263 matches
-
indiscrețiile” savanților. Între defecte și calități se împielițează în noi un tulburător concubinaj. Nu poți vindeca trupul fără aprobarea psihicului. Omul superior se îndârjește împotriva lui însuși. Tradițiile încorsetează la modul sublim. În absența contradicțiilor și a îndoielilor, inteligența se moleșește. Poate fi scuzat răspunsul eronat, nu și întrebarea evazivă. Omului i-a fost dată gândirea ca pe o recompensă. Deși o percepem ca pe o pedeapsă. Din bufon, țâșnește adevărul ca puroiul din rană. Ferește-te de tine însuți. Arta
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
popoarele tinere. Înveninat, prea adeseori - precum boalele se aclimatiză - organismul slăbește în adevăr, dar se coadaptează veninului introdus într-însul. [4] La un popor ipercivilizat (t]2g) i se scurtează rațiunea, porția fiecăruia în curs de generații. Căci el e moleșit, comod (din trecut), nu se poate dispensa de bunurile civilizației. Neamurile tinere, necaracterizate, nu țin la o istorie care n-o au și emigrează sub formă de soldați, de lucrători, lăsând cuibului părintesc rația din trecut. [5] Numai de la popoare
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
așteaptă... la drum! îi răspunse nerăbdător Kenan. Și astfel au plecat în zarea zărilor blazate, iar când au ajuns la destinație lui Kenan, neînsurat, nu îi ardea de nuci: - Eu mă culc! își face semnul drept credincioșilor și se întinde moleșit în iarba moale. Laur se urcă voinicește în copacul plin, atât de plin, că îl loveau nucile în căpățână; în vreme ce punga de nailon se umplea văzând cu ochii, zărește două fete ieșind din ierburi și apropiindu-se atât de repede
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ai crescut cu lapte de la sânul tău și, smirnă din cuibarul părăsit; ai evitat verdeața impusă mocnit de Împăratul Verde, ca să zbori spre palatul de cleștar și ai sorbit ploaia repezită care ți-a făcut inima fleașcă și ți-a moleșit picioarele înfierbântate. În magazinul de amintiri zburdai în rochița cu o geometrie filigranată uluitoare și-ai luat pentru noi certitudini sinusoidale despletind șuvițele unor nădejdi așteptate cu nerăbdare; ai dat totul la o parte, conștientă și împotriva tuturor care te
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
parcurse două văi adânci și se gândea cât de aproape ar fi fost izbăvirea ei dar nicio mașină nu se aventurase într-un sens sau în altul. Ploaia cădea placidă și frigul înmuiat nu mai avea efect asupra ei, o moleșise căldura din autovehicul. Uimită observă cum mașina opri aproape lângă casa ei! Își deschise portmoneul burdușit din care extrase o bancnotă să o lase șoferului; fără să o privească el întrebă mohorât cu ochii pierduți la bani, - Când te mai
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
adevărurilor dumnezeiești. Și cine-o introduce în câmpul Bisericii? Somnul celor care au în pază Revelația. Să parcurgem istoria, acest fapt ne va părea cuceritor. În orice epocă în care vegherea păstorilor s-a delăsat, sau fermitatea lor s-a moleșit și munca lor s-a oprit își fac apariția câteva erezii devastatoare într-o zi”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Bogățiile oratorice, p. 112) „După cum învățăturile rele aduc după ele viață stricată, tot așa și viața stricată naște
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
nu-i așa? Nieve era ușurată să vadă că avea în sfârșit un amănunt de care să se plângă. — Asta am spus și eu. Dar s-a opus cu tărie. Nieve ar fi vrut să mai comenteze. Însă șampania o moleșise și își dădu dintr-odată seama că nu merita efortul. Ghivecele probabil că vor arăta superb, oricum. Probabil că nu contează, se învoi ea. Sigur că nu! Zău așa, Nieve, va fi o zi extraordinară. Și cina din ajun la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ea își punea centura de siguranță. Era atât de evident. —De ce? Darcey se lupta să ajusteze centura. Persoana care stătuse înainte pe scaun trebuie să fi fost o matahală de vreo cinci ori mai mare ca ea. Dar șampania o moleșise și nu reușea să se descurce. Fir-ar să fie, lasă-mă pe mine, zise Neil impacientat și îi strânse centura. —Mersi. Toată lumea știa că Douglas vrea să se întoarcă la Edinburgh, zise el lăsându-se înapoi în scaun. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
au suflat și peste mine un abur, cum au făcut cu primii oameni, ca să pot scuza teama de a mă avânta puțin în junglă. Mă mulțumesc cu ceea ce pot să văd aici; cerul strălucitor și ruinele arzând cenușiu în amiază. Moleșit de lumina amiezii, mă întind în iarbă. Bine că mi-a trecut migrena. Închid ochii și mă las în voia gândurilor. Ce-mi voi aminti mai târziu de la Palenque, dacă mi-aș pierde jurnalul? Mă surprinde să aflu că la
