435 matches
-
canalului (...). Și în tratarea altor personaje se remarcă uneori discontinuitate sau o prezență convențională de pură verbialitate. Maftei, spre exemplu, care trebuie să reprezinte conștiința cea mai înaltă și amplitudinea sufletească cea mai largă, intră uneori în penumbră sau în moliciune, ori în fine în loc să dea însuși exemplu viu al entuziasmului socialist se limitează la moralizări, devenind un soi de «raisonneur» și psihanalizator: «Ce nu spui unde este, bă Florică băă?; Io-te mă, Dunărea; putorilor (...)». Nu mă sperie cuvintele și
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
păstrând distanța necesară execuției, distanță menită de asemenea să-i ferească de stropii de sânge... După trei zile de asediu și nopți fără somn, lumea de dincolo de trupurile noastre era fără consistență, nevertebrată. Gândul se împotmolea, încercând să prindă în moliciunea aceea asprimea morții și, fără să se sperie, cădea iat în somnolență. Unica străfulgerare de luciditate a fost brațul soldatului pe care l-am văzut pieziș, dezlipindu-mi pentru o clipă obrazul de al tău: avea o brățară fină din piele
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
invers. Pielea animalului sugerează forța subiectului. Oferă date referitoare la rezistența, capacitatea de a nu se lăsa doborât de lovituri și atacuri (are «pielea tăbăcită»). Blana, care trebuie să protejeze animalul, are o semnificație identică, dar mai subtilă, deoarece adaugă moliciunea și senzualitatea înfățișării și a atingerii. Coada este mai mult decât orice alt element evocarea animalității din om, întrucât doar animalele au coadă. În expresiile populare, termenul coadă desemnează și sexul masculin, prin urmare intervine în vis ca un simbol
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
de sine, de personalitate și de autonomie. Subiectul suferă din cauza acestei stări sau, dimpotrivă, se complace, blocându-și prin urmare evoluția personală. Blândețea oii este totuși imortalizată de Saint-Exupéry în celebra frază «desenează-mi o oaie» din Micul Prinț, în moliciunea plăcută a lânii sale sau în faptul că numărăm oile pentru a scăpa de insomnie și ane cufunda într-un somn liniștit. Urs Ursul are o dublă reprezentare în imaginar. Pe de o parte evocă ferocitatea, sălbăticia, teroarea; pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
sufletul ei era osia lumii. Ea era locul în care Antipa renăscuse și va fi îngropat când îi va veni vremea.” Din păcate, toropeala lui Antipa o contaminează și pe Felicia: „A băgat de seamă până acum o anume lene, moliciune, întârzierea în mișcarea brațelor, a picioarelor ei.” S-ar zice că, pentru a-și păstra identitatea, iubirea trebuie să se degajeze de descompunerea prin moleșeală. Ca să se păstreze curată, iubirea pentru celălalt trebuie să fie iluzorie. Închisă în ea însăși
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
lăcașurile pentru vâsle și Își deschise coapsele. Își desfăcu brațele ca să-l primească pe Lefty, care se răsuci, julindu-și genunchii și coatele, dislocând vâslele, fiind gata să stârnească un foc, până când, În cele din urmă, se prăbuși leșinat În moliciunea ei. Desdemona gustă pentru prima oară savoarea gurii lui și singurul lucru fratern cât timp făcură dragoste a fost să-și tragă sufletul o dată, spunând, apoi: ― Nerușinatule! Ai mai făcut asta. Dar Lefty repetă Întruna: ― Nu așa, nu așa... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai puțin serios, mult mai jucăuș, mai liber, dar ne ținem una de alta, Încercând să nu dăm drumul corpului alunecos al celeilalte, și genunchii ni se ciocnesc, stomacurile ni se ating, iar șoldurile ne alunecă Înainte și Înapoi. Diverse moliciuni scufundate ale corpului Clementinei Îi furnizează corpului meu informații cruciale, informații pe care le pun bine undeva deoparte, dar pe care nu le voi Înțelege decât peste mulți ani. Cât timp ne răsucim? N-am idee. Dar la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
alunece Într-o parte, spre locul unde se Împreunau picioarele Obiectului. Degetul mare mi-a pătruns pe sub șortul ei. Pe chip nu i se vedea nici o reacție. Ochii ei verzi de sub pleoapele grele rămaseră fixați În ochii mei. Am simțit moliciunea chiloților ei și am apăsat, pătrunzând sub elastic. Și apoi, cu ochii larg deschiși, dar limitați În acel mod, degetul mare mi-a alunecat Înăuntrul ei. A clipit, ochii i s-au Închis, și-a ridicat coapsele și mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
