236 matches
-
om, vulgar și fustangiu, un mitocan care disprețuia tot ce era sfânt și care dis de dimineață, în loc de rugăciune, suduia, de biserici, Dumnezeu, mănăstiri și sfinți, ca să nu mai zic, de neaoșa înjurătură cu trimiterea la origini.. pe care o molfăia cel putin de 30 ori pe zi. La un moment dat, soacră-sa care era de fapt sora mai mare a Cocăi, îmbătrânită de zile, nu mai făcea față treburilor gospodăriei lui și bruta fără pic de omenie, a aruncat
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
Uitați, Kate va fi administratorul principal al fondului. Pe ea trebuie s-o consultați În legătură cu alcătuirea portofoliilor și așa mai departe. Vă poate chiar explica mecanismele misterioase din spatele Rezervei Federale. Și apoi, câteva minute mai târziu, când invitatul nostru Își molfăie puiul de porumbel: —Jeremy, fondurile lui Kate ne-au adus cele mai mari profituri În aceste ultime șase luni despre care se poate spune că au fost o perioadă destul de dificilă pentru capitaluri din toate punctele de vedere, tu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pe o grenadă cu cuiul scos, sprintez traversând magazinul până la locul special pentru schimbat scutece. 16.05: Mă Întorc la coadă. Șaisprezece minute. Estimez că până acum Ben a mâncat cel puțin o doisprezecime din mâncarea pentru petrecere. În timp ce el molfăie mulțumit, Înșfac o revistă de pe suportul de lângă casă și-ncerc să-mi fac tensiunea să scadă citindu-mi horoscopul. Jupiter traversează acum a noua casă din zodia dumneavoastră, ceea ce este Într-adevăr unul dintre lucrurile cele mai benefice pentru dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ore și-am fugit în curtea liceului să ne aruncăm în zăpadă? o întrebă pe Georgiana, aprinzându-și o țigară mentolată, atunci când o văzu că înghițea ultima îmbucătură de sarma. Ce fericire pe noi! Georgiana o privi consternată, continuând să molfăie. — Drept să-ți spun, nu-mi aduc aminte de așa ceva! replică ea incolor. Se uita în continuare mirată la Clara. — Nu știam că fumezi! Nici nu mi te-aș fi putut închipui cu țigara-n gură! Țin minte clar că
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
bătrâior dispăru într-o bună zi, lăsând, lângă patul lui Iuga, pușca lui veche. Invalizii din spitalul de la Klosterholtzen deveniră, apoi, pacienții unui lagăr de prizonieri nemți, pe care îi străjuiau un gard de sârmă ghimpată și soldățoi anglo-americani, nepăsători, molfăind tot timpul sugiucul acela american, numit mai târziu ciunga, și ațintind spre orice Friț, care dădea să le să vorbească, puști-mitraliere, cu o cadență de tragere nemaivăzut de rapidă. Tot mai sfioase în fața leșioasei dimineți de toamnă istovită, ce mistuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
trupul strâmb și deșirat mai aproape de insul ce sforăia încă de la uvertura aterizării sale și, descheindu-și paltonul murdar, îl încolăci, strângându-l la pieptul ei, ca o scândură putredă. Îl sărută cu gura-i ocupată de câțiva dinți stricați, molfăindu-i între ei obrajii înghețați și gâtul ud de sudoarea drumeției lui prin nămeți. Dădu să-i umble la pantaloni, căutându-i nasturii. Nimerind în zona caldă și jilavă dintre picioarele lui, care arăta că nicidecum nu avea să clintească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu ți-a ajutat Dumnezeu? Și se duce în casă, se întoarce cu pâine (că altceva nu putea să-i dea, pâine avea ăla destulă) și i-o aruncă acolo în brațe. Costaichie, zice tat-său cu glasul lui prăpădit, molfăind din dinții lui puțini care îi mai rămăseseră, bodaproste, Costaichie. Cum ai spus? zice ăsta. Bodaproste, Costaicuie! Bodaproste, zice Costaichie sarcastic, să fie în c... morților... Auziți și dumneavoastră ce-i zice fiul tatălui său bătrîn! Auziți, dom' profesor! Fiul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să plătească. Planul suna bine, dar mai trebuia să și meargă. Nu eram convins că aleasa mârșăviilor mele viitoare și ipotetice urma să vină la întâlnire, așa că l-am trimis pe-amicul Paul la înaintare. Stătea potolit, lângă un brăduț, molfăind dintr-o vată de zahăr: marioneta perfectă. Probabil bombănea în gând, cum obișnuiam cu toții. Ar fi făcut orice-i spuneam, mimând obediența până la sacrificiu; avea o admirație încăpățânată față de mine: amândoi isteți, amândoi copii de profesori, slăbănogi și-antipatici (el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe curbe de nivel predictibile: reveneau întotdeauna la ¼ din tiparul lor inițial, ca un covor persan sau un vitraliu arab. Niște nervi fractali, de care era bine să te ferești. „Ca-caramba!“, a izbucnit Cezar, cu fața lui de bufon serviabil. Molfăia ultimele cruste de pizza, spoindu-le din belșug cu muștar. Maria îl disprețuia, zicea că suntem, pe lângă el, ca diamantul ăla pe care îl scoate rivalul lui Tom din desenele animate și iradiază atât de tare, încât nu te poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