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
la care nu voi renunța. — Cum ai reușit să găsești casa? — Am mers pe plajă. — De ce? — Vroiam să-ți fac un cadou de ziua ta, vroiam să mă vezi în costum de baie. Avea încă halatul pe ea, se strângea moleșită lângă câine. — Te las să dormi. — Nu, hai să ieșim. Pe stradă merse încet, ținându-mă de braț. Am intrat în barul obișnuit. — Ce iei? Nu-mi răspunse. Se sprijinise cu toată greutatea de tejghea. I-am văzut mâna alunecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
rușine, amintindu-și cum, ascultând știrile, se Înfuriase nu din cauza morții tânărului arab din tabăra de refugiați Jebeliyeh, ci din cauza folosirii frazei „ucis de un glonț de plastic“. De parcă gloanțele erau cele care ucideau. Oare mintea Începea să i se moleșească? Își convocă din nou miniștrii la o ședință de cabinet În clasa În paragină. Puse la ușă o santinelă solidă, Îmbrăcată În pantaloni scurți, kaki, cu keffiyeh și căciuliță brodată pe cap. Unii dintre miniștri ședeau pe podeaua goală, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sau a celor care se ciocneau unele de altele. Muzica era lentă. Kay Încă Își ținea brațul În jurul taliei lui Helen, mîngîind-o și netezind-o ușor, În timp ce Binkie și Mickey pălăvrăgeau În continuare. Căldura sobei și ginul din cocktail o moleșiseră. Apoi Helen se aplecă să-și ia paharul și să mai bea, iar cînd reveni, se Întoarse și surprinse privirea lui Kay cu oarecare stînjeneală. — Pe cine crezi că am văzut azi? spuse ea. — Nu știu. Pe cine? — Pe-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
acționeze laolaltă. — Infracțiunea? — Infracțiunea. Și comportamentul deviant - prin care mă refer la toate activitățile care nu sînt neapărat ilegale, dar care ne provoacă și ne zgîndăre nevoia de emoții puternice, ne animă sistemul nervos și fac să ne zbîrnîie sinapsele moleșite de prea mult timp liber și inactivitate. Sanger gesticula spre cerul serii ca un conferențiar de la planetarium indicînd locul nașterii unei stele. — Uitați-vă În jur, continuă el. Populația din Estrella de Mar deja a primit asta cu brațele deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o farmacistă după care lui Leac i s-au scurs ochii Întreaga seară. Farmacista adusese cu ea niște pastile de tuse, spunea că, dacă luăm vreo două-trei, o să simțim ceva. Eu am luat cinci, Leac și mai multe, ne-am moleșit, nu cred că pastilele au avut efectul ăsta, ci dezamăgirea și votca. Poate ca să se scuze, poate fiindcă păream un tip important (cheful se ținea la Joy’s), farmacista a stat destul de mult În preajma mea. Începeam să mă simt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
tâmpla mea. Și spune: - Mai lasă-m-o lună! Mai lasă-m-o lună! Tânguitor, moale, descurajant. Balansând sucitorul, la mai e sus, la nă e lângă scăfârlia mea. Până la urmă iese Învingător. * Întâmplarea m-a dat gata. Mi-a moleșit pofta de a participa la expediția de pedepsire a lui Pârvu. Era și normal, pe Leac Îl pufnise râsul În momentul culminant, când ăla repetase deja a zecea oară Mai lasă-m-o lună. Adelin l-a mai lăsat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
larg, aflate sub lungi copertine colorate, se opri și spuse scurt: - Aici! - Ce? - MÎncăm prăjituri și vorbim. - Perfect! spusei, și ocuparăm masa liberă de lîngă noi. „Cofetărița” - cum Îi spunea Marga Popescu - (ea zîmbi), ne servi, avea 18 ani, era moleșită de căldura verii, dar binevoitoare, cu vădită politețe profesională (Îmi reașeză, În scurtul interval de timp cît zăbovirăm acolo, Încrederea În posibilitățile morale de civilitate, a căror erodare dirijată Începuse sub ochii noștri de cîțiva ani). Fata avea mișcările grațioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pînă de curînd, dar mi-e jenă s-o Întreb. - Ați da dovada unei deformații profesionale fără noimă, e ca și cum eu aș Întreba-o dacă are cazier judiciar, observai zîmbind. Căldura răsfrîntă de asfaltul trotuarului larg din partea asta a străzii moleșește trecătorii, care-și pierduseră voiciunea. Tinerețea anotimpului Își lumina vitalitatea prin policromia vestimentației, cu deosebire a celei feminine; rochiile În diversitatea lor coloristică dînd impresia unei abundențe comerciale, contrazisă Însă de primele vitrine, pline numai cu stămbării colorate; cît despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nu mai auzise pînă atunci și se Întrebă, aproape Înspăimîntată, dacă-i aparține sau nu. „Nu, nu se poate”, gîndi. Vru să se ridice, să deretice prin cameră, să facă ceva pentru alungarea gîndurilor, dar căldura după-amiezii de vară Îi moleșea, voința că rămase Întinsă, fără vlagă pe canapeaua joasă cu pledul de mătase verde-Închis și două perne multicolore, rezemate de peretele cu tapete florale dominînd În roșu. Tapetele erau de pe vremea părinților, căci locuia În casa În care copilărise. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