undeva În China, Harry o găsea reconfortant de exotică. Oare de ce? De ce nu Îl interesase Înainte? Oare o ignorase pentru că era trecută de o anumită vârstă a pielii mirosind a lapte? Dar iat-o acum. Era toată numai eleganță și moliciune: părul, fața, hainele și mai ales mișcările și gesturile. Când se dădea cu cremă Împotriva țânțarilor arăta ca o zeiță. Câtă grație, cât rafinament. Purta un fel de sarafan negru și o eșarfă mare și colorată, cu Încrețituri, Înfășurată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fi suprimată de lama vreunui cuțit. Au spart cu topoarele ușile și au năvălit înăuntru. O duhoare pestilențială de vegetație în descompunere le-a oprit pentru o clipă înaintarea. Tălpile tăbăcite și ghetele scâlciate s-au afundat în grosimea și moliciunea covoarelor persane. Au strâns mai aprig pumnii pe cozile topoarelor și au continuat asaltul, urcând scările, împiedicându-se și călcându-se în picioare pentru a ajunge primii în iatacul Feliciei. Acolo îi aștepta un spectacol oribil. Pe pereți zăceau atârnate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
minte. La un moment dat, știu că socoteam, măsurând din ochi pulpele rotunde ale lui Michel, dacă ar putea pune un picior peste celălalt. Grégoire numai din când în când spunea câte o vorbă: "Fantastic!" "Năprasnic!" "Bombastic!" Își întărea astfel moliciunea galbenă prin cuvinte energice. Am plecat cu frică să nu strivesc păsările și oamenii, amețit, învîrtindu-mă pe scara învîrtită, pe când, pe deasupra capului meu, reîncepuseră conversațiile dintre pod și pivniță. În poartă, Irina îmi spuse: "A apărut luna!" Vorba mi se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Ardarich era uscățiv, cu un profil ascuțit, de vulpe, cu păr blondiu, mustăți lungi și ochi azurii, cu o expresie incredibil de pătrunzătoare. Onegesius era îndesat, gros la trup și cu capul mare, lent în mișcări, dar acea impresie de moliciune pe care o lăsa oricui îl privea era imediat contrazisă de privirea sa pătrunzătoare și extrem de vie a neliniștitorilor săi ochi mongoli. La fel de crud sau poate chiar mai crud decât căpetenia gepidă de același rang, era total lipsit de umorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fi suprimată de lama vreunui cuțit. Au spart cu topoarele ușile și au năvălit înăuntru. O duhoare pestilențială de vegetație în descompunere le-a oprit pentru o clipă înaintarea. Tălpile tăbăcite și ghetele scâlciate s-au afundat în grosimea și moliciunea covoarelor persane. Au strâns mai aprig pumnii pe cozile topoarelor și au continuat asaltul, urcând scările, împiedicându-se și călcându-se în picioare pentru a ajunge primii în iatacul Feliciei. Acolo îi aștepta un spectacol oribil. Pe pereți zăceau atârnate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
unui organism învins de natură. Boala, când nu-i acută și trecătoare, e aceeași deteriorare, aceeași rușine, o bătrânețe prematură. Iar moartea, definitiva victorie a naturii asupra omului, este suprema rușine. Un bărbat de o anumită vârstă se apără cu moliciune când i se impută pe nedrept păcate juvenile. Fața unei femei trece într-o singură zi prin mai multe vârste. O femeie, care are treizeci și cinci de ani când e liniștită, are patruzeci când e morocănoasă, treizeci când e veselă și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
luna albă? Pe 15th Street curgea un curent cald de primăvară. Liliac și scursură de canalizare. Încă nu apăruse liliacul, dar un element din gazul feroce era catifelat și dulce, amintind de liliacul În floare. Totul În jur era o moliciune probabil de funingine dizolvată sau de aer trecut prin multe piepturi umane sau metabolizată Într-o multitudine de creiere sau eliberată din tot atâtea intestine, și te ajungea - o, și Încă ce adânc! Din când În când te surprindea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a tras aer adânc în plămâni. Se relaxa. În prezența lui, aerul parcă nu-i mai ajungea. Ce minunată stare de confuzie. Cred că ești superb. Trupul lui Drew a devenit ca un șerbet multicolor, volute pastelate peste volute pastelate, moliciune, catifelare. Somonii sunt mai mult decât niște simplii pești, a continuat el. Ei sunt spiritul nostru, tot ceea ce e mai bun în noi, sunt devotamentul și perseverența noastră. Dacă-i salvăm pe ei, salvăm totul, înțelegi ? Eu am priceput asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