după felul cum prințul a roșit din pricina unei glume nevinovate, de parcă ar fi o domnișoară rușinoasă, trag concluzia că, fiind un tânăr distins, nutrește în sufletul său cele mai lăudabile intenții, spuse deodată, absolut pe neașteptate sau, mai bine zis, molfăi cu gingiile lui cu desăvârșire lipsite de dinți bătrânul învățător sexagenar, care până atunci tăcuse și de la care nimeni nu se putea aștepta că va deschide gura măcar o dată în această seară. Valul de râsete se înteți și mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sau avea cel puțin, și „sunetul muzicii“ un dichis și o anume rigoare, avea, poate mai are, accesul la marea muzică o anume disciplină și rigoare. Dacă americanilor le place să vadă filme de Antonioni și Bergman ronțăind alune și molfăind pop-corn, nu vedem de ce trebuie să ascultăm Mozart și Beethoven în condiții de parc de distracții. Să devină muzica altceva decât știam noi? Să se schimbe paradigma percepției muzicii și să fi rămas în afara unei astfel de modificări? Poate. Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
de o bună bucată de vreme, trăiesc pentru a-și etala ura față de Liiceanu. Nu știm încă mare lucru despre cine sunt și ce pot. Dar știm că Liiceanu îi scoate din minți. Sau Patapievici. Sau Pleșu. Își risipesc tinerețile molfăind, palizi, chinina resentimentelor lor fruste. Trăiesc prin ricoșeu, cuprinși de o indispoziție fără evoluție. Greu de conceput îmi apare și psihologia multor forumiști, care așteaptă, excitați, ocazia săptămânală de a înjura gros, de a blestema, de a-ți poci numele
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
-și scoate ochii”. Criza e lungă ca o zi de post, iar ce zice guvernul cu președinte cu tot, că există semne de redresare, ieșim acuși la liman, sunt vorbe de clacă, de adormit țâncii, cărora li se dă să molfăie o petică cu urme de zahăr, de unde expresia „a duce cu zăhărelul”. Nu-i nicio filosofie să spui că o țară săracă, jumulită, furată, umilită, de să-i plângi de milă, cunoaște mai acut criza, sub raportul profunzimii și al
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
invazii, probabil de lungă durată. După aceea am ticluit o inteligentă tactică de autoapărare, și anume am luat hotărârea ca, pur și simplu, să-i povestesc totul. Era mișcarea cea mai potrivită. Ședeam în bucătărie, cu soba de gaz aprinsă, molfăind caise uscate cu brânză Cedar. Caisele uscate, mâncate cu prăjituri, trebuie să fie întâi bine muiate și mustite; însoțite însă de brânză, trebuie lăsate în forma inițială.) Eu beam ceai, iar Rosina coniac, după cum îmi ceruse. Pâcla era acum atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
câteva castroane din care să mâncăm. Crăpam de foame! Îți spun: crăpam de foame! Și când am plecat cu bacurile spre Salcia, erau semințele băgate printre scânduri, și luam cu surcelu’ și scoteam câte un bob din ăla și îl molfăiam în gură de foame... așa eram de înfometați. Mâncarea până la urmă o împărțeau brigadierii, care erau oamenii lor, erau informatori... Dacă vedeau o jumară într-un ciubăr din ăla, învârtea așa de bine polonicu’ încât o lăsa la urmă pentru
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
în jos/ Și vom trece-ntr-o strigare./ Vino! Fi-vor de folos/ Ultimele ursitoare// De pe banca dinapoi,/ Amândouă-n cauciucuri/ Și broboade, de cu joi/ Apretate peste ciucuri." (Cursă) sau "Și m-am simțit dintr-o dată mai bine./ Am molfăit clisă, măsline,/ Mai dându-i și zeului din când în când,/ Doar-doar ne va trece peste rând/ Și peste sârmă ghimpată" (Proiecții). Se creează astfel aparența unui limbaj sau a unor asocieri lingvistice absurde, în care se amestecă elemente ale
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
vreo terasă prin apropiere sau o mustărie, ne-am zis, cumva intrigați de mirosul insinuant ca un vals de Chopin. În sfârșit, am fost poftiți la partea a doua și am avut surpriza să vedem cum grupul de oficialități locale molfăia satisfăcut, ba chiar una dintre beizadele se scobea între dinți de zor. Și așa am realizat că după cvartetul lui Spătărelu s-a servit o mică gustare caldă, la botul calului, cum se spunea cândva, care a satisfăcut pe cei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
