646 matches
-
a sfârșit, Începe unul nou - singurătatea. Mă strâng în brațe umbre din cetatea Aceluiași scenariu obosit. Adorm discret cu chipul tău în gând, Simt urletul cu glas de neființă Din mintea-mi răvășită de dorință, Sub lujerul iubirii tremurând. Și molipsită de făptura ta, Mă zbat absurd sub nori de neputință, Sfârșesc damnată, fără de voință, Să mă sfărâme-a patimii ghiulea. - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Amintiri nevolnice de Nelu Preda Te-aș alunga din debaraua mea Și din apartament, fără de milă, Căci ai o minte
PARODIE DUPĂ ”AMINTIRI STATORNICE” DE CAMELIA ARDELEAN de NELU PREDA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384798_a_386127]
-
în care trăim. Refuzul generației tinere din Germania de a-și asuma responsabilitățile pentru faptele bunicilor a fost prezentat ocolind locurile comune, clișeele și prejudecățile. Ar trebui poate spus celor fascinați de revolta tinerilor nemți, până la punctul de a se molipsi, că aceia s-au săturat să învețe despre Holocaust după și nu înainte de a afla ce a însemnat el. Și ar mai trebui spus celor eventual șocați de patima pusă de autor și de regizor în descrierea și reprezentarea unor
Încă un hop by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Imaginative/13552_a_14877]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > EXOD Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1289 din 12 iulie 2014 Toate Articolele Autorului au plecat cele mai parfumate cuvinte în lume s-au molipsit tendențios de exil mi-au golit sertarele (ne)liniștii tenace s-au îmbătat de arome iritate pervertite cuvintele s-au aruncat în marea de furtuni cetacee posedate de o mie de oratori au anatemizat cei mai frumoși ani ca niște
EXOD de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349233_a_350562]
-
și de la medicul veterinar adeverință și acte că este cu vaccinurile la zi. Mai ales că e măgar. Tata: Și, dacă e măgar, ce?! Vameșul:Păi, ia gândește-te! Dacă Viorel nu e vaccinat și, de pe unde umblă el, se molipsește de vreo tuse!?... Tata: Așa?!... Vameșul:El fiind măgar, tusea se transformă în tuse măgărească... Tata: Așa?!... Vameșul:Dacă vine neverificat de medicul veterinar în Slatina, ne ia pe toți pe nepregătite, ne îmbolnăvește de tuse măgărească, de-o să băunim
CU MĂGARUL LA FESTIVAL (SCENETA JUCATĂ LA PODUL PESTE RÂUL OLT, CU OCAZIA DESCHIDERII CELEI DE-A XXI EDIȚII A FESTIVALULUI DE UMOR:„OLTENII ȘI RESTU’ LUMII”, ÎN ZIUA DE 8.OCTOMBRIE 2015 de NICOLAIE DI [Corola-blog/BlogPost/382352_a_383681]
-
verde viseză în roșu aprins la timp de sentimente și lumină sperând, el însă nu se dă învins, cu sârg prin constelații îl vedem săpând. S-a contaminat de mult prea mult vis, pe ceafă și pe spate-i urăt molipsit de-al infinitului microb permis și de prea mult neiubit. Verdele om provoacă materia neagră acum dar din cauza neputinței i s-a lăsat umărul stâng de sine nu își mai aduce aminte, căci s-a pierdut pe drum, în timp ce contrastele
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
mai bună: „Inteligența este ca un roi fără matcă, înțelepciunea este un roi cu matcă”, spunea cineva. În „Banchetul” - dialogul socratic scris de filozoful grec Platon -, Socrate, venit mai târziu, este invitat de Agaton să stea lângă el: „să mă molipsesc și eu cu ceva de la cel înțelept...”, iar Socrate-i răspunde: „Ce bine-ar fi dacă înțelepciunea ar avea darul să se scurgă ori de câte ori ne atingem unii de alții, de la cel ce are mai multă la cel cu mai puțină
POLITICA, MINCIUNA ȘI OPORTUNISMUL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383301_a_384630]
-
nr. 1989 din 11 iunie 2016 Toate Articolele Autorului PIAN Când degetele se preling pe clape Și timpul este spart în mii de clipe, Iar corzile încep din nou să țipe, Doar sunetul plutește-aici, aproape. Și de răceli ne molipsim, de gripe, Chiar dacă-i cald în aer și pe ape, Fugim de sărbători și de agape, De fluturi și de zbor și de aripe. Tristețile sunt mai ales nocturne, Așa ne pare-a fi cotidianul. Planetele se mișcă-n sferele
PIAN de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383614_a_384943]
-
al culturii noastre, regretata Zoe Dumitrescu Bușulenga transpare printre rândurile de evocare emoționantă semnate de „australianul“ George Roca. Presărate printre rânduri, poeziile Elisabetei Iosif și zîmbetul reconfortant al scriitoarei prolifice Elena Buică, stabilită în Canada, ne echilibrează parcă din nou, molipsind cu oprimism întemeiat. De pe piedestalul vârstei de optzeci de ani, Elena Buică face cinste pseudonimului bonom „Buni“, demonstrând că vârsta nu are importanță atunci când intrevine pasiune pentru ceea ce întreprindem. Vârstei onorante a autoarei prietene din Toronto i se alătură la