m-ar putea sili să plec. Pentru mine, adevărul despre Maddalena era chiar Maddalena. Nu mai aveam decât o singură dorință, și anume de a-i contempla pe veci gesturile și culorile. Le întrecea pe toate femeile Romei printr-o moliciune languroasă. Moliciune în mers, în glas, în privire, de asemenea, cuceritoare și totodată resemnată în suferință. Părul ei avea acea culoare de negru profund pe care doar Andaluzia știe s-o dea la iveală, printr-o alchimie de umbră răcoroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
putea sili să plec. Pentru mine, adevărul despre Maddalena era chiar Maddalena. Nu mai aveam decât o singură dorință, și anume de a-i contempla pe veci gesturile și culorile. Le întrecea pe toate femeile Romei printr-o moliciune languroasă. Moliciune în mers, în glas, în privire, de asemenea, cuceritoare și totodată resemnată în suferință. Părul ei avea acea culoare de negru profund pe care doar Andaluzia știe s-o dea la iveală, printr-o alchimie de umbră răcoroasă și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
felul în care armata de buruieni a pădurii invada peticul de iarbă din livadă, la felul în care insectele ei și maimuțele își întrețeseau viețile cu ea. La felul în care vântul și ploaia topesc piatra, la felul în care moliciunea pantei unui deal se poate impregna în ochii cuiva care rămâne acolo destul timp; le felul în care relieful odihnește totul în sine... Gândurile îi fură întrerupte de zgomotul făcut de domnul Chawla, care se întorcea din oraș. Văzând fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
atunci toate stopurile. Ia-mă, Virgil! Iei și dai, iei și dai, un ping-pong al trupurilor posedate. O, Virgil, te pricepi să satisfaci. Te rog... te rog, se rugau ele, iar eu le frământam vulcanii lor moi. Aveam nevoie de moliciunea lor. Virgină, ha? Pe mine mă cheamă Virgil. Ce mai contează o consoană când ești printre prieteni? Asta a mers odată. Atunci. Păsări. Ciripitul unei turturele în urechea mea în timp ce mi-o ciugulea și fiorul marii țestoase însăși atunci când ajungeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în care mă aflam, să trec și pe lângă cel care parcă rămăsese undeva în noapte și mă închipuia, să revin în sufrageria prietenilor mei, la masa petrecerii, să-mi întindă Veturia farfurioara cu felia de tort, să înfig lingurița în moliciunea albei prăjituri și, dintr-odată, halucinația timpului în care mă aflam să dispară, cu tot cu Ana, cu cofetăria, cu Bulevardul în pâclă. — Ai adormit? Ana mă bătea ușor pe umăr. — Nu, nu, am tresărit, conștient că pirpiria aceea nu va mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
voi îndrepta spre ea. Zâmbește răsturnată între pernele acelea care parcă o ascund, îngropând-o în promisiuni de cine știe ce voluptăți. Ne vom privi o vreme în ochi, eu ținând paharul ridicat, adulmecând-o undeva peste buza lui. Pare tare fragilă. Moliciunea aceea de femeie care nici ea nu mai știe ce apără, dacă a apărat vreodată ceva, dacă a avut ceva de apărat sau măcar dacă știe ce înseamnă a apăra ceva. Va observa într-un târziu că o privesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Erau răi ca niște draci și limbile lor Împroșcau venin și pucioasă. Trudise Îndelung ca să-și stăpânească graiul de acasă și să-l Înlocuiască, atât cât se pricepuse, cu cel de la câmpie. Căci, auzindu-i spusa molcomă, melodioasă și cu moliciuni ce lungeau cuvântul, se apucaseră să-l maimuțărească. La Început nu-și dăduse seama că râdeau de el, căci nu zâmbeau când Îi Împrumutau felul de a mlădia vorbirea. Îi auzise, apoi, cum se scălămbăiau Între ei, apăsând deșucheat accentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trebuie În silabe, iar versurile lui șchiopătau. N-a zis nimic, dar am văzut că se supărase. Când ne iubeam, gemea adânc, niciodată ascuțit, iar atunci când se pierdea pe sine, aproape că nu mai respira și se Încorda Îngrozitor, toate moliciunile ei feminine căpătau pentru câteva momente tărie și asprime de piatră neșlefuită. De la un timp Încolo ne Încercau pe amândoi dureri, dar nu renunțam: ne oblojeam cu pomezi, sufeream puțin În timpul primelor mișcări, apoi durerea Începea să devină plăcută și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bucuria asta, scumpule? Odată cu aceste vorbe și-a îndreptat privirea spre nicăiri. A oftat și mi-a strâns mai tare brațul. Îi simțeam fierbințeala trupului. Ardea toată. Am strâns-o lângă mine, încercând s-o sărut... S-a opus cu moliciune... --Ca să nu ne întristăm peste măsură, spune-mi ce mai știi despre acest loc. --Mai știu că la 2 mai 1740 (7248) Grigorie Ghica voievod spune că “de acum înainte poslușnicii sfintei Mitropolii se vor afla într-aceste sate
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]