citit cele patruzeci și opt de pagini ale Manifestului... Se poate și așa, fiindcă spre deosebire de stomac, mintea nu e prevăzută cu sucuri gastrice care să anunțe foamea și să te oblige s-o hrănești. Ei poți să-i dai să molfăie la nesfârșit aceeași suzetă marxistă, sau, de ce nu, codristă, hitleristă. Deosebirea, se știe, nu e foarte mare, chiar dacă marxiștii o resping pe a hitleriștilor și invers, chestie de obișnuință, de cele mai multe ori, cine a observat sugari știe despre ce vorbesc
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
un sfârșit din raiul de astfalt pe care se pare că nu-l merita). „Aș mânca ceva bun, da’ nu știu ce“ Aerul ăsta miroase în mod sigur și a plăcintă, ca cea pe care Andreas o apucă cu mâna și o molfăie ca un animal lihnit. Deci mie asta mi-a plăcut. Am fost puțin dezamăgită că finalul nu spunea nimic în plus față de această cealaltă lume. Andreas e aruncat într-o zonă care mai degrabă e nimicul - e frig și viscol
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
exersată până ce devine ideală pentru a-ți asigura succesul într-o meserie în care contează cum arăți, dar mai ales contează ce și cum spui. Pentru început, iată câteva sfaturi generale: 1. Vorbește limpede, clar, articulează corect toate cuvintele. Nu molfăi vorbele, nu te grăbi, nu lăsa cuvinte neterminate. Pentru ca telespectatorul să înțeleagă perfect ceea ce spui, asigură-te că vorbești cum trebuie. Înregistrează-te și ascultă-te vorbind. Ascultă cu atenție. La început vei găsi cu siguranță multe cuvinte pe care
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
la prima vedere. În cazul nomazilor, ștergerea urmelor reprezenta tocmai garanția clandestinității, adică gestul prin care modul lor de a fi își rezerva privilegiul accesului la posibilități mai puțin licite, refuzându-l totodată curioșilor inoportuni. Noroiul le era complice, în măsura în care molfăia urmele până deveneau oarecare, dacă nu chiar complet ilizibile. Genezele tind să se înconjoare de mister și pudoare, căci ele desfac promiscuitatea mai originară a licitului cu ilicitul. Evident, atunci când devenirea se împiedică repetat în primii ei pași, de noi
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
astfel, nebunește de egalitarist atrocea banalitate cu mister și truculență numai spre a ți-o face ție însuți mai suportabilă. Căzuse într-o patimă donquijotescă din vanitatea de a se măsura cu monștri pe măsura celor ce-l mușcaseră și molfăiseră formativ de mic, în felul educației primite. I se inoculase astfel gustul pentru "chestii tari", adică încleștări cu mize majore, bătălii definitorii ale umanului între a fi și a nu fi la înălțime, revirimente spectaculoase ale lui de la limita resemnării
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pereche de elefanți albi dimpreună cu gândurile sale bune. Cu masivitatea semnificației lor simbolice, pașnicele pachiderme au reușit o blocadă temporară a campaniei militare în virtutea obligației create, de-a cărei recunoaștere noblețea depinde în mod definitoriu. Dezorganismul gata să-l molfăie lasciv pe Rică era atât de permeabil încât nu aveai, practic, posibilitatea să-i tragi un picior în fund, așa cum și-ar fi dorit băiatul cu ardoare. Fundul și capul sunt terminații distinse pe o bază funcțională, compromisă serios în
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
împiedică totodată să sărim zvelt, ca acrobații cretani, peste ceea ce altfel ne-ar viza în galop sub forma unor coarne aprige și distincte. Odată bestia emasculată și resemnată cu băltitul între limite, ni se blegește și nouă saltul. Sfârșim atunci molfăiți de botul ei nici îmblânzit, nici primitor, ci de o dușmănie ce-și amână trecerea finală la act pentru că tocmai amânarea asta se confundă cu supliciul suprem, rozându-ne pe dinăuntru. Vezi tu, compasiunea sporește resentimentul; nu cred să existe
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
asistam la un ritual sacru, la o comuniune în care bunicul se împărtășea din chiar trupul și sângele Mântuitorului. Mai punea puțină salină pe feliuțe, le rupea în două cu mâna-i tremurândă, apoi le introducea cu grijă în gură. Molfăia încet, strivind cu gingiile bucățelele de cartof: închidea ochii înghițind, apoi îi deschidea din nou și rămânea așa, cu privirile pierdute în gol. Astfel s-a consumat și ultima bucățică de cartof. Cu mâna dreaptă, bolnavă de Parkinson într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]