce făcea și lăsa astrului de foc ochiuri printre nori ca să se strecoare spre curtea lui Ionel Ghioc și s-o încălzească aproape continuu. Așezat pe o bancă incomodă, băiatul acesta de un sfert de secol de viață, simțea o moleșeală care îl imobiliza exact la fel cum se întîmplă cu reptilele care se încarcă cu energie de la Soare. Cu ochii închiși, cu creierul total inactiv, Ionel vegeta. Într-un fel, era rupt de realitatea din jurul său și indiferent la foiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și Radu...? Sigur că știe. Deci ai fost violată de tata? Așa și așa. Dana asta ți se potrivește și-i umblă ochișorii ăia în căpșor, mamă, mamă. Ionel a băgat la cap experiența părinților și s-a trezit din moleșeală. În mintea sa avea doar imaginea cu Dana strînsă în menghină și, din acest motiv, sîngele său a dat în clocot. Urmărea activitatea familiei Tureanu și cînd toate s-au potrivit ca la carte, s-a dus la Dana. Intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
că are picioarele de plumb. Ridica piciorul și apoi îl fixa pe asfaltul trotuarului. Se uita de jur împrejur, cu spaimă în ochi și apoi repeta efortul cu celălalt picior. Constata că nu avansează aproape deloc și lipsa de aer, moleșeala care pusese stăpînire pe el, îl panicau. Cred că fac un infarct chiar acum... Ulița era pustie la ora două dimineața și o lumină chioară era oferită de un bec camuflat în frunzișul copacilor. Încercă să strige după un ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
soarele. Fața senină, fruntea limpede, sânii goi și albi, salbe de șerpi încercuind gâtul cald, decupat dintr-un peisaj întunecat și fantastic, de către florentinul acela. Mâna gazdei ștergând, apoi, dintr-o dată pata de praf de pe canapeaua roșie. Celula pușcăriei. Pregătirile, moleșeala captivei și viclenia fantomei, apoi, bucuria de a trăi, fie și în nenorocire, în singurătate. Toate se apropie, în cele din urmă, posibile, aievea, imediate. Casa fastuoasă, întâlnirile subversive, bărbatul stăpânind, din umbră, mișcările oaspeților, atât de ciudați și ei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și o dată sărea tata din pat și venea la / noi: vă scot afară!... și nu / mai mișcam: ne făceam că visăm (...) -, sinele încercând investigarea unui univers proteic, în care prefacerea pare metodă de lucru și mod de existență totodată: MARE MOLEȘEALĂ, fă, azi... da... me-ta-morfo-ză..., / îmi vine în gând (așa, un cuvânt...)... a, hai / la întrecere... gara: eu / mă prefac în leu și tu în / carte... ba, invers! și cine se transformă în... O mișcare regresivă a gândului, a sufletului exprimă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Și continuă să vină vești bune pe toate planurile. Mă bucur și mulțumesc! Știu că această ridicare spirituală ar fi trebuit să fie pe toate planurile: citit, scris, muncit. N-a fost chiar așa, am avut așa o stare de moleșeală vecină cu indiferența și cred că mi-a fost indusă, pentru că știam că trebuie să mă apuc de treabă și am tot amânat-o de azi pe mâine. Pentru asta am primit și avertismente pe care am să vi le
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
drumuri lungi, inutile, poteci încrucișate, ocolite, deseori abrupte, întrerupte de cascade și rădăcinile copacilor groase, seculare, ieșite tainic la iveală ținând stânca să nu se irosească și parcurgând vremea asmuțiți în clipite. Un răstimp nesfârșit, pierdut în mărturisiri amestecase spuza moleșelilor cadențate din frumusețea așternută a anotimpurilor fragile. Ce roade singurătatea ori viitorul incert? Ce mecanism le împrejmuiește fruntea? Ce rod al imaginației își cerne nehotărârile? Îi fulgeră pe amândoi verdictul dat umanității: ’’Prietene, de vei dispărea, un altul îți va
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
negru peste brațe, printre glicine. Era o apariție legendară, de basm oriental, forma ei aproape nudă printre ciorchinele de flori, într-un balcon luminat palid de un felinar de cartier. Am privit-o fără să-i spun un cuvânt. După moleșeala brațelor abandonate peste balustradă și după resemnarea cu care își sprijinea capul pe umăr, înțelesei că nici ea nu mai are putere să spună ceva. Ne priveam numai. Apoi, ea a căutat sub șal, la sân, și mi-a zvârlit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
luminoasă, caniculară chiar, însă eu am umbră și răcoare confortabilă de la pomii din jurul casei și mai ales de la bolta de viță. De aceea, orice musafir ce-mi sosește nu se mai îndură să plece și să se simtă revigorat, după moleșeala afișată la începutul vizitei. De la Făgăraș, prof. Coca Stoica îmi confirmă primirea volumului trei și că mâine îi va înmâna din partea mea același volum tatălui ei, nimeni altul decât conșcolarul meu Nicolae Stoica, din 1935, fost profesor și mulți ani