vor face tocmai contrariul de ceea ce-au făgăduit să facă. Altfel, luîndu-se după vorbele lor, va greși în totdauna. N-am admis nicicând convenția cu Rusia, nici trecerea Dunării, pentru. că n-am susținut niciodată că nația românească e moleșită și trebuie să i se lase sânge, precum zicea "Romînul". Dar, neadmițînd-o ca idee, ne puteam aștepta că, daca guvernul va trimite armata, o va îmbrăca, o va hrăni, o va comanda cum se cuvine. În locul acestora ce a făcut
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
șobolanilor, a ciorilor și lupilor și mai ales în medicină împotriva microbilor și virușilor, așa-zisele vaccinuri, n-o să ne izoleze din ce în ce mai mult de natură și o să ne periclităm propria noastră natură? Iată, să luăm de pildă vânatul, s-a moleșit nemaiavând lupul pe urma lui, cine ne spune că n-o să ne moleșim și noi distrugîndu-ne toți dușmanii? Ei, cine? Măsurăm noi bine consecințele acțiunilor noastre?" Era clar, strelitul înghițise și el câteva țuici. "Fii mai concret, zisei, revino la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
virușilor, așa-zisele vaccinuri, n-o să ne izoleze din ce în ce mai mult de natură și o să ne periclităm propria noastră natură? Iată, să luăm de pildă vânatul, s-a moleșit nemaiavând lupul pe urma lui, cine ne spune că n-o să ne moleșim și noi distrugîndu-ne toți dușmanii? Ei, cine? Măsurăm noi bine consecințele acțiunilor noastre?" Era clar, strelitul înghițise și el câteva țuici. "Fii mai concret, zisei, revino la ideea universală și formidabilisimă a acelei tipese." "Dom' profesor, v-o spun, orice
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o aduceau părea străină, despărțită de trup și analizată cu luciditate. Totul semăna cu emisiunile nemțești de televiziune, în care îți arătau cum se obțin siropul de arțar, nailonul, caramelele sau becurile. Procesul de producție trebuia observat atent, respectuos, te moleșea. Cu toate astea, n-aș putea spune exact când și cum a avut loc modificarea. M-am trezit într-o dimineață, natural, cu schimbul efectuat. Undeva în creier, apăruse un spațiu alb, golit ca un cont bancar: cineva introdusese cardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nostru. N-a mers chiar cum te-așteptai, amice, nu-i așa?“ Scriitorul n-a răspuns. Stătea resemnat în sacul lui, prins în pachetul de sfori. Îi căzuse tot aplombul. Nici picioarele nu mai încercau să se miște, tălpile zăceau moleșite deasupra parchetului. Arăta jalnic, ca un jambon de pe masa lui Placid. „Când am primit mesajul lui Lupu, mi-am dat seama imediat că ceva nu e-n ordine. L-am lăsat s-aștepte prin Olimp, ba chiar mi-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dinaintea prostimei bucuroase de ridicarea totalului ei cu o unitate. Un meschin simț al confortabilului, al necesității pâinii cotidiene; un sentiment de certitudine facilă; o închidere progresivă a ochiului dinaintea nevăzutelor, marilor taine. O paralizie crescândă a mușchiului, o lăsare moleșită în fotoliul de șef de serviciu, cu împărțirea lumii în grade ofițerești, cu îmbrăcarea ca o mânușă a formulei cusute gata”. E perfect explicabilă, de aceea, elogierea unui scriitor nerecunoscut de „oficialitatea” literară, precum Urmuz, devenit și pentru Voronca, la
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
radical utopice, cum, altminteri, în cheie minoră, pretinde și "noul antropocentrism" asumat de postmodernism. Dar pe ce se baza Nietzsche? El îl vedea, cum am mai atras atenția, pe omul creștin un bicisnic, lipsit de dinamism, de voința de putere, moleșit în milă. Părintele Stăniloae, dimpotrivă, accentuează dinamismul energiilor divine lucrătoare în om, căci omul este ființă dialogică, nu monologică, așa cum apare supraomul, un geniu izolat în singularitatea lui superbă, imagine la care, altminteri, postmodernii s-au văzut nevoiți să renunțe
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]