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92905_a_94197]
-
fricos: - Văleu, aoleu, mă mănâncă ursul!....Mă sfârtecă!...Mă sfâșie!...Aaau! Mă face bucățele! Tot o ținea într-una cu văicărelele, doar-doar o impresionează pe coana preoteasă. Vă închipuiți ce hărmălaie și râsete erau în clasă, că până la urmă au molipsit-o și pe buna noastră învățătoare, care a eliberat și ea hohotele, încurajându-l pe talentatul povestitor: - Așa, Dică, așa! L-a prins ursul pe moș? - Ce să-l prindă, coană preoteasă, că alerga ca un smintit. Toate crengile copacilor
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
citesc, înainte de culcare. S-o scape Isusul ei, Eremitul! Dacă nu cumva o va păți și el... Cu Filozoful sunt mai îngăduitori; chinuie, de ani de zile, nu se știe câți iepuri, îndopându-i cu carne, dar exemplul său nu molipsește pe nimeni. Căutătorul de aur, alt aiurit, le este chiar simpatic. Se numără printre puținii localnici ce părăsesc din când în când Stațiunea. Este liber să plece oricine, însă rar se avântă cineva mai departe de câteva zeci de kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ai devenit o cantitate neglijabilă nu mai așteaptă nici un profit de la tine) ...nu zău, ce-ți veni, soro, te știam o femeie modernă sau subiectele astea fac parte din gimnastica intelectuală a respectabilului tău soț Între două somnuri. Te-a molipsit și pe tine — Poți să mă jignești cît vrei. Știu că ne consideri niște ratați care fac umbră pămîntului degeaba, știu că ne disprețuiești pentru că nu ne-am realizat, n-avem nici mașină, nici video, nici mixer, nici prăjitor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dar Engelhard râdea de el. — Fii serios. Și bunica a suferit de asta. Atâta doar că la mine a rămas șaizeci și șase de ani în stare latentă. Se spune că bătrâna a dus-o mult pe picioare. S-a molipsit de boala asta de la un baron descreierat. Pe bani. Șapte sate țineau la ea, ca osul cu măduvă la carne. Ceea ce însemna pe puțin șapte biserici. Așa se gândea ea să-și ajute familia. Avea spasme săptămânal și eu vomam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a înserat, am văzut prima stea a nopții prin fereastra pătrată. Am recunoscut planeta Venus cu lumina ei albă. Am fost uimită, parcă venise la patul meu roșu, „râzând“, bineînțeles nu în felul oamenilor. Și cât de ușor m-am molipsit și eu de la „veselia“ ei. Ne-am fixat - două materii atât de diferite. După un timp, din imensitate au apărut alte stele. Odată cu veselia fără motiv a venit și foamea, am băut apă și am mâncat puțină, pâine gândindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
tremurând de fericire, i-am spus birjarului la ureche să ne ducă pe strada Vinogradov. N-ar fi drept să spun că în minutele care au urmat nu m-a neliniștit gândul că sunt bolnav și că am s-o molipsesc și pe Zinocika. Strângând-o tare lângă mine, mă gândeam chiar insistent la asta, dar gândul îmi venea nu dintr-un sentiment de răspundere, ci doar din neplăcerile pe care mi le-ar putea face alții pentru o astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dat seama că nu trebuie, că nu am dreptul, că nu pot fi sincer. Pe de o parte, nu puteam să fiu sincer cu Sonia pentru că era imposibil ca eu, băiatul visător, să-i povestesc despre Zinocika pe care o molipsisem de boala rușinoasă sau să-i vorbesc despre relațiile mele cu mama; cum aș fi putut să-i spun în ce fel am gonit-o eu pe mama ca să n-o vadă ea, Sonia? În sfârșit, cum aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
lor au o fixitate dementă. Totul a încremenit în cameră, doar buzele se mișcă. - Șșșt - șșttșșș, - șuieră Nelly, într-o șoaptă rapidă. - Vine cineva, - șoptește Zander, cineva vine aici, strigă el în șoaptă, și capul îi tremură continuu. M-am molipsit și eu. Nu-mi pot imagina ceva mai îngrozitor decât că aici, în această cameră liniștită și întunecată, ar putea veni un om treaz și zgomotos ca ziua, că acesta ne-ar vedea ochii și pe noi toți, în starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu fiica lui și a stat cinci minute privindu-mă fix, fără nici o reacție, cu dalta de spart gheața În mînă. Tot puneam bani deoparte de doi ani de zile ca să cumpăr o verighetă cînd Teresita a căzut bolnavă. Se molipsise la atelier, mi-a zis ea. În șase luni, mi-a murit de tuberculoză. Încă Îmi aduc aminte cum gemea mutul În ziua cînd am Îngropat-o În cimitirul din Pueblo Nuevo. Isaac se cufundă Într-o tăcere profundă. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