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pot să pun pe nimeni să mi le curețe, după ce mă Întorc din lume, S-au strâns așa de multe, că nu știu unde să le mai arunc; Piramidele cred că, astfel, s-au ridicat, din ghetele murdare ale faraonilor Ca să Înfricoșeze moleșeala dată de sentimentele leșinate Ehei, piramide și statui, timp oprit În spasm necreator Pentru a-mpinge-nainte frecarea pe veci a materiei. Toate cărțile mi-au mușcat sufletul ca niște cobe otrăvitoare, Încolăciturile lor ucigașe se taie ca nodul gordian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Pe Raul?... O, o!... Iar ești gelos, Grig? Nu te mai vindeci de boala asta urîtă? Se sculă, întinse brațele în lături, ca și când ar fi așteptat o îmbrățișare. Corpul ei zvelt și nervos avea o vibrație nevăzută, care răspândea împrejur moleșeală și ispită. Se uita la Grigore cu niște ochi blânzi în care palpita o neastîmpărare eternă. Gura ei fină șopti melodios: ― Prostule mic... Nu mă mai iubești? Bărbatul respira aerul ei, căuta să reziste și își dădea seama că se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
iatacului ei. În lumina palidă a candelei se vedea patul mare, alb și cald, cu portretul ei deasupra. Grigore întrebă încet: ― Ești mulțumită, iubirea mea? ― M-am amuzat foarte, foarte bine, murmură Nadina și, după o mică pauză, abia stăpînindu-și moleșeală, adăugă: Dar acuma sunt așa de obosită că... Bărbatul o privea. Îi era milă de extenuarea ei vădită. Îi șopti blînd: ― Ai dansat prea mult... Ce are a face! Bine că ești mulțumită... Eu te las, inima mea! Noapte bună
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
iar dintre oamenii politici numai pe cei câțiva despre care se vorbea mai des în ziare și numai din nume. Deodată intră, misterios și important, un reporter slab, mic și cocârjit, Popescu-Răcaru de la Dimineața. Cel de la Universul se trezi din moleșeală și întrebă căscînd: ― Ce-i, monșer, începe ori nu începe, că eu o dau dracului de afacere! ― Taci, bre, că începe! zise Popescu-Răcaru. Dar ședința e fleac. Să vă spun eu mai bine o știre extraordinară și senzațională. A adus
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se rupseră și se putură privi, omul, de-o parte, soarele urcând, de cealaltă, și la mijloc genunea. Când lumina fu destul de puternică încât trupul lui să lase umbră, Petrache se trezi din visare, fără să- și amintească altceva decât moleșeala fermecată ce-l năpădise. Se săltă în picioare pe creasta zidului, ridică brațele, ca să le dezmorțească, dar și ca să dea binețe soarelui și propriei lui umbre. Care mai rămase sus o bucată de vreme, înainte de a-l însoți în atriu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că scăderea fricii este posibilă prin toate tehnicile menționate anterior. Strategii de reducere a anxietății Controlul respirației Respirația accelerată este o parte a răspunsului fiziologic normal la pericol. De multă vreme, hiperventilația pînă în punctul în care apar simptome asociate (moleșeală, amețeală, respirație întretăiată, senzație de sufocare, furnicături sau amorțeală la nivelul membrelor, puls accelerat, durere sau apăsare în piept, senzații de irealitate) a fost observată în cazul pacienților cu tulburări de anxietate (Lowry, 1967; de Ruiter et al., 1989a; Holt
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
de cult, materializate prin creația unor monumente fastuoase de artă sacră, purtând amprenta specific elenistă, lipsite de spiritul anticei religii grecești. La rândul lor, cultele orientale s-au îndreptat în număr mare din Grecia și până în vestul Imperiului producând o moleșeală a credinței antice și, adesea, în ciuda introducerii unor noi forme, și o diminuare de substanță religioasă. În acest proces de dizolvare a fost implicată și religia romană antică. Încă din vremea celui de-al doilea război punic (218-201 a.Chr
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care, printr-o serie de edicte, au restabilit obligația sacrificiilor neglijate chiar de soldații lor. Acest aspect ridica anumite suspiciuni referitoare la decăderea cultului oficial și la consecința acestuia: regresul spiritului războinic al soldaților era privit ca un semn al moleșelii provocate de doctrina pacifistă a creștinismului. Ba mai mult chiar, apariția unor cazuri de dezertare în Africa romană, unde refuzurile înrolării lui Maximilian și Marcellus nu puteau fi considerate situații izolate, ori secundare din punct de vedere social, confirmau aceste
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]