v-ați cunoscut cu toții în salon, Nu, domnule comisar, ne mai văzuserăm înainte, Unde, În cabinetul medicului unde m-a dus fosta mea soție când am orbit, cred că eu am fost prima persoană care a orbit, Și i-ați molipsit pe ceilalți, tot orașul, inclusiv pe acești musafiri ai dumneavoastră de azi, N-am avut nici o vină, domnule comisar, Cunoașteți numele acelor oameni, Da, domnule comisar, Ale tuturor, Mai puțin al puștiului, pe al lui, dacă l-am știut, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
bruscă. Își Întinse mâinile pentru a-și lua caietul Înapoi. Dante, după ce rearanjase În mare paginile, Încercă să surprindă câte ceva din cele scrise, Însă celălalt i le smulse din mână, ca și când s-ar fi temut să nu cumva să se molipsească. - Chiar crezi că suntem cârmuiți de o forță necunoscută, fie și În faptele cele mai obișnuite, În dispreț față de libertatea pe care ne-a conferit-o Creatorul? - Libertatea ce ni s-a Îngăduit este la fel cu aceea dată ghindei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
când fu anunțat că cei după care trimisese se aflau la poartă. Venise abatele Însuși, Îngrijorat, să Îi dea vestea. Își aruncă o ocheadă rapidă spre mort, ferindu-și de Îndată privirea, ca și când s-ar fi temut să nu se molipsească de la acea priveliște. În spatele său, câțiva călugări se Înghesuiau În dreptul ușii, Întinzându-și gâturile ca să vadă. - Înfășurați trupul Într-o pânză și duceți-l jos, ordonă Dante. Cu un semn din cap, abatele Îi confirmă cererea. Călugării păreau nerăbdători să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sută de ani! Acum vor trece strănepoții noștri pe bicicletă!, preciză generalul Eremia Grigorescu, așezat pe marginea sarcofagului din care abia ieșise. Praful fin se împrăștiase de jur împrejurul său ca aură de sfânt. Căpitanul Ignat își reprimă pornirea de care se molipsise în tranșeele ... Citește mai mult Când a aflat după un secol de lâncezeală că urma să aibă vizitatori, s-a bucurat. A ieșit din cavou și-a lustruit cizmele și s-a uitat la bicicleta pe care o capturase de la
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
sută de ani! Acum vor trece strănepoții noștri pe bicicletă!, preciză generalul Eremia Grigorescu, așezat pe marginea sarcofagului din care abia ieșise.Praful fin se împrăștiase de jur împrejurul său ca aură de sfânt. Căpitanul Ignat își reprimă pornirea de care se molipsise în tranșeele ... X. GHEORGHE ANDREI NEAGU - TATUAJUL, de Gheorghe Neagu, publicat în Ediția nr. 2093 din 23 septembrie 2016. - Cei pentru biserică să se adune în curtea interioară!, tună glasul gardianului șef de-a lungul coridorului. Ușile celulelor erau acum
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
o gură de apă sfințită pentru ca gândurile și cuvintele să ne fie în consonanță, în empatie firească și să le culeg din pagină ca pe cireșele de pe creanga copilăriei. Imediat se instalează în mine o stare specială de grație. Mă molipsesc și trec prin odăile cărții pe vârfuri, ca să nu tulbur odihna îngerilor. În clipa aceasta, nimic nu mă poate face mai fericită. Aștept parcă să treacă Dumnezeu prin dreptul ușii mele, și eu să-i simt respirarea. Și poeta-mi
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
al culturii noastre, regretata Zoe Dumitrescu Bușulenga transpare printre rândurile de evocare emoționantă semnate de „australianul” George Roca. Presărate printre rânduri, poeziile Elisabetei Iosif și zîmbetul reconfortant al scriitoarei prolifice Elena Buică, stabilită în Canada, ne echilibrează parcă din nou, molipsind cu oprimism întemeiat. De pe piedestalul vârstei de optzeci de ani, Elena Buică face cinste pseudonimului bonom „Buni“, demonstrând că vârsta nu are importanță atunci când intrevine pasiune pentru ceea ce întreprindem. Vârstei onorante a autoarei prietene din Toronto i se alătură la
O DIMINEAŢĂ CÂŞTIGATĂ, GRAŢIE PUBLICAŢIEI VIRTUALE CETATEA LUI BUCUR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361210_a_362539]
-
burete... Nu-mi aduc aminte când am spus altceva, Pentru că-s un nemernic, ce nu merită prea mult. Chiar și puținul ce-l obțin mințind, e mult peste măsură, Pentru că, am trăit mereu așa, în lumea mea bolnavă M-am molipsit de la ceilalți nemernici, ce-au împânzit pământul, Care ne rabdă, până când vom fi sub el. Atunci, mă rog, să mă apese atât de tare, Încât să nu mă mai suport, că doar sunt un nemernic. M-am mințit de-atâtea
MINCINOSUL de COSTI POP în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360987_a_